Taxa de timbru datorată de recurenta societate bancară pentru cererea de recurs care vizează contestația la notificarea de dare în plată

Titlul problemei de drept: Taxa de timbru datorată de recurenta societate bancară pentru cererea de recurs care vizează contestația la notificarea de dare în plată, reglementată de art. 7 din Legea 7/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii unor obligații asumate prin credite. Caracterul evaluabil/neevaluabil al acțiunii având ca obiect contestația la notificarea de dare în plată. (Secţia a V-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti)

• Materia: civil
• Subcategoria: alte tipuri de cauze
• Obiect ECRIS: dare în plată
• Acte normative incidente: art. 7 din Legea nr. 77/2016
• Cuvinte cheie: contestație împotriva notificării, taxă judiciară de timbru, caracter evaluabil/neevaluabil al cererii

Art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, „în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 lei; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.”

Potrivit unei opinii (încheierea nr. 66/19.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 17347/301/2016/a1), s-a considerat că eventualul caracter evaluabil al unei cereri se raportează la finalitatea urmărită de parte prin formularea ei.

Prin intermediul contestaţiei întemeiate pe prevederile art. 7 din Legea nr. 77/2016, creditorul, primind notificarea formulată de consumator în temeiul art. 5 din lege, contestă îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de acest act normativ.

Finalitatea urmărită de creditor, strict în etapa finalizată prin hotărârea de admitere sau respingere a contestației, nu este obținerea unui câștig patrimonial sau evitarea unei pierderi patrimoniale cuantificabile prin raportare la valoarea imobilului sau a creditului contractat ori a soldului creditului.

S-a apreciat că, din perspectiva finalităţii demersului procesual al recurentei-creditoare, cererea de recurs este supusă cerinţei timbrării conform prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a rap. la alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru datorată fiind în cuantum de 100 lei, iar nu calculată în funcție de valoarea debitului.

Potrivit unei a doua opinii, deși nu s-a identificat o hotărâre în cuprinsul căreia să se afirme caracterul evaluabil în bani al acestor acțiuni, se calculează taxa de timbru aferentă recursului formulat de societățile bancare la valoare, în aceste situații, conform art. 3 alin. 1 și art. 24 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pe motiv că acțiunea are caracter patrimonial.

Opinia Institutului Național al Magistraturii

Problema de drept a fost dezbătută și în cadrul Întâlnirii președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, desfășurate la 27-28 iunie 2019, la Ploiești.

Este adevărat că problema a fost formulată sub aspectul timbrajului contestației băncii, întemeiate pe art. 7 din Legea nr. 77/2016, însă este evident că și pentru stadiul procesual al recursului, este valabil același raționament.

Opinia Institutului Național al Magistraturii a fost următoarea:

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

Acțiunile fundamentate pe dispozițiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, al căror scop este contestarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de legea privind darea în plată, neavând caracter evaluabil în bani, excedează sferei de aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017, astfel de litigii nefăcând parte din categoria celor la care se referă sintagma a cărei neconstituționalitate a fost constatată prin menționata decizie. Se observă că succesul contestației nu schimbă cu nimic raportul juridic generat de contractual de credit (efectul admiterii fiind acela al repunerii părților în situația anterioară emiterii notificării), contestatorul păstrând creanța în termenii inițiali, nedobândind un câștig patrimonial suplimentar.

Respingerea contestației nu schimbă situația juridică dintre părți la data definitivării procesului, transferul dreptului de proprietate intervenind în urma încheierii actelor notariale, supuse costurilor și taxelor prevăute de lege.

Rezultă că, prin natura sa, contestația reglementată de art. 7 din Legea nr. 77/2016 reprezintă o acțiune neevaluabilă în bani, sens în care devin aplicabile dispozițiile art. 27 din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru potrivit cărora orice alte acțiuni sau cereri neevaluabile în bani, cu excepția celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se taxează cu 20 lei.

Conținutul și concluziile dezbaterilor întâlnirii anterioare:

În sprijinul soluției potrivit căreia contestația reglementată de art. 7 din Leges nr. 77/2016 reprezintă o acțiune neevaluabilă în bani fiind, prin urmare, timbrabilă cu suma de 20 de lei au fost aduse și următoarele argumente:

– prin contestația la notificare nu se obține caracterul patrimonial, evaluabil în bani, al stingerii obligației, fiind doar o procedură prealabilă care nu determină nici intrarea bunului în patrimoniul creditorului și nici stingerea obligației debitorului;

– este o procedură specială ce vizează constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, fiind prin urmare, neevaluabilă în bani;

– contestația vizează condițiile de admisibilitate, după cum chiar textul de lege stabilește, efectul translativ sau netranslativ de proprietate neproducându-se în această etapă.

S-a exprimat, de asemenea, și opinia potrivit căreia contestația este o acțiune evaluabilă în bani, suma la care urmează a se face raportarea în vederea stabilirii taxei de timbru fiind reprezentată de diferența dintre suma pe care debitorul o mai are de plătit până la finalul contractului (creanța nestinsă ce include rate, dobânzi, comisioane etc.) și valoarea imobilului dat în plată, aceasta fiind valoarea pe care banca încearcă să o câștige prin contestație.

De asemenea, s-a pus în discuție taxa de timbru aplicabilă căii de atac promovate de către consumator, stabilindu-se faptul că aceasta este timbrabilă.

Participanții și-au însușit cu majoritate opinia INM.

Apreciem că nu au intervenit situații noi, care să justifice un alt raționament, astfel încât susținem aceeași concluzie, însușită cu majoritate de participanții la întâlnirea anterioară, apreciind că, în cadrul contestației, nu este disputat un drept patrimonial, care să transfere cererii deduse judecății caracterul patrimonial; obiectul nu este evaluabil în bani, ci se supune instanței analiza exclusive accesului debitorului la procedura dării în plată, prin examinarea strictă a condițiilor de admisibilitate.

Participanții și-au însușit cu unanimitate opinia formatorilor INM.

Această problemă de drept reprezintă un extras din minuta întâlnirii președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel (online) – București, 15 decembrie 2020.