SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Autor: av. dr. Răzvan Doseanu (coordonator) și av. Bogdan Beie (colaborator) – DOSEANU & ASOCIAȚII SPARL
Justiția a lăsat mereu impresia că este un domeniu extrem de complex și rigid, care nu suportă compromisuri. Această rigoare a fost amplificată și de un context politic socialist în care instituțiile statului au fost îndepărtate de cetățeanul de rând, diminuând considerabil dorința de înțelegere a mecanismelor juridice. Tocmai de aceea, justiția negociată — concept deja statornicët în sistemele cu tradiție democratică îndelungată — a apărut în România abia odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală, în 2014.
Finalitatea acestei proceduri speciale a fost, în primul rând, economisirea resurselor financiare și umane pe care statul le-ar fi investit altfel într-un proces de drept comun. Totodată, prin implicarea inculpatului în stabilirea pedepsei, legiuitorul a urmărit să îi promoveze demnitatea și să responsabilizeze actul de justiție.
Totuși, de ce în practică vedem atât de puține acorduri? Deși a fost implementat tocmai pentru a degreva instanțele, acordul de recunoaștere a vinovăției rămâne profund subutilizat. Cu o rată de adoptare de aproximativ 10% la nivel național, sistemul judiciar românesc se dovedește conservator și atașat de judecata clasică, spre deosebire de sistemul anglo-saxon, unde 70–95% dintre dosare se soluționează prin negociere directă între acuzare și apărare.
O primă explicație constă în retițența structurală a procurorilor, adesea temători că o pedeapsă negociată îi va expune suspiciunilor de lipsă de obiectivitate sau chiar de favorizare a infractorului. Această prudență este amplificată de mecanismul controlului ierarhic: orice acord necesită avizul procurorului superior, ceea ce îi determină pe mulți anchetatori să prefere calea mai sigură a rechizitoriului clasic. Se produce astfel o degajare a responsabilității din curtea Parchetului în curtea Instanțelor.
Pe de altă parte, un motiv tot mai pregnant al reticenței inculpaților față de această procedură îl reprezintă perspectiva intervenirii prescripției răspunderii penale, în contextul efectelor produse de Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022. În practică, numeroși inculpați consideră că un proces de drept comun, cu durata sa inerentă, le oferă șansa reală a intervenirii prescripției răspunderii penale și, implicit, a încetării procesului penal. Durata procedurii nu mai este percepută ca dezavantaj, ci ca oportunitate procesuală.
În consecință, în loc să opteze pentru certitudinea unei soluții negociate și a unei pedepse reduse prin intermediul acordului, un număr semnificativ de inculpați preferă asumarea riscurilor unui proces penal de lungă durată, mizând pe posibilitatea împlinir ii termenului de prescripție înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive. Această realitate judiciară a diminuat în mod considerabil atractivitatea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției.
În fine, atractivitatea acestei proceduri rămâne oarecum scăzută și datorită unor deficiențe în reglementarea sa în Codul de Procedură Penală. Limitarea controlului judiciar asupra legalității probelor administrate în faza de urmărire penală este o problemă esențială: instanța învestită cu soluționarea acordului nu beneficiază, în forma actuală a reglementării, de prerogative comparabile cu cele exercitate în procedura camerei preliminare în ceea ce privește verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Astfel, inculpatul poate ajunge să accepte încheierea unui acord fără ca legalitatea probelor care fundamentează acuzația să fi fost supusă unei verificări judiciare efective și complete.
Se ridică, astfel, o întrebare legitimă cu privire la echilibrul dintre eficiența procedurii și garanțiile dreptului la un proces echitabil: poate recunoașterea vinovăției să justifice renunțarea implicită la beneficiul unui control jurisdicțional deplin asupra legalității probelor? Acceptarea vinovăției nu poate echivala cu acceptarea necondiționată a tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, indiferent de modalitatea în care acestea au fost obținute, iar reglementarea actuală ridică serioase semne de întrebare sub acest aspect.
O altă problemă o constituie standardul „nejustificat de blând” și previzibilitatea redusă a controlului instanței — un criteriu relativ elastic, susceptibil să producă impredictibilitate: ceea ce procurorul și inculpatul au negociat ca rezonabil poate fi apreciat de instanță ca prea indulgent. Acordul nu garantează, prin urmare, finalitatea anticipată de părți. Tocmai de aceea, asistența juridică calificată în evaluarea oportunității și negocierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, precum cea oferită de DOSEANU & ASOCIAȚII SPARL prin av. Răzvan Doseanu și av. Bogdan Beie poate face diferența dintre o strategie procesuală bine fundamentată și asumarea unor riscuri evitabile.
În concluzie, acordul de recunoaștere a vinovăției reprezintă una dintre cele mai importante expresii ale justiției negociate în procesul penal român, în să eficiența sa practică rămâne limitată de retițența actorilor judiciari, de contextul jurisprudențial privind prescripția și de deficiențe legislative care afectează predictibilitatea și garanțiile procedurii. Dilema dintre eficientizarea justiției și „târguiala pedepsei” nu poate fi rezolvată decât prin consolidarea încrederii în această instituție și prin perfecționarea cadrului normativ, astfel încât acordul să devină nu doar un instrument de celeritate, ci și unul care respectă pe deplin exigențele unui proces echitabil.
Material elaborat de av. Răzvan Doseanu și av. Bogdan Beie în cadrul DOSEANU & ASOCIAȚII SPARL, societate civilă de avocați specializată în drept penal și drept procesual penal.
Aveți nevoie de consultanță în materie penală?
Dacă vă confruntați cu o situație în care acordul de recunoaștere a vinovăției reprezintă o opțiune procesuală, dacă doriți să înțelegeți implicațiile juridice ale acestei proceduri sau dacă aveți nevoie de o strategie de apărare bine fundamentată, echipa DOSEANU & ASOCIAȚII SPARL vă stă la dispoziție cu:
– analiză completă a oportunității și a riscurilor specifice dosarului dumneavoastră;
– asistență în negocierea cu organele de urmărire penală;
– reprezentare calificată pe tot parcursul procedurii;
– consultanță disponibilă atât la sediul biroului, cât și prin videoconferință, pentru clienții care nu se pot prezenta fizic.
www.doseanu.ro
Sediu: Mun. Oradea, str. Aurel Lazăr, nr. 9, jud. Bihor
Partajează acest conținut:
