Denumirea actului de dispoziţie prin care instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare, respectiv validarea de poprire: sentinţă sau încheiere

Titlul problemei de drept: Contestaţie la executare. Denumirea actului de dispoziţie prin care instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare, respectiv validarea de poprire: sentinţă sau încheiere. Termenul în care se poate declara apel

• Materia: drept civil
• Subcategoria: executare silită
• Obiect ECRIS: contestație la executare
• Acte normative incidente: art. 424, art. 651, art. 718, art. 791 C.proc.civ.
• Cuvânt cheie: contestație la executare

a) Într-o opinie, s-a apreciat că instanţa de executare soluţionează eventualele contestaţii la executare prin încheieri, în acord cu dispoziţiile art. 651 alin. (3)-(4) C.pr.civ., potrivit cărora „(3) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe. (4) în toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie (…)”.

Prin derogare, aşadar, de la regula că instanţa se dezînvesteşte prin sentinţă [art. 424 alin. (1) C.proc.civ.]. în materia incidentelor apărute pe parcursul executării silite, printre care şi contestaţia la executare, menţionată expres de către art. 651 alin. (3) C.proc.civ., dar şi validarea de poprire, instanţa se pronunţă prin încheiere.

b) În altă opinie, instanţa de fond soluţionează cauza prin sentinţă şi nu prin încheiere, având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (4) C.proc.civ., care conţin, în partea finală, o prevedere de excepţie (dacă prin lege nu se dispune altfel).

Or, în cuprinsul Codului de procedură civilă pot fi identificate situaţii în care legea dispune altfel, făcând trimitere expresă la termenul de „hotărâre”, printre care şi în materia validării de poprire.

Termenul de „hotărâre” utilizat de către legiuitor (în cadrul contestaţiei la executare,validare de poprire etc.) trebuie interpretat în lumina dispoziţiilor art. 424 alin. (1) C.proc.civ. Or, în raport de acest text legal, prima instanţă soluţionează cauza prin sentinţă şi nu prin încheiere, care este executorie şi faţă de care se poate face apel în 10 zile.

Această problemă de drept a fost tranșată, în parte, la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, ce a avut loc la Timișoara, la 19-20 noiembrie 2015, în care s-a concluzionat că, pentru executările silite începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 138/2014 instanţa de executare soluţionează eventualele contestaţii la executare prin încheieri.

Trebuie avute în vedere în acest sens dispoziţiile art. 651 alin. (3)-(4) C.proc.civ., potrivit cărora „(3) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe. (4) În toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie (…)”.

Prin derogare, așadar, de la regula că instanța se dezînvestește prin sentință [art. 424 alin. (1) C.proc.civ.], în materia incidentelor apărute pe parcursul executării silite, printre care şi contestația la executare, menționată expres de către art. 651 alin. (3) C.proc.civ., dar și validarea de poprire, instanța se pronunță prin încheiere.

Referirea la hotărâre a art. 718 C.proc.civ. (pentru contestația la executare) și a art. 791 C.proc.civ. (pentru validare de poprire), ca fiind actul procedural de soluționare a contestației la executare/a validării de poprire, nu contrazice teza din art. 651 alin. (4) C.proc.civ., din moment ce însăși încheierea este o hotărâre judecătorească, așa cum prevede art. 424 alin. (5) C.proc.civ.

În ce privește calea de atac, încheierile pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, legiuitorul prevăzând, pentru faza executării silite, o derogare de la textul de drept comun, potrivit căruia termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii (art. 468 alin. 1).

Fac excepţie de la regula prevăzută de art. 651 alin. 4 C.proc.civ., hotărârile prin care instanţa de executare se pronunţă asupra împărţirii bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, precum şi hotărârile date în contestaţie prin care terţe persoane pretind că au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun (art. 718 alin. 1), precum şi hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia la titlu, care este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută (art. 718 alin. 2).

Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirilor trimestriale a judecătorilor de la Curtea de apel Iaşi şi instanţele arondate, privind problemele de practică judiciară neunitară în materie de civilă, în trimestrele I-II/2020.