- articol de avocat coordonator Doseanu Răzvan și avocat partener Barla – Țenț Ioana din cadrul DOSEANU&ASOCIAȚII S.P.A.R.L
În stomatologie, o problemă aparent „de rutină” poate ajunge să coste mult: bani, timp, durere, infecții, pierdere osoasă, lucrări refăcute, luni de tratament și, uneori, o afectare serioasă a vieții personale și profesionale. Tocmai de aceea, este important de știut că nu orice rezultat neplăcut înseamnă automat malpraxis, dar nici greșelile serioase nu trebuie tratate ca un simplu „ghinion”.
Pe scurt, malpraxisul stomatologic apare atunci când, în cadrul actului medical dentar, se produce o eroare profesională care cauzează un prejudiciu pacientului. În practică, discuția juridică nu pornește doar de la întrebarea „a ieșit bine sau nu?”, ci mai ales de la alte întrebări esențiale: a fost pacientul corect informat? exista o indicație corectă pentru tratament? s-au respectat regulile profesiei? există documente medicale clare? se poate dovedi legătura dintre eroare și prejudiciu?
Aici apare prima nuanță importantă: în stomatologie, nemulțumirea estetică, disconfortul firesc după procedură sau simplul fapt că rezultatul nu corespunde perfect așteptărilor pacientului nu sunt, singure, suficiente pentru a vorbi despre malpraxis. În schimb, lucrurile se schimbă radical dacă există tratamente greșit indicate, extracții nejustificate, implanturi inserate defectuos, lipsa sterilizării corespunzătoare, complicații produse prin lipsă de diligență, neinformarea pacientului asupra riscurilor sau continuarea unui tratament nepotrivit în ciuda semnelor evidente de eșec.
În materia medicinei dentare, consimțământul informat contează enorm. Pacientul trebuie să știe ce i se face, de ce i se face, ce alternative există, ce riscuri presupune procedura, cât costă și ce se poate întâmpla dacă tratamentul nu este urmat sau este amânat. Un formular semnat „pe fugă” nu rezolvă totul, dacă în realitate nu a existat o informare reală, clară și completă. Din perspectivă juridică, de multe ori tocmai lipsa explicațiilor și a documentării corecte transformă un caz medical dificil într-un caz puternic de răspundere.
Ce trebuie să faci, concret, dacă bănuiești un malpraxis stomatologic?
În primul rând, nu lăsa cazul să rămână doar la nivel de discuții verbale. Cere și păstrează toate documentele: fișa medicală, consimțământul informat, planul de tratament, devizele, radiografiile, imaginile CBCT, fotografiile intraorale, recomandările post-tratament, rețetele, facturile și dovezile de plată. În paralel, este util să documentezi evoluția stării tale prin fotografii și să obții, cât mai repede, o a doua opinie de specialitate. În litigii, documentul cântărește mult mai mult decât amintirea.
În al doilea rând, este esențial să înțelegi că un dosar bun nu înseamnă doar să arăți că „s-a lucrat prost”, ci să poți demonstra patru elemente: existența unei erori, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre ele și întinderea daunelor. Prejudiciul poate fi material, cum ar fi costurile refacerii lucrărilor, tratamente suplimentare, investigații, concedii medicale sau pierderea unor venituri, dar și moral, atunci când pacientul suportă durere, anxietate, afectare estetică, scăderea calității vieții ori pierderea încrederii în propria imagine.
În al treilea rând, nu amâna. În această materie, timpul contează juridic și probator. Cu cât trece mai mult, cu atât devine mai greu de conservat proba medicală, de reconstituit exact succesiunea manoperelor și de demonstrat relația dintre intervenție și prejudiciu.
Un aspect foarte important, pe care mulți pacienți nu îl cunosc, este că nu toate cazurile trebuie să ajungă obligatoriu în instanță. Există situații în care despăgubirea poate fi obținută pe cale amiabilă, direct de la asigurătorul de malpraxis al medicului sau al furnizorului de servicii medicale. Aceasta este, de regulă, varianta cea mai scurtă, mai puțin consumatoare de timp și mai puțin apăsătoare pentru pacient. Dar ea funcționează bine doar dacă dosarul este pregătit serios: documente medicale complete, prejudiciu clar, opinie medicală pertinentă și o fundamentare juridică solidă. Cu alte cuvinte, soluția amiabilă nu înseamnă improvizație, ci, dimpotrivă, un caz construit corect.
În practică, tocmai aici se face diferența dintre un pacient care doar reclamă o problemă și un pacient care își poate recupera efectiv prejudiciul. Un dosar bine organizat poate duce la o rezolvare mai rapidă decât un litigiu lung. Dacă însă răspunderea este contestată, documentele sunt incomplete sau prejudiciul este complex, rămâne deschisă și calea instanței, precum și reclamarea medicului la Colegiul Medicilor pentru antrenarea răspunderi disciplinare sau sesizarea Direcției Pentru Sănătate Publică – Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis
Recomandarea av. Doseanu Răzvan și av. Ioana Țenț este simplă: dacă ai suferit în urma unui tratament stomatologic, nu porni nici de la ideea că „sigur e malpraxis”, dar nici de la ideea că „nu am ce face”. Între aceste două extreme există analiza juridică serioasă a cazului, iar în multe situații, pacientul are mai multe drepturi decât crede: dreptul la informare, la documentele medicale, la o a doua opinie și, atunci când există culpă și prejudiciu, la despăgubiri.
În materia malpraxisului stomatologic, reacția rapidă, documentarea corectă și strategia juridică potrivită fac, de multe ori, toată diferența.
Dacă ai trecut printr-un tratament dentar greșit sau suspectezi o culpă medicală, o analiză juridică făcută la timp poate clarifica rapid dacă există temei pentru despăgubiri și dacă soluția optimă este una amiabilă sau judiciară.
Partajează acest conținut:





