ÎCCJ trasează linia între „disponibil la domiciliu” și „la muncă în spital”: cum se plătesc gărzile medicilor chemați de acasă

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 60 din 20 aprilie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 9 iunie 2026. Prin această hotărâre prealabilă, instanța supremă a stabilit că medicii nominalizați să asigure asistența medicală de urgență prin chemări de la domiciliu sunt salarizați, pentru perioada în care asigură garda la domiciliu, cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază, fără adăugarea sporurilor de gardă de până la 75% sau de până la 100% prevăzute pentru gărzile efectuate în unitatea sanitară.

În același timp, Înalta Curte a precizat că, atunci când medicul aflat în gardă la domiciliu este efectiv chemat la spital, orele astfel prestate se plătesc potrivit regimului juridic al gărzilor efectuate în unitatea sanitară.

Hotărârea a fost pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 83/1/2026, la sesizarea Curții de Apel Craiova — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Cauza de la care a pornit sesizarea privea un litigiu salarial între un medic și Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, iar întrebarea juridică transmisă instanței supreme viza interpretarea dispozițiilor art. 3 alin. (2), (3) și (6) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

În esență, instanța supremă a fost chemată să stabilească dacă medicii care asigură gardă la domiciliu pot primi, pe lângă remunerația de 40% din tariful orar al salariului de bază, și sporurile prevăzute de lege pentru gărzile efectuate în zile lucrătoare, în zile de repaus săptămânal, în sărbători legale sau în alte zile nelucrătoare. Răspunsul Înaltei Curți a fost negativ pentru perioada de simplă disponibilitate la domiciliu, dar cu o precizare decisivă: dacă medicul este chemat efectiv în unitatea sanitară, orele lucrate acolo sunt remunerate conform regimului juridic aplicabil gărzilor propriu-zise.

Litigiul de la care a pornit sesizarea: un medic, un spital județean și drepturi salariale cerute pentru trei ani

Cauza în care a fost ridicată chestiunea de drept a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la 2 februarie 2023. Reclamantul, identificat în hotărâre prin inițialele D.I., a chemat în judecată Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, solicitând plata unor diferențe de drepturi salariale pentru perioada de trei ani anterioară introducerii acțiunii, respectiv 3 februarie 2020—2 februarie 2023.

Potrivit expunerii din paragraful 9 al deciziei, reclamantul a cerut obligarea spitalului la plata diferențelor salariale reprezentând sporul de gardă pentru orele de gardă executate la domiciliu. Acesta a invocat dispozițiile din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și a susținut că drepturile sale ar trebui calculate prin raportare la un cuantum de 50% din tariful orar aferent salariului de bază pentru orele de gardă efectuate în zile lucrătoare și de 100% pentru orele de gardă efectuate în zilele de repaus săptămânal, în sărbători legale și în celelalte zile nelucrătoare.

Tribunalul Gorj a admis în parte cererea. Prin Sentința civilă nr. 373 din 29 februarie 2024, instanța de fond a obligat Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu la plata către reclamant a sumei nete de 201.481 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate pentru perioada 3 februarie 2020—2 februarie 2023. Ulterior, reclamantul a solicitat completarea hotărârii cu privire la actualizarea sumelor și la plata diferențelor salariale pentru viitor. Prin Sentința civilă nr. 839 din 11 aprilie 2024, Tribunalul Gorj a completat dispozitivul hotărârii inițiale, obligând pârâtul la plata actualizării sumelor, în cuantum de 36.095 lei, dar a respins capătul de cerere privind plata diferențelor pentru viitor.

Ambele părți au declarat apel. Reclamantul a criticat soluția în măsura în care aceasta nu îi acordase toate pretențiile, iar spitalul a contestat obligația de plată stabilită de prima instanță. În fața Curții de Apel Craiova, problema centrală a devenit modul de interpretare a normelor privind salarizarea gărzii la domiciliu. Instanța de apel a apreciat că soluționarea cauzei depinde de lămurirea acestei chestiuni și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Întrebarea transmisă Înaltei Curți

Curtea de Apel Craiova a formulat sesizarea prin Încheierea din 20 noiembrie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 276/95/2023. Întrebarea adresată Înaltei Curți a vizat aplicabilitatea dispozițiilor art. 3 alin. (2) și (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 în cazul medicilor nominalizați să asigure asistența medicală de urgență prin chemări de la domiciliu.

Mai precis, instanța de trimitere a cerut să se stabilească dacă aceste dispoziții, care reglementează sporurile de până la 75% și până la 100% pentru gărzile efectuate în afara programului normal, se aplică și gărzii la domiciliu sau dacă, în această situație, salarizarea este reglementată exclusiv de art. 3 alin. (6), care prevede plata cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază.

Această întrebare este reprodusă în paragraful 7 al deciziei și reprezintă nucleul întregii hotărâri. Prin modul în care a fost formulată, sesizarea a pus față în față două texte din aceeași reglementare: pe de o parte, dispozițiile privind gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară, iar pe de altă parte, norma specială privind medicii nominalizați pentru asistență medicală de urgență prin chemări de la domiciliu.

Curtea de Apel Craiova a arătat că problema era relevantă pentru soluționarea apelului, deoarece spitalul susținea că orele de gardă la domiciliu, în care medicul se află la domiciliu sau într-un loc de unde poate ajunge la spital în maximum 20 de minute, trebuie remunerate exclusiv cu 40% din tariful orar, fără adăugarea altor sporuri. Această susținere este menționată de Înalta Curte în paragraful 37 al hotărârii.

Cadrul juridic: Legea salarizării și regulamentul privind gărzile

Înalta Curte a analizat dispozițiile art. 3 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. Acest text reglementează salarizarea personalului sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuității asistenței medicale.

Art. 3 alin. (1) prevede că personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază. Alin. (2) stabilește că gărzile efectuate în zile lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază. Alin. (3) prevede un spor de până la 100% pentru gărzile efectuate în zile de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează. Alin. (6) are însă o formulare distinctă: medicii nominalizați să asigure asistența medicală de urgență prin chemări de la domiciliu sunt salarizați, pentru perioada de gardă la domiciliu, cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază.

Înalta Curte a avut în vedere și Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 870/2004. Potrivit art. 22 alin. (1) din acest regulament, continuitatea asistenței medicale este obligatorie pentru unitățile sanitare publice și se asigură prin serviciul de gardă. În paragraful 41 al deciziei, Înalta Curte a pornit de la această regulă pentru a așeza discuția în contextul organizării serviciului medical.

Regulamentul distinge între garda în unitatea sanitară și garda la domiciliu. Garda în spital presupune prezența efectivă a medicului în unitate. În paragraful 42, Înalta Curte amintește dispoziția potrivit căreia medicilor aflați de gardă le este interzis să părăsească unitatea sanitară pe durata serviciului de gardă. Această obligație marchează natura juridică a gărzii efectuate în unitate: medicul se află la locul de muncă și prestează activitate într-un cadru organizat de angajator.

În schimb, garda la domiciliu este reglementată de art. 38 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004. Potrivit acestui articol, continuitatea asistenței medicale se poate asigura și prin gardă la domiciliu, organizată pe specialități. Medicul aflat în gardă la domiciliu are obligația să răspundă solicitărilor medicului coordonator de gardă și să se prezinte la unitatea sanitară într-un interval de maximum 20 de minute. De asemenea, pe toată durata gărzii la domiciliu, starea fizică și psihică a medicului trebuie să permită acordarea corespunzătoare a serviciilor medicale în situații de urgență.

Această diferență normativă a fost decisivă în raționamentul Înaltei Curți. Instanța supremă a analizat nu doar nivelul procentelor prevăzute de lege, ci și natura activității pentru care acestea sunt acordate.

Garda la domiciliu, între disponibilitate și muncă efectivă

Una dintre cele mai importante distincții din decizie este cea dintre disponibilitatea medicului și munca efectiv prestată în unitatea sanitară. În paragraful 49, Înalta Curte a reținut că obligațiile medicului aflat în gardă la domiciliu configurează o obligație de disponibilitate. Medicul trebuie să fie pregătit să intervină, să răspundă solicitărilor și să ajungă rapid la spital, însă nu se află în permanență în unitatea sanitară. Această situație limitează într-o anumită măsură timpul personal al medicului, dar nu echivalează, pe toată durata ei, cu prezența efectivă în spital.

Prin urmare, Înalta Curte a pornit de la ideea că legiuitorul a tratat distinct două realități: garda prestată în unitatea sanitară, care implică prezență fizică și constituie timp de lucru în cadrul serviciului de gardă, și garda la domiciliu, care presupune o stare de disponibilitate continuă. În paragraful 50, instanța supremă a arătat că legiuitorul a avut în vedere această diferență atunci când a reglementat salarizarea.

Această delimitare explică de ce art. 3 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu a fost tratat ca o simplă completare a alin. (2) și (3), ci ca o normă specială pentru garda la domiciliu. În paragraful 51, Înalta Curte a calificat dispoziția de la alin. (6) ca o derogare de la regula generală privind salarizarea gărzilor.

Astfel, pentru perioada de gardă la domiciliu, medicul primește 40% din tariful orar aferent salariului de bază, nu tariful orar integral la care să se adauge sporurile aplicabile gărzilor din unitate.

 Înalta Curte a precizat natura juridică a acestei remunerații: plata de 40% reprezintă contraprestația aferentă stării de disponibilitate impuse medicului pe durata gărzii la domiciliu. Această formulare este esențială pentru înțelegerea deciziei. Instanța nu a negat existența unei constrângeri asupra medicului aflat în gardă la domiciliu, ci a stabilit că legea remunerează această constrângere printr-un regim distinct, deja prevăzut la art. 3 alin. (6).

De ce nu se adaugă sporurile de 75% sau 100% la remunerația de 40%

Punctul central al hotărârii este răspunsul la întrebarea dacă la remunerația de 40% pentru garda la domiciliu se pot adăuga sporurile prevăzute de art. 3 alin. (2) și (3). Înalta Curte a stabilit că nu.

Instanța supremă a reținut că regimul diferențiat instituit de legiuitor impune concluzia că, pentru numărul de ore în care medicii asigură garda la domiciliu, aceștia sunt salarizați exclusiv cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază. Această regulă se aplică fără distincție după ziua în care se efectuează garda la domiciliu. Așadar, nu are relevanță, pentru perioada de simplă disponibilitate, dacă garda este asigurată într-o zi lucrătoare, într-o zi de repaus săptămânal, într-o sărbătoare legală sau într-o altă zi nelucrătoare.

Înalta Curte a stabilit, tot în paragraful 53, că sporurile de până la 75% și de până la 100% nu se adaugă remunerației de 40%. Aceste sporuri se aplică numai pentru activitatea efectiv prestată ca urmare a chemării medicului în unitatea sanitară.

Această concluzie se regăsește și în dispozitivul deciziei, unde Înalta Curte a statuat că medicii nominalizați să asigure asistența medicală de urgență prin chemări de la domiciliu sunt salarizați cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază, fără ca la remunerația astfel calculată să fie adăugate sporurile reglementate de art. 3 alin. (2) sau alin. (3).

Formula aleasă de instanță clarifică raportul dintre textele legale. Art. 3 alin. (2) și (3) rămân aplicabile gărzilor efectuate în unitatea sanitară, în timp ce art. 3 alin. (6) guvernează perioada de gardă la domiciliu. Doar momentul chemării efective la spital schimbă regimul de plată pentru orele respective.

Chemarea efectivă la spital schimbă regimul juridic al orelor prestate

Decizia Înaltei Curți nu limitează plata medicului la 40% în toate situațiile legate de garda la domiciliu. Dimpotrivă, hotărârea face o distincție expresă între perioada de disponibilitate și orele efectiv lucrate după chemarea la unitatea sanitară.

Înalta Curte a invocat art. 48 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004, potrivit căruia chemările de la domiciliu se consemnează în condica de prezență pentru activitatea de gardă, se consideră ore de gardă și se salarizează potrivit legii. Același text prevede că sunt considerate ore de gardă numai orele efectiv prestate în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu.

Această normă a permis Înaltei Curți să delimiteze clar cele două etape. Prima este perioada în care medicul stă la domiciliu sau într-un loc din care poate ajunge rapid la spital, fiind disponibil pentru intervenție. Pentru această perioadă se aplică art. 3 alin. (6), adică plata de 40%. A doua etapă începe în momentul în care medicul este chemat și se prezintă efectiv în unitatea sanitară. Pentru orele lucrate în spital, regimul este cel al gărzilor efectuate în unitate.

În paragraful 55, instanța supremă a sintetizat această soluție: dacă medicul care asigură garda la domiciliu este chemat la unitatea sanitară, orele de gardă efectiv prestate ca urmare a chemării vor fi remunerate în condițiile art. 3 alin. (1)-(3), în timp ce orele de asigurare a gărzii la domiciliu, fără chemare la unitatea sanitară, vor fi remunerate potrivit alin. (6).

Aceeași distincție este preluată în dispozitivul deciziei. Înalta Curte a stabilit că, în măsura în care medicul aflat în gardă la domiciliu este chemat la unitatea sanitară, orele de gardă astfel prestate vor fi remunerate în condițiile art. 3 alin. (1)-(3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin urmare, hotărârea nu exclude aplicarea sporurilor de gardă în legătură cu medicii aflați în gardă la domiciliu, ci stabilește momentul și condiția în care acestea devin aplicabile: numai pentru orele efectiv prestate în unitatea sanitară, ca urmare a chemării.

Poziția instanței de trimitere și practica judiciară menționată în decizie

Curtea de Apel Craiova, instanța care a sesizat Înalta Curte, a exprimat o opinie apropiată de soluția pronunțată ulterior de instanța supremă. În paragraful 18 al deciziei, se arată că instanța de trimitere considera că orele de gardă la domiciliu sunt remunerate distinct, potrivit art. 3 alin. (6), iar sporurile prevăzute de art. 3 alin. (2) și (3) se aplică doar orelor efectiv prestate în acest interval ca urmare a chemării la unitatea sanitară.

Înalta Curte a consemnat și jurisprudența instanțelor naționale. Potrivit paragrafului 19, opinia teoretică a instanțelor care au transmis puncte de vedere a fost în sensul că art. 3 alin. (2) și (3) nu sunt aplicabile perioadei în care medicii asigură garda la domiciliu. Instanțele au apreciat că medicii nominalizați pentru chemări de la domiciliu sunt salarizați, pentru perioada de gardă la domiciliu, numai cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază, indiferent de zilele în care se efectuează această gardă.

În paragraful 20, hotărârea menționează decizii ale Curții de Apel Cluj și ale Curții de Apel Suceava în același sens. Aceste hotărâri au reținut că salarizarea gărzii la domiciliu se realizează potrivit art. 3 alin. (6), în timp ce garda cu prezență efectivă se salarizează potrivit art. 3 alin. (1)-(3).

Raționamentul juridic al Înaltei Curți

Raționamentul Înaltei Curți se construiește în jurul naturii juridice diferite a celor două forme de gardă. Prima este garda efectuată în unitatea sanitară, care implică prezența fizică a medicului la locul de muncă. A doua este garda la domiciliu, care presupune disponibilitatea medicului de a răspunde solicitărilor și de a se prezenta rapid la spital.

Pentru garda în unitatea sanitară, instanța supremă a reținut că salarizarea se face potrivit art. 3 alin. (1), la care se pot adăuga sporurile reglementate de alin. (2) și (3). În paragraful 46, Înalta Curte arată că activitatea de gardă prestată în unitate se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază, la care se adaugă sporurile de până la 75% sau de până la 100%, în funcție de ziua în care este efectuată garda.

În paragraful 47, instanța explică rațiunea acestor sporuri: ele compensează munca efectiv prestată în afara programului normal de lucru și, atunci când este cazul, afectarea timpului de repaus săptămânal sau a sărbătorilor legale.

Pentru garda la domiciliu, însă, Înalta Curte a pornit de la o altă realitate juridică. Medicul nu se află permanent în spital, ci într-o stare de disponibilitate. Această disponibilitate este remunerată printr-un text special, art. 3 alin. (6), care stabilește cuantumul de 40%. În paragraful 52, instanța precizează că această remunerație este distinctă de plata activității efectiv prestate ca urmare a chemării în unitatea sanitară.

Această distincție conduce la soluția finală: art. 3 alin. (6) se aplică perioadei de gardă la domiciliu, iar art. 3 alin. (1)-(3) se aplică orelor efectiv prestate în spital. Nu există, pentru perioada de disponibilitate la domiciliu, cumul între procentul de 40% și sporurile de 75% sau 100%.

Ce înseamnă decizia pentru cauzele similare

În plan practic, hotărârea stabilește o regulă de calcul pentru litigiile privind plata gărzilor la domiciliu ale medicilor din sistemul public. Dacă medicul a fost nominalizat să asigure asistența medicală de urgență prin chemări de la domiciliu, perioada în care acesta se află în disponibilitate se plătește cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază. Această plată nu se majorează cu sporurile prevăzute pentru gărzile din unitatea sanitară, indiferent dacă garda la domiciliu este asigurată într-o zi lucrătoare sau într-o zi nelucrătoare.

În schimb, dacă în timpul gărzii la domiciliu medicul este chemat la spital, orele efectiv prestate în unitatea sanitară sunt considerate ore de gardă și se plătesc potrivit regimului art. 3 alin. (1)-(3). Aceste ore trebuie distinse de restul intervalului de disponibilitate la domiciliu.

Din perspectiva litigiului care a generat sesizarea, interpretarea Înaltei Curți va trebui aplicată de Curtea de Apel Craiova la soluționarea apelurilor declarate de medic și de spital. Instanța de apel va analiza pretențiile concrete prin raportare la dezlegarea obligatorie: 40% pentru perioada de gardă la domiciliu fără chemare efectivă, respectiv regimul complet al gărzilor pentru orele lucrate în spital ca urmare a chemării.

Decizia nu modifică legea, ci stabilește interpretarea obligatorie a textelor existente. Ea clarifică raportul dintre norma generală privind gărzile și norma specială privind garda la domiciliu, într-un domeniu în care diferențele de calcul pot produce consecințe financiare semnificative, inclusiv în cauze cu pretenții salariale formulate pentru perioade de mai mulți ani.

Regula stabilită de Înalta Curte

Soluția este următoarea: medicii nominalizați să asigure asistența medicală de urgență prin chemări de la domiciliu sunt salarizați, pentru perioada în care asigură garda la domiciliu, cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază, fără adăugarea sporurilor reglementate de art. 3 alin. (2) sau alin. (3). În măsura în care medicul aflat în gardă la domiciliu este chemat la unitatea sanitară, orele de gardă astfel prestate sunt remunerate potrivit art. 3 alin. (1)-(3).

”XII.2. Asupra fondului chestiunii de drept

29. Potrivit art. 3 din capitolul II („Reglementări specificepersonalului din sănătate, din unitățile de asistență medicosocială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale”) al anexei nr. II (Familia ocupațională de funcții bugetare „sănătate și asistență socială”) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice,

„(1) Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.

• Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătiresuperioară pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului de lucru de la funcția de bază în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază.
• Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătiresuperioară pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului de lucru de la funcția de bază, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează, se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază.
• Procentul concret al sporului prevăzut la alin. (2) și (3) se aprobă trimestrial de comitetul director, după consultarea organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau a reprezentanților angajaților.
• Medicii care nu au contract individual de muncăcu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă și care la nivelul acestei unități desfășoară activitate numai în linia de gardă vor încheia cu această unitate sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea prestată în linia de gardă și vor beneficia numai de drepturile aferente activității prestate în linia de gardă, stabilite conform prevederilor acestui articol. Salariul de bază se stabilește pentru funcția și gradul profesional în care aceștia sunt confirmați prin ordin al ministrului sănătății, corespunzător vechimii în muncă, și se utilizează pentru stabilirea tarifului orar.
• Medicii care sunt nominalizați să asigure asistențamedicală de urgență, prin chemări de la domiciliu, sunt salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu.”

40. Chestiunea de drept dedusă judecății are ca obiect modulde salarizare a medicilor desemnați să asigure asistența medicală de urgență prin chemări de la domiciliu, urmând a se stabili dacă, pentru perioada de asigurare a gărzilor la domiciliu, medicii beneficiază exclusiv de o remunerație de 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore pentru care asigură continuitatea asistenței medicale ori, dacă, dimpotrivă, la venitul rezultat din aplicarea procentului de 40% prevăzut de art. 3 alin. (6) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se adaugă și sporurile de până la 75%, respectiv de până la 100% din tariful orar al salariului de bază, prevăzute de art. 3 alin. (2) și (3) din același act normativ, în funcție de zilele în care se efectuează garda, lucrătoare ori, după caz, de repaus săptămânal, sărbători legale sau în alte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează.
41. Potrivit art. 22 alin. (1) din Regulamentul privind timpulde muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 870/2004, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004), „asigurarea continuității asistenței medicale este obligatorie pentru unitățile sanitare publice din sectorul sanitar și se asigură prin serviciul de gardă”.
42. Garda în unitatea sanitară presupune prezența efectivăa personalului de specialitate în unitatea respectivă. În acest sens, potrivit art. 43 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004, „este interzis medicilor care sunt de gardă să părăsească unitatea sanitară pe durata serviciului de gardă”. În condițiile art. 42 din același act normativ, „orele de gardă se efectuează în afara programului de la norma de bază, cu excepția orelor de gardă prevăzute la art. 4, și se desfășoară în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial” [(alin. (1)], astfel cum este cazul și în speța care a ocazionat sesizarea. De asemenea, „orele de gardă prevăzute la alin. (1) constituie vechime în muncă și în specialitate” [alin. (2) al art. 42 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004].
43. Salarizarea personalului sanitar cu pregătire superioarăcare efectuează gărzi pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază se realizează potrivit art. 3 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.
44. Cu privire la dispozițiile art. 3 din capitolul II al anexei nr. IIdin Legea-cadru nr. 153/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat prin Decizia nr. 59 din 28 decembrie 2020 următoarele:
45. „ Scopul reglementării cuprinse în textul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 este determinarea formei în care se concretizează raporturile de muncă între medici și unitatea sanitară publică pentru gărzile efectuate peste norma legală de muncă și programul normal de muncă la funcția de bază, și anume un contract individual de muncă cu timp parțial.
46. Important pentru soluționarea prezentei sesizări este căacest contract se încheie pentru activitatea de gardă. Or, munca prestată cu titlu de activitate de gardă are mereu aceeași natură juridică și, prin urmare, aceeași modalitate de salarizare, respectiv cea prevăzută de norma cu caracter general care o reglementează, respectiv art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017: «Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.»
47. În art. 3 alin. (2), (3) și (6) din cap. II al anexei nr. II laLegea-cadru nr. 153/2017 sunt prevăzute procentual sporurile care se acordă pentru activitatea de gardă, diferit după cum aceasta este prestată în zilele lucrătoare (75%) sau în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează (100%), dar, în toate situațiile, acest spor se raportează la tariful orar al salariului de bază.
48. Prin urmare, indiferent când este efectuată — pentrucompletarea normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază sau în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, activitatea de gardă rămâne aceeași, nu poate avea o natură juridică diferită după timpul în care este efectuată, iar regimul ei juridic trebuie să fie același, după cum și salarizarea trebuie să rămână identică, tarifară prin raportare la salariul de bază, în aplicarea art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legeacadru nr. 153/2017.
49. Inclusiv dispozițiile art. 3 alin. (5) din cap. II al anexei nr. IIla Legea-cadru nr. 153/2017 fac referire la salariul de bază numai pentru stabilirea tarifului orar («salariul de bază se stabilește pentru funcția și gradul profesional în care aceștia sunt confirmați prin ordin al ministrului sănătății, corespunzător vechimii în muncă, și se utilizează pentru stabilirea tarifului orar») atunci când reglementează salarizarea medicilor ce nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă; pentru activitatea desfășurată în linia de gardă, medicii vor încheia cu aceste unități sanitare un contract individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea desfășurată în acest regim.
50. Contractul individual de muncă cu timp parțial încheiat întemeiul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 poate cuprinde doar gărzile efectuate peste durata prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol, adică cele efectuate în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază. Drepturile salariale care se acordă în temeiul acestui contract individual de muncă cu timp parțial sunt acordate exclusiv pentru activitatea prestată în astfel de gărzi, iar potrivit art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 aceste drepturi salariale se stabilesc în raport cu tariful orar aferent salariului de bază.
51. Chiar dacă faptic sunt încheiate două contractede muncă, există un singur raport de muncă între angajat și unitatea sanitară și un singur salariu de bază. În temeiul acestui unic salariu de bază este determinat și tariful orar pe baza căruia se stabilesc drepturile salariale cuvenite pentru gărzile efectuate în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază acordate în baza contractului individual de muncă cu timp parțial încheiat în temeiul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.”
52. Activitatea de gardă prestată de personalul sanitar cupregătire superioară în unitatea sanitară se salarizează, potrivit art. 3 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu tariful orar aferent salariului de bază, la care se adaugă sporurile de până la 75%, respectiv de până la 100% din tariful orar al salariului de bază, prevăzute de art. 3 alin. (2), respectiv de art. 3 alin. (3) din același act normativ, după cum garda se efectuează în zile lucrătoare ori în cele de repaus săptămânal, de sărbători legale ori în alte zile declarate potrivit legii ca fiind nelucrătoare.
53. Din modul de reglementare a salarizării gărzilor efectuateîn unitatea sanitară rezultă că rațiunea acordării acestor sporuri este de a compensa deopotrivă munca efectiv prestată în afara programului normal de lucru, precum și, dacă este cazul, afectarea timpului de repaus săptămânal sau a sărbătorilor legale.
54. În ceea ce privește garda la domiciliu, potrivit art. 38 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004,

„(1) Continuitatea asistenței medicale se poate asigura și prin gardă la domiciliu.

• Garda la domiciliu se organizează pe specialități.
• Se poate organiza gardă la domiciliu, pe specialități, dacăîn secțiile sau compartimentele cu paturi, precum și în ambulatoriul integrat al spitalului sunt încadrați cel puțin 2 medici în specialitatea respectivă.
• În garda la domiciliu, pe specialități, pot fi cooptați șimedici care nu sunt angajați în unitatea respectivă, dar care sunt confirmați prin ordin al ministrului sănătății în specialitatea stabilită pentru garda la domiciliu.
• Garda la domiciliu se organizează, în zilele lucrătoare,între ora de terminare a programului stabilit pentru activitatea curentă a medicilor din cursul dimineții și ora de începere a programului de dimineață din ziua următoare.
• În zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbători legaleși în celelalte zile în care, potrivit reglementărilor legale, nu se lucrează, garda la domiciliu începe de dimineață și durează 24 de ore.
• Medicul care asigură garda la domiciliu în acest intervalare obligația de a răspunde la solicitările primite din partea medicului coordonator de gardă și de a se prezenta la unitatea sanitară într-un interval de maximum 20 de minute.
• Pe toată perioada efectuării gărzii la domiciliu, stareafizică și psihică a medicului nominalizat trebuie să permită acordarea corespunzătoare a serviciilor medicale, în situații de urgență, conform competențelor profesionale ale acestuia.”

49. Obligațiile care incumbă medicului care asigură gardala domiciliu — respectiv obligația de a răspunde solicitărilor medicului coordonator de gardă, de a se prezenta la unitatea sanitară într-un interval de maximum 20 de minute și de a-și menține, pe întreaga durată a gărzii la domiciliu, o stare fizică și psihică adecvată intervenției într-o situație de urgență — configurează o veritabilă obligație de disponibilitate, care limitează într-o anumită măsură posibilitatea gestionării timpului personal, fără a lipsi salariatul de beneficiul odihnei în vederea recuperării după intervalul muncii prestate.
50. În ceea ce privește salarizarea, legiuitorul a avut învedere diferența dintre orele de gardă prestate în unitatea sanitară, care implică prezența fizică în unitatea sanitară și constituie timp de lucru, pe de-o parte, și garda la domiciliu, care implică o disponibilitate continuă și o limitare a posibilităților de organizare a timpului personal, pe de altă parte.
51. Astfel, prin derogare de la art. 3 alin. (1) din capitolul IIal anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în cuprinsul art. 3 alin. (6) se prevede că medicii care sunt nominalizați să asigure asistența medicală de urgență, prin chemări de la domiciliu, sunt salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu.
52. Remunerația prevăzută de art. 3 alin. (6) din capitolul IIal anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, stabilită la nivelul a 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care se asigură garda la domiciliu, reprezintă contraprestația aferentă stării de disponibilitate care este impusă personalului sanitar cu pregătire superioară pe durata gărzii la domiciliu. Această remunerație este distinctă de plata activității efectiv prestate ca urmare a chemării în unitatea sanitară, aceasta din urmă fiind supusă regimului de salarizare prevăzut de art. 3 alin. (2) sau (3) din același act normativ, după caz.
53. Regimul diferențiat al salarizării, instituit de legiuitor înconsiderarea diferențelor dintre cele două ipoteze, impune concluzia că pentru numărul de ore în care medicii asigură garda la domiciliu, aceștia sunt salarizați exclusiv cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază, fără a se distinge după cum garda la domiciliu se asigură în zile lucrătoare sau nelucrătoare și fără ca la remunerația astfel calculată să fie adăugate sporurile de până la 75%, respectiv de până la 100% din tariful orar al salariului de bază; aceste din urmă sporuri se aplică numai pentru salarizarea activității efectiv prestate ca urmare a chemării în unitatea sanitară.
54. Potrivit art. 48 din Regulamentul aprobat prin Ordinulnr. 870/2004, „(1) Chemările de la domiciliu se consemnează în condica de prezență pentru activitatea de gardă, se consideră ore de gardă și se salarizează potrivit legii. (2) Se consideră ore de gardă numai orele efectiv prestate în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu”.
55. Ca urmare, în măsura în care medicul care asigură gardala domiciliu este chemat la unitatea sanitară, orele de gardă efectiv prestate ca urmare a chemării sale vor fi remunerate în condițiile art. 3 alin. (1)-(3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în vreme ce orele de asigurare a gărzii la domiciliu, fără a exista o chemare la unitatea sanitară, vor fi remunerate în condițiile alin. (6) al aceluiași articol.”