SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea de Apel Iași a condamnat-o pe Alexandra Chiriac, fostă Cioată, avocată în Baroul Iași, la 7 ani de închisoare cu executare pentru tentativă la omor, după ce instanța a reținut că aceasta a folosit autoturismul pe care îl conducea pentru a acroșa, în mod intenționat, motocicleta unui bărbat aflat în trafic. Hotărârea nu este definitivă, instanța menționând dreptul de apel în termen de 10 zile de la comunicare. În plus, condamnata a primit interdicția de a conduce autovehicule categoria B timp de 5 ani după executarea pedepsei principale, iar victima a obținut daune morale de 20.000 de euro și cheltuieli judiciare de 10.000 de lei.
Cazul, judecat inițial ca o faptă de o gravitate extremă, a pornit de la un eveniment rutier produs în seara de 30 mai 2024, pe o arteră principală din Iași. Dincolo de aparența unui accident între un autoturism Mercedes-Benz E 200 și o motocicletă Kawasaki ZX900-E1, instanța a ajuns la concluzia că nu a fost vorba despre o simplă neatenție în trafic, ci despre o conduită agresivă, asumată, în care inculpata a acceptat posibilitatea producerii morții motociclistului. Curtea a formulat concluzia în termeni expliciți: inculpata a intrat „în coliziune în mod intenționat” cu motocicleta, acceptând posibilitatea decesului victimei, deși nu a urmărit direct acest rezultat.
O avocată, un Mercedes, o motocicletă și câteva secunde decisive în trafic
Potrivit hotărârii, în seara de 30 mai 2024, în jurul orei 22.16, Alexandra Chiriac, fostă Cioată, conducea un autoturism Mercedes-Benz E 200, de culoare neagră. În mașină se aflau copilul ei minor, în vârstă de 4 ani, și un câine. Pe aceeași direcție de mers circula și persoana vătămată, aflată pe o motocicletă Kawasaki ZX900-E1, înmatriculată în Regatul Unit. Cei doi nu se cunoșteau anterior, iar victima a declarat că nu ar fi existat niciun conflict verbal sau fizic înainte de incident. Singurul element care i s-ar fi părut neobișnuit a fost, potrivit relatării sale, faptul că șoferița ar fi turat motorul autoturismului la semafor.
Instanța a reconstituit traseul pe baza imaginilor video, a declarațiilor și a expertizei criminalistice auto. La semaforul din zona magazinului Lidl, autoturismul condus de inculpată se afla pe banda a doua, iar motocicleta pe banda întâi. După schimbarea culorii semaforului, ambele vehicule au pornit. Din imaginile analizate de instanță a rezultat că autoturismul s-a pus în mișcare aproape simultan cu motocicleta, iar Curtea a apreciat că inculpata a adoptat un stil de conducere agresiv, specific unei „curse ilegale spontane” pe drumurile publice.
Pe parcursul deplasării, autoturismul a trecut de pe banda a doua pe banda întâi, în spatele motocicletei. Instanța a reținut că, înainte de intersecția unde avea să se producă impactul, motociclistul a schimbat banda de circulație de pe banda întâi pe banda a doua. Potrivit motivării, inculpata a schimbat și ea banda, urmărind traiectoria motocicletei, deși banda întâi era liberă și putea continua deplasarea înainte. Acesta este unul dintre punctele centrale ale raționamentului instanței: nu simpla viteză a fost decisivă, ci faptul că traiectoria autoturismului a fost interpretată ca o urmărire directă a motocicletei.
Impactul s-a produs în zona unei intersecții semaforizate. Autoturismul a lovit motocicleta în roata din spate, iar motocicleta a fost proiectată spre refugiul stației de tramvai, în timp ce conducătorul ei a căzut pe carosabil. Victima a suferit leziuni care au necesitat, potrivit expertizei medico-legale, 6-7 zile de îngrijiri medicale, fără ca viața să îi fi fost pusă efectiv în primejdie din punct de vedere medico-legal. Pentru instanță, însă, numărul redus de zile de îngrijiri nu a schimbat natura juridică a faptei: relevant nu a fost doar rezultatul produs, ci potențialul obiectiv al acțiunii de a provoca moartea unui motociclist proiectat pe carosabil, în apropierea unui refugiu pietonal și a altor obstacole.
Expertiza auto: 73 km/h pentru autoturism, 66 km/h pentru motocicletă și lipsa frânării înainte de impact
Instanța și-a însușit concluziile expertului, potrivit cărora, înainte de impact, autoturismul condus de inculpată se deplasa cu o viteză constantă de aproximativ 73 km/h, iar motocicleta cu aproximativ 66 km/h. Curtea a subliniat că, pe distanța analizată, niciunul dintre vehicule nu a frânat înainte de coliziune.
Această constatare a fost importantă deoarece apărarea inculpatei a susținut, în esență, că motociclistul ar fi efectuat o manevră bruscă, eventual în scop șicanatoriu, și ar fi frânat în fața autoturismului. Instanța a respins această versiune. Potrivit motivării, viteza motocicletei a rămas constantă înainte de impact, iar lumina roșie observată în imaginile video nu a fost interpretată ca o frânare a motocicletei, ci ca o reflexie a luminii de poziție din partea posterioară a acesteia pe partea frontală a autoturismului, în contextul apropierii foarte mari dintre cele două vehicule.
Curtea a analizat și dinamica propriu-zisă a coliziunii. Deși imaginile puteau crea impresia unui impact violent, instanța a reținut, pe baza descompunerii în cadre, că vehiculele s-au deplasat pentru câteva momente lipite unul de celălalt, iar proiectarea motocicletei s-a produs ca urmare a diferenței de viteză dintre autoturism și motocicletă și a contactului dintre mașină și roata din spate a motocicletei. Tocmai această apropiere, urmată de lovirea roții din spate, a fost considerată de instanță compatibilă cu ideea unei acțiuni voluntare de acroșare.
În motivare apare și un detaliu cu greutate juridică: după impact, inculpata a frânat și a virat brusc spre dreapta, evitând contactul cu corpul victimei căzute pe carosabil, cu stâlpul metalic și cu refugiul pietonal. Pentru instanță, această manevră nu a exclus intenția indirectă, ci a delimitat momentul acceptării riscului de moarte de momentul ulterior, în care inculpata a încercat să evite lovirea directă a victimei căzute. Cu alte cuvinte, Curtea nu a spus că șoferița a urmărit să îl omoare pe motociclist, ci că a acceptat posibilitatea ca manevra sa să ducă la un asemenea rezultat.
După impact: plecarea de la locul faptei și versiunea respinsă de instanță
Un alt element major al cauzei a fost comportamentul de după impact. După ce motociclistul a fost proiectat pe carosabil, inculpata nu a oprit pentru a verifica starea victimei, nu a acordat ajutor și nu a apelat serviciul 112. Potrivit hotărârii, ea și-a continuat deplasarea, a ajuns la locuința unui martor, unde a rămas peste noapte împreună cu copilul și câinele, iar ulterior s-a deplasat cu același autoturism către localitatea Negrești, la părinții săi.
Instanța a reținut că inculpata ar fi încercat inițial să ascundă implicarea sa în eveniment, prezentând o versiune nereală privind împrumutarea autoturismului către o altă persoană. Mai mult, Curtea a interpretat deplasarea cu mașina în altă localitate ca un demers care putea avea drept scop repararea autoturismului și înlăturarea urmelor coliziunii, îngreunând astfel identificarea și strângerea probelor de către organele de urmărire penală.
Apărarea a invocat starea de șoc și intenția inculpatei de a-și proteja copilul minor de consecințele incidentului. Instanța nu a primit această explicație. În motivare, Curtea a arătat că asemenea justificări nu pot explica demersurile ulterioare de deplasare a autoturismului în altă localitate pentru a fi reparat, în condițiile în care mașina fusese folosită la săvârșirea faptei.
De la „accident rutier” la tentativă la omor
Din punct de vedere juridic, miza dosarului a fost încadrarea faptei. Apărarea a cerut schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor în vătămare corporală din culpă și, eventual, părăsirea locului accidentului, sau reținerea circumstanței atenuante a provocării. Instanța a respins aceste solicitări.
Diferența dintre cele două viziuni este esențială. În varianta apărării, cazul ar fi fost un accident rutier generat de culpă, eventual de imprudență, eroare de apreciere, viteză, manevre riscante sau conduită reciproc imprudentă. În varianta reținută de instanță, inculpata a folosit autoturismul ca instrument vulnerant împotriva unui motociclist, iar prin manevra făcută a acceptat riscul ca acesta să moară.
Curtea a explicat că autoturismul, prin masă, viteză și modul concret de utilizare, putea produce moartea motociclistului. Victima era mult mai vulnerabilă decât un conducător auto aflat într-un vehicul închis, iar proiectarea pe carosabil, în apropierea unui refugiu de tramvai, putea avea consecințe fatale. Instanța a notat că decesul nu s-a produs din motive care țin de hazard și de manevra ulterioară prin care inculpata a ocolit victima proiectată pe carosabil.
Această analiză a dus la reținerea intenției indirecte. În dreptul penal, intenția indirectă există atunci când făptuitorul nu urmărește direct producerea rezultatului, dar îl prevede și acceptă posibilitatea producerii lui. Curtea a considerat că Alexandra Chiriac a prevăzut riscul mortal al conduitei sale agresive în trafic și a acceptat acest risc, chiar dacă nu a urmărit în mod expres moartea victimei.
Instanța a respins și ideea culpei cu prevedere. În cazul culpei cu prevedere, făptuitorul prevede rezultatul periculos, dar se bazează, în mod nejustificat, pe faptul că acesta nu se va produce. Curtea a apreciat că nu existau date obiective sau subiective care să arate că inculpata ar fi avut o asemenea speranță rezonabilă. Dimpotrivă, faptul că era o șoferiță experimentată, conducea frecvent acel autoturism și avea, potrivit unor martori, un comportament normal și defensiv în trafic a fost folosit de instanță pentru a arăta că evenimentul nu a fost o simplă eroare de apreciere a distanței și vitezei.
„Cursă ilegală spontană” și mobilul reținut de instanță
Parchetul a susținut, între altele, că inculpata ar fi dezvoltat o adversitate față de motocicliști, invocând un incident anterior și o discuție pe Messenger despre motocicliști. Instanța a respins această teză ca neconvingătoare, considerând că acele elemente aveau caracter echivoc și nu demonstrau o aversiune generală față de o categorie de participanți la trafic.
În schimb, Curtea a reținut un alt tip de mobil: obișnuința inculpatei de a se implica în episoade de condus agresiv și curse spontane. Instanța a citat declarații și elemente dintr-o opinie expertală solicitată de inculpată, din care reieșea că aceasta ar fi participat anterior la „jocuri în trafic” pentru a demonstra că este o șoferiță bună. În acest context, Curtea a interpretat momentul de la semafor și deplasarea ulterioară ca o întrecere spontană, generată de percepția inculpatei că motociclistul ar fi provocat-o.
Totuși, instanța a precizat că nu a existat o provocare în sens juridic. Nici inculpata, nici persoana vătămată nu au relatat o interacțiune verbală sau fizică înainte de plecarea de la semafor. Cele două persoane nu se cunoșteau, iar eventuala turare a motorului motocicletei nu putea fi considerată o acțiune ilicită gravă, aptă să producă o puternică tulburare sau emoție în sensul art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal. Ambiția de a demonstra superioritate în trafic, a arătat instanța, nu poate constitui circumstanță atenuantă legală.
Discernământul, starea psihică și statutul de avocată
În dosar au existat și discuții privind starea psihică a inculpatei. Potrivit hotărârii, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a stabilit că, la momentul comiterii faptei, aceasta nu prezenta tulburări psihice majore din sfera gândirii și avea discernământ. Instanța a luat în calcul existența unor episoade depresive și a tratamentelor medicale urmate de inculpată, dar a apreciat că acestea nu afectează reținerea intenției indirecte și nici răspunderea penală.
Calitatea de avocată a inculpatei apare expres în hotărâre, încă din prezentarea situației de fapt, unde aceasta este descrisă ca avocat în Baroul Iași. Instanța nu a tratat profesia juridică drept o circumstanță agravantă formală, dar a menționat-o în analiza circumstanțelor personale. Curtea a arătat că vârsta, experiența de viață și exercitarea unei profesii juridice ar fi trebuit să o determine pe inculpată la un comportament responsabil în familie și societate.
În același timp, la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere și elemente favorabile: lipsa antecedentelor penale, situația familială, existența unui copil minor și problemele medicale. Aceste împrejurări au contribuit la orientarea pedepsei spre media limitelor speciale, nu spre maximul posibil.
De ce 7 ani de închisoare
Pentru tentativa la omor, limitele de pedeapsă aplicabile au fost stabilite de instanță între 5 și 10 ani de închisoare, ca urmare a reducerii la jumătate a limitelor prevăzute pentru infracțiunea consumată de omor. Curtea s-a orientat spre media acestor limite și a aplicat pedeapsa de 7 ani de închisoare, cu executare efectivă.
Instanța a considerat că pedeapsa este necesară pentru conștientizarea gravității faptei și pentru prevenirea comiterii unor infracțiuni similare. În defavoarea inculpatei au fost reținute conduita agresivă din trafic, pericolul creat pentru viața victimei și pentru ceilalți participanți la trafic, părăsirea locului faptei, încercarea de a ascunde urmele impactului și lipsa asumării responsabilității pentru infracțiunea reținută. Potrivit raportului de evaluare al Serviciului de Probațiune, citat de instanță, inculpata prezenta un risc mediu spre ridicat de reiterare a unui comportament infracțional, pe fondul unor deficiențe de gestionare a impulsivității agresive.
Pe lângă pedeapsa principală, instanța i-a interzis Alexandrei Chiriac, timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei, dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule categoria B. Interdicția de a conduce a fost motivată prin specificul faptei: instanța a arătat că autoturismul a fost folosit ca o armă împotriva unui alt participant la trafic.
Curtea a dedus din pedeapsa de 7 ani perioada reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu, respectiv intervalul 4 iunie 2024 – 26 decembrie 2024 inclusiv. Totodată, a menținut măsura controlului judiciar până la soluționarea definitivă a cauzei, potrivit minutei.
Latura civilă: 20.000 de euro daune morale și respingerea daunelor materiale
Pe latură civilă, instanța a admis în parte acțiunea formulată de persoana vătămată. Alexandra Chiriac a fost obligată să plătească victimei 20.000 de euro cu titlu de daune morale, în echivalentul în lei de la data plății, sumă actualizată cu dobânda legală de la data constituirii de parte civilă, 16 septembrie 2024, până la plata efectivă. Daunele materiale solicitate au fost respinse ca nefondate.
Instanța a mai obligat inculpata la plata a 10.000 de lei către persoana vătămată, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv onorariul avocatului ales, precum și la plata a 3.820 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În ceea ce privește autoturismul, Parchetul a cerut confiscarea specială, dar instanța a respins solicitarea. Curtea a dispus restituirea autoturismului către inculpată la data rămânerii definitive a hotărârii. Această soluție nu schimbă însă concluzia juridică principală a instanței, aceea că autoturismul a fost folosit în concret ca instrument al faptei de tentativă la omor.
Partajează acest conținut:
