INTERVIU cu av. JASMINA MUCHA: cum arată începutul unei cariere în avocatură pentru o absolventă Șefă de promoție

Jasmina Mucha a absolvit Facultatea de Drept din Oradea în anul 2025, ca șefă de promoție, iar la scurt timp a fost admisă printre primii în Baroul Bihor. Astăzi este avocat stagiar și urmează în paralel studiile de master, construindu-și drumul profesional cu rigoare, echilibru și o înțelegere profundă a responsabilității pe care o presupune această profesie.

Dincolo de performanțele academice și de începutul promițător al carierei sale, impresionează felul în care vorbește despre avocatură: lucid, așezat și profund uman.

În acest interviu, Jasmina vorbește despre alegere, presiune, maturizare, fragilitate și despre valorile pe care își dorește să nu le piardă niciodată, indiferent cât de mult va crește profesional.

Prin urmare, vă lăsăm să o descoperiți în acest interviu pe av. Jasmina.

DNews24: Ești foarte tânără, abia ieșită din facultate, și totuși ai ales una dintre cele mai dure, solicitante și expuse profesii juridice. Vreau să te întorci puțin la început: când ai simțit, pentru prima dată, că avocatura nu e doar o idee frumoasă sau o variantă de carieră, ci un drum care te cheamă cu adevărat și pe care simți că trebuie să mergi, chiar dacă știai că nu va fi deloc ușor?

av. Jasmina: Cred că, în cazul meu, nu a existat un moment unic de revelație, ci mai degrabă un proces în care profesia a început să mi se potrivească firesc, pe măsură ce o înțelegeam mai bine.

În anii terminali ai facultății, am început să văd mai clar ce presupune fiecare direcție juridică și, odată cu asta, să îmi înțeleg mai bine propriul mod de a gândi și de a lucra.
Avocatura nu este doar un domeniu pe care îl înțelegi, ci unul în care felul tău de a gândi trebuie să țină pasul cu ritmul lui. Este un domeniu care te provoacă constant și în care nu poți rămâne spectator. M-a atras exact această dinamică, faptul că nu există soluții standard, ci doar soluții construite.

Privind înapoi, nu a fost o alegere bruscă, ci una care s-a conturat în timp, odată cu înțelegerea locului în care pot contribui cu adevărat.

DNews24: Ce anume te-a împins, în profunzime, spre avocatură? Și, mai ales, cât din alegerea ta a fost vis și cât a fost asumare lucidă?

av. Jasmina: Dincolo de orice, apropierea de oameni a cântărit cel mai mult. Dintre toate profesiile juridice, avocatura îți oferă contact direct cu realitatea fiecărui client, cu problemele, presiunile și, uneori, vulnerabilitățile lui.

Pe mine nu m-a atras ideea de a ști legea pe de rost, ci ideea de a face ceva concret cu ea atunci când, pentru cineva, chiar contează. Cred că, în esență, asta face diferența.
În practică, asta înseamnă să transformi situații juridice complexe în soluții clare și aplicabile. De multe ori, clientul nu are nevoie de mai multă informație, ci de claritate în mijlocul unei stări de incertitudine.

Nu a fost un vis în sensul clasic, ci mai degrabă o alegere asumată. Am înțeles de la început că este un domeniu exigent, în care responsabilitatea este constantă, dar tocmai acest lucru m-a convins că este drumul potrivit pentru mine.

DNews24: Mulți absolvenți de Drept oscilează între magistratură, notariat sau alte trasee. Tu de ce ai ales exact avocatura? Ce ai simțit că îți oferă ea și nu ți-ar fi oferit nicio altă profesie juridică din punct de vedere al libertății, al luptei, al responsabilității și chiar al felului tău de a fi?

av. Jasmina: Mulți absolvenți aleg între direcții foarte diferite, fiecare cu propriile rigori și avantaje. Pentru mine, a fost o alegere firească, pentru că oferă un echilibru pe care nu l-am regăsit în alte profesii: libertatea de gândire, dar și o responsabilitate directă față de fiecare caz în parte.

Privesc avocatura ca pe o punte între om și sistemul juridic. Dincolo de aspectele tehnice, fiecare client vine cu o poveste, cu o stare și, de multe ori, cu o presiune reală.

Rolul avocatului este să transforme legea într-un instrument concret, adaptat situației fiecăruia.

Pentru mine, asta înseamnă mai mult decât aplicarea unor norme, înseamnă construirea unei direcții clare acolo unde, pentru client, lucrurile sunt confuze. Este un tip de responsabilitate care nu îți permite să fii superficial nici măcar o dată, te obligă să fii prezent, atent și consecvent în fiecare decizie.

DNews24: Există în alegerea ta și o dimensiune de temperament? Adică, dincolo de ce ai învățat în facultate, ai simțit că avocatura te reprezintă uman — în felul în care gândești, în felul în care reacționezi la nedreptate, în felul în care te raportezi la conflict, la presiune, la suferința celuilalt și la ideea de a-i sta cuiva alături atunci când îi este cel mai greu?

av. Jasmina: Categoric, cred că alegerea acestei profesii are legătură și cu temperamentul. Dincolo de ceea ce înveți în facultate, contează foarte mult felul în care reacționezi în situații tensionate, în fața conflictului sau a presiunii. Pentru mine, este important să pot rămâne lucidă în astfel de contexte și să nu pierd din vedere esențialul, chiar și atunci când situația este încărcată emoțional.

În practică, diferența reală se vede în momentele în care trebuie să rămâi calmă exact atunci când contextul devine mai apăsător.

Cred că un avocat nu înseamnă doar cunoștințe solide, ci și capacitatea de a înțelege omul din fața ta fără a pierde rigoarea profesională. Empatia ajută, dar fără claritate nu rezolvă nimic. Uneori, cel mai corect lucru pe care îl poți face pentru un client nu este să îl liniștești, ci să îi spui exact cum stau lucrurile, chiar dacă nu este ceea ce vrea să audă.

DNews24: Examenul de admitere în avocatură este văzut de foarte mulți ca un prag aproape brutal între vis și realitate. Dincolo de ce se vede din afară — materie multă, presiune, concurență — cât de greu este el cu adevărat pentru cineva care îl trăiește din interior și ce fel de om trebuie să devii în perioada aceea ca să poți rezista până la capăt?

av. Jasmina: Examenul de admitere în avocatură este, într-adevăr, un prag dificil, dar nu doar prin volumul de materie sau nivelul de concurență. Dificultatea reală apare în timp, când intervin oboseala, rutina și momentele de îndoială, chiar și atunci când știi că ești pe drumul corect.

Din interior, nu este doar un examen de cunoștințe, ci mai ales unul de rezistență. Este un proces în care nu înveți doar drept, ci înveți să rămâi constant într-un ritm lung și solicitant.

Pregătirea pentru admitere înseamnă disciplină și organizare, dar mai ales capacitatea de a continua chiar și în zilele în care nu mai ai aceeași claritate sau energie. În final, nu este un proces care te transformă în altcineva, ci unul în care îți dai seama dacă poți duce până la capăt ceea ce ai început.

DNews24: Când te pregăteai pentru admitere, ai avut vreun moment în care ai simțit că volumul e prea mare, că oboseala e prea multă, că nesiguranța te apasă și că poate nu ești suficient de bună pentru drumul acesta? Cum se trăiesc, de fapt, aceste momente de îndoială atunci când miza e atât de mare și simți că viitorul tău depinde de un examen?

av. Jasmina: Da, astfel de momente apar și cred că sunt firești pentru oricine trece printr-o perioadă de pregătire intensă. Au existat momente în care am simțit că nu este suficient ceea ce fac, chiar dacă munceam constant. Cred că acelea sunt momentele în care afli dacă poți merge mai departe sau nu.

Nu sunt momente ușoare, dar nici nu sunt definitorii dacă știi cum să le gestionezi. Am înțeles că este important să nu le amplifici și să nu le lași să îți influențeze ritmul de lucru. Echilibrul vine din disciplină, dar și din modul în care alegi să te raportezi la tine în acea perioadă.

Cred că în acele momente am învățat cel mai mult despre mine. Nu despre cât pot să rețin sau să învăț, ci despre cât pot să continui chiar și atunci când nu am certitudini.

Un rol important îl are și mediul în care te afli. Sprijinul persoanelor din jur, chiar și prin lucruri simple, poate face diferența în momentele de oboseală sau nesiguranță. În același timp, cred că este esențial să îți păstrezi clar motivul pentru care ai început, pentru că el te ajută să mergi mai departe atunci când lucrurile devin dificile.

DNews24: Astăzi, uitându-te înapoi la perioada pregătirii, ce crezi că a contat cu adevărat: inteligența nativă, talentul de a înțelege repede, memoria, rezistența psihică, disciplina aproape militară, sau capacitatea de a rămâne consecventă în zilele în care nu mai aveai nici chef, nici energie, nici încredere?

av. Jasmina: Privind înapoi, cred că nu un singur factor a făcut diferența, ci mai ales combinația dintre disciplină și consecvență. Dincolo de capacitatea de a înțelege sau de a memora, ceea ce a contat cu adevărat a fost abilitatea de a continua chiar și în zilele în care nu mai aveam nici energie, nici motivație.

Au existat momente de oboseală și de blocaj, însă tocmai acele zile au fost definitorii. Faptul că am reușit să rămân constantă, să nu mă las distrasă și să îmi respect ritmul de lucru a făcut diferența. O parte din pregătire a coincis și cu perioada verii, când tentațiile de a lua o pauză sunt mai mari, dar am fost conștientă că rezultatele vin tocmai din aceste alegeri mai puțin vizibile. Am înțeles atunci că progresul nu se construiește în momentele ușoare, ci în cele în care alegi să mergi mai departe.

DNews24: Spune-mi sincer: există o diferență între felul în care examenul este povestit și felul în care este trăit? Ce nu se spune aproape niciodată despre această admitere?

av. Jasmina: Da, există o diferență destul de mare între felul în care este povestit acest examen și modul în care este trăit. Din exterior se vede, de cele mai multe ori, doar rezultatul final, însă procesul din spate este mult mai complex.

Se vorbește mai puțin despre incertitudine, despre momentele în care îți pui întrebări sau despre efortul constant care nu este vizibil pentru cei din jur. În același timp, examenul este adesea perceput ca fiind aproape imposibil, ceea ce nu este neapărat realist.

Este, fără îndoială, un examen dificil, dar nu inaccesibil. Cu o pregătire temeinică, începută la timp, și cu disciplină, răbdare și consecvență, el poate fi trecut. Pentru cine se pregătește constant și structurat, el devine un proces controlat, nu unul care ține de noroc.

DNews24: Ai intrat în profesie foarte tânără, la o vârstă la care mulți încă își caută direcția. Cum s-a schimbat imaginea ta despre avocatură din perioada studenției până în momentul în care ai pășit efectiv în profesie? Care au fost cele mai mari diferențe dintre ce visai și ce ai găsit, în mod concret, în realitatea de zi cu zi?

av. Jasmina: Privind înapoi, cred că diferența dintre perioada studenției și realitatea din avocatură ține mai ales de perspectivă. În facultate, ai o imagine mai degrabă teoretică și, uneori, ușor idealizată asupra profesiei. Odată intrată în practică, lucrurile devin mult mai nuanțate și mai concrete.

Recunosc că aveam și anumite temeri legate de modul în care sunt percepuți tinerii avocați, în special în raport cu profesioniștii cu experiență. Mă așteptam la o anumită distanță sau rigiditate. În realitate, am descoperit că, dincolo de nivelul ridicat de profesionalism, există și deschidere, echilibru și disponibilitate de colaborare. Această diferență m-a surprins în mod plăcut. Am înțeles că, în esență, ceea ce unește profesia nu este doar competența, ci și orientarea spre soluții. Pentru client, asta se traduce în capacitatea avocatului de a rămâne eficient și clar în orice context.

DNews24: Există, uneori, un șoc între banca facultății și sala de judecată: între noțiunea învățată impecabil și omul real din dosar, între cod și dramă, între teorie și ritmul viu, imperfect, tensionat al profesiei. Cât de brutală sau cât de delicată a fost pentru tine această trecere și în ce punct ai simțit pentru prima dată că începi să înțelegi adevărata greutate a profesiei?

av. Jasmina: Trecerea de la studiu la practica efectivă nu este nici simplă, nici imediată. Există, într-adevăr, un contrast între rigoarea teoretică și realitatea din sala de judecată sau din relația directă cu clientul.

Pentru mine, această tranziție a fost mai degrabă una graduală, dar intensă. În momentul în care cineva își pune încrederea în tine, apare conștientizarea reală a responsabilității.
Atunci înțelegi că nu este suficient să cunoști legea, ci că trebuie să știi cum să o aplici eficient, adaptat fiecărei situații. Diferența dintre facultate și profesie nu este doar una de volum sau de ritm, ci de miză. În facultate lucrezi cu noțiuni, în profesie lucrezi cu consecințe, și abia atunci înțelegi că fiecare decizie, oricât de mică, poate conta mai mult decât pare. Din acel punct, nu mai lucrezi doar cu legea, ci cu efectele ei în viața reală.

DNews24: Cât de mult simți că facultatea pregătește cu adevărat un student pentru viața profesională care urmează? Cum o face?

av. Jasmina: Facultatea reprezintă fundamentul pe care se construiește tot ceea ce urmează. Nu cred că are menirea de a ne oferi soluții gata pregătite pentru viața reală, ci de a ne forma gândirea juridică. Ceea ce am primit cu adevărat în anii de studiu nu a fost doar o sumă de cunoștințe, ci o structură mentală, capacitatea de a analiza, de a sintetiza și de a înțelege spiritul legii.

Implicarea profesorilor a fost catalizatorul care a transformat informația brută în valori profesionale. Facultatea este „arhitectul” care pune bazele, pentru că îți formează modul de gândire necesar pentru a înțelege și rezolva situații reale din practică. Noi, ca stagiari, suntem cei care trebuie să clădim pe acest fundament. Este baza fără de care rigoarea muncii noastre de mai târziu ar fi imposibilă.

DNews24: Dacă ai putea schimba ceva în formarea studenților la Drept, ce ai schimba astfel încât trecerea către profesie să nu mai fie atât de abruptă? Ce crezi că lipsește astăzi cel mai mult și probabil ar face diferența dintre admis sau respins în cazul examenelor de admitere în profesie?

av. Jasmina: Cred că studenții sunt pregătiți prea mult pentru a înțelege legea și prea puțin pentru a lucra cu oamenii. În practică, problema nu este doar juridică, ci și umană. Poți să cunoști legea foarte bine și totuși să nu știi cum să o explici unui client aflat sub presiune. Cred că exact aici se face diferența, nu între cei care știu mai mult, ci între cei care știu să transforme ceea ce știu în ceva util pentru cel din fața lor.

DNews24: Fiind atât de tânără, ai simțit vreodată că vârsta ta intră în sală înaintea ta și vorbește în locul tău? Că uneori oamenii te văd mai întâi ca pe „o fată foarte tânără” și abia apoi ca pe un avocat? Cum se trăiește această nevoie de a demonstra, poate mai mult decât alții, că meriți să fii acolo și că tinerețea nu înseamnă lipsă de competență?

av. Jasmina: Este o întrebare sensibilă. Recunosc că poate părea neobișnuit să intri pentru prima dată într-o sală de judecată la 23 de ani, purtând roba și responsabilitatea pe umeri, dar rigoarea, simțul dreptății și dorința de a lupta pentru ceea ce este corect nu țin de vârstă. Cred că ne naștem cu această nevoie de echitate, iar profesia de avocat nu face decât să o rafineze. Evident că siguranța de sine și confortul vin odată cu experiența, însă tinerețea aduce cu ea un avantaj real: energie, curiozitate și o disponibilitate autentică de a te implica pe deplin în fiecare cauză.

DNews24: În profesiile juridice, autoritatea este adesea asociată cu experiența, cu vârsta, cu o anumită gravitate pe care oamenii o recunosc imediat. Ai întâlnit reticență din partea colegilor, a clienților sau chiar a unor oameni din sistem doar pentru că ești foarte tânără? Și dacă da, cum se câștigă respectul într-un mediu în care, uneori, trebuie să demonstrezi înainte să fii ascultată?

av. Jasmina: La început, temerea legată de percepția celorlalți a existat, mai ales într-un mediu în care autoritatea este adesea asociată cu experiența. În realitate însă, am avut norocul să întâlnesc oameni care au privit tinerețea nu ca pe un dezavantaj, ci ca pe un potențial. Desigur, există și momente în care simți o anumită reticență, dar nu o văd ca pe o nedreptate, ci ca pe un test.

DNews24: Cum simți că te privesc judecătorii, procurorii sau organele de cercetare penală? Există o rezervă firească față de un avocat la început de drum sau ai avut și experiențe în care ai simțit că, dincolo de vârstă, contează exclusiv cât de bine ești pregătită, cât de așezat vorbești și cât de serios îți susții poziția?

av. Jasmina: Este, probabil, încă devreme, la doar câteva luni de la intrarea în profesie, să formulez concluzii ferme despre dinamica din sistemul judiciar. Cu toate acestea, ceea ce pot spune cu sinceritate este că am fost tratată cu același respect ca orice alt avocat, indiferent de diferența de experiență. În interacțiunile pe care le-am avut până acum, am simțit că ceea ce contează cu adevărat este modul în care îți susții punctul de vedere și seriozitatea cu care abordezi fiecare cauză.

DNews24: Ce a fost cel mai greu după ce ai intrat în profesie: ritmul, presiunea de a nu greși, faptul că trebuie să înveți într-un ritm mult mai accelerat decât în facultate, confruntarea cu oameni în situații-limită, sau poate sentimentul că, deși ai muncit enorm să ajungi aici, adevărata probă începe abia după ce ai reușit?

av. Jasmina: După intrarea în profesie, cea mai mare provocare a fost trecerea de la teorie la practică, de la ceea ce înveți în facultate la realitatea concretă a fiecărei cauze. Este un proces intens, care te obligă să te adaptezi rapid și să înveți continuu.

Cu sprijinul colegilor și într-un mediu profesional deschis, această etapă devine însă mult mai ușor de gestionat și îți oferă, în același timp, încrederea că ești pe drumul potrivit.

DNews24: Există un moment, o zi, o speță, o întâlnire sau poate o ieșire din sala de judecată, care te-a făcut să înțelegi că profesia aceasta nu înseamnă doar prestigiu, discurs și coduri, ci și consum emoțional, responsabilitate apăsătoare și uneori o formă de singurătate profesională? Ce te-a marcat cel mai tare până acum?

av. Jasmina: Da, au existat deja momente care mi-au arătat că această profesie depășește cu mult partea tehnică pe care o vezi din exterior. Dincolo de argumente și proceduri, lucrezi cu oameni aflați în situații reale, uneori dificile, iar responsabilitatea față de ei nu mai este teoretică, ci devine concretă.

Sunt momente în care ieși din sala de judecată și realizezi că dosarul nu a rămas acolo. Îl duci cu tine. Nu ca avocat, ci ca om. Și cred că acesta este, de fapt, momentul definitoriu: nu atunci când intri în profesie, ci atunci când înțelegi că fiecare decizie a ta poate avea consecințe reale în viața cuiva.

DNews24: Ce te-a dezamăgit cel mai mult după admitere? Nu neapărat la nivel spectaculos, ci în lucrurile acelea pe care le afli doar după ce intri: poate diferența dintre imaginea idealizată a profesiei și munca ei reală, poate rigidități de sistem, poate orgolii, poate lipsa de umanitate în anumite contexte, poate faptul că uneori dreptatea și justiția nu se întâlnesc atât de des pe cât ai sperat.

av. Jasmina: Nu a fost o dezamăgire clară, ci mai degrabă realizarea că lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple pe cât par în teorie. Există situații în care dreptatea și soluția juridică nu coincid perfect, iar asta te obligă să vezi profesia mai realist. Nu e confortabil, dar face parte din maturizare.

DNews24: Se vorbește mult despre performanță, foarte puțin despre fragilitate și aproape deloc despre costurile interioare ale profesiilor juridice. Cum te aperi, ca om, ca să nu te întărești greșit? Cum păstrezi în tine și claritatea minții, și sensibilitatea sufletului, fără ca una să o anuleze pe cealaltă, într-o profesie care te obligă să fii și fermă, și lucidă, și rezistentă?

av. Jasmina: Sunt o persoană care se încarcă ușor cu energia celor din jur, așa că am înțeles destul de repede că echilibrul nu este opțional, ci o condiție ca să poți rămâne întreagă în profesia aceasta. Nu cred că poți funcționa pe termen lung într-un domeniu ca acesta dacă nu înveți să îți gestionezi nu doar timpul, ci și felul în care te lași afectată de ceea ce trăiești profesional. Încerc să îmi creez momente în care îmi limpezesc gândurile și mă reconectez la mine, mai ales după perioade intense.

Pentru mine, echilibrul nu înseamnă distanță, ci control. Să poți înțelege ceea ce trăiește celălalt, fără să te pierzi în asta. Cred că aceasta este, de fapt, forma reală de rezistență: să îți păstrezi claritatea fără să îți pierzi sensibilitatea.

DNews24: Din punctul tău de vedere, ce contează cel mai mult pentru a accede într-o profesie juridică — și chiar pentru a rămâne în ea cu demnitate? 

av. Jasmina: Din punctul meu de vedere, nu există un singur ingredient care garantează reușita în profesia juridică. Nu trebuie să fii perfect, dar este esențial să fii serios, bine pregătit, disciplinat și echilibrat. Caracterul și implicarea fac, de multe ori, diferența pe termen lung. Sunt valorile pe care îmi doresc să îmi construiesc parcursul profesional și care, cred eu, dau consistență și demnitate acestei profesii.

DNews24: În cazul tău, care sunt valorile de la care nu ai vrea să te abați niciodată, indiferent cât de mult vei crește profesional? 

av. Jasmina: Cred că lucrurile de la care nu aș vrea să mă abat niciodată țin de verticalitate și de felul în care tratez oamenii, indiferent de context. În profesia aceasta e foarte ușor să devii rigidă sau cinică fără să îți dai seama, tocmai de aceea cred că e important să rămâi atentă la cum te schimbi, nu doar la cât de mult evoluezi profesional. Pentru mine, performanța nu are valoare dacă te îndepărtează de partea umană a profesiei.

DNews24: Există o discuție interesantă despre generațiile noi din avocatură: unii spun că tinerii avocați sunt mai muncitori, mai ancorați în actualitate, mai flexibili și mai dedicați; alții spun că sunt prea grăbiți, prea orientați spre rezultate rapide și mai puțin răbdători cu așezarea profundă în profesie. Tu cum vezi generația ta și unde simți că se află adevărul? Și cum crezi că influențează secolul vitezei și ascensiunea inteligenței artificiale tot acest drum?

av. Jasmina: Cred că generația mea vine cu multă energie, adaptabilitate și o deschidere reală către nou, inclusiv către tehnologie și schimbările din societate. În același timp, este adevărat că ritmul rapid în care trăim poate crea uneori tendința de a grăbi etapele. Adevărul, probabil, este undeva la mijloc: avem avantajul accesului la informație și al flexibilității, dar rămâne esențial să păstrăm răbdarea și să construim temeinic.

Iar în ceea ce privește inteligența artificială, cred că va deveni un instrument util, dar nu poate înlocui judecata, discernământul și relația umană care stau la baza acestei profesii.

DNews24: Ce face, în opinia ta, diferența dintre un act de justiție care este doar corect procedural și unul care este cu adevărat drept în substanța lui? Există, din experiența ta de până acum, sentimentul că legea poate fi aplicată impecabil și totuși omul să plece cu senzația că nu a fost cu adevărat ascultat, înțeles sau apărat?

av. Jasmina: Din punctul meu de vedere, diferența dintre un act de justiție corect procedural și unul cu adevărat drept ține de componenta umană. Legea poate fi aplicată impecabil, dar dacă omul nu simte că a fost ascultat și înțeles, rămâne un gol.

Chiar și din experiența mea de până acum, am înțeles cât de important este ca, dincolo de argumentele juridice, să existe o preocupare reală pentru situația concretă a celui pe care îl reprezinți.

DNews24: Cum vezi sistemul judiciar de astăzi, privit nu din exterior, ci din poziția unui om tânăr care a intrat recent în mecanism și îl observă fără obișnuință, fără blazare, poate chiar cu mai multă sinceritate?

av. Jasmina: Din interior, sistemul nu mai arată atât de simplu cum pare din exterior. Nu este nici perfect, nici defect, este un sistem în care lucrează oameni reali, cu limite reale. Fiind la început de drum, îl privesc fără filtre și cred că asta ajută pentru a-ți da seama mai repede că lucrurile nu sunt doar teoretice, ci foarte concrete.

DNews24: Dacă ai sta față în față cu fata care visa, de pe băncile facultății, la avocatură, ce i-ai spune astăzi cu toată sinceritatea?

av. Jasmina: Dacă aș putea să mă întorc la mine, cea de pe băncile facultății, i-aș spune, în primul rând, să nu se grăbească să creadă că trebuie să fie deja „pregătită”. Că lucrurile se construiesc în timp și că fiecare etapă își are rostul ei. I-aș spune să aibă încredere în propriile forțe, chiar și atunci când drumul pare dificil, și să nu uite că perseverența și oamenii potriviți alături fac diferența. Pentru că, dincolo de momentele mai grele, lucrurile se așază exact atunci când ești pregătită pentru ele.

DNews24: Ce le-ai transmite studenților?

av. Jasmina: Dacă ar fi să le transmit ceva studenților de azi, le-aș spune mai întâi să aibă răbdare cu ei înșiși. E ușor să te pierzi printre atâtea așteptări și presiuni din jur, dar cel mai important este să îți înțelegi propriul drum înainte de a-l urma pe al altora.

Să nu se lase descurajați de ideea că este „prea greu” sau „prea competitiv”. Este un drum exigent, dar nu imposibil pentru cei care sunt consecvenți și serioși. Să își cultive simțul dreptății, dar și disciplina, pentru că una fără cealaltă nu este suficientă.

Și, mai ales, să nu uite că nu trebuie să devină altcineva ca să reușească, ci să devină mai buni în ceea ce sunt deja. Pentru că, în final, nu perfecțiunea face diferența, ci seriozitatea, echilibrul și capacitatea de a rămâne om în tot ceea ce faci.