SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Hotărârea nr. 385 din 9 aprilie 2026 pronunțată de Tribunalul Timiș aduce în atenția publică un caz cu implicații majore, în care un fost viceprimar al municipiului Arad a fost condamnat pentru folosirea de documente false în scopul obținerii de fonduri europene.
Dincolo de soluția penală, dosarul oferă o imagine detaliată a modului în care poate fi construită artificial o activitate economică, exclusiv prin intermediul unor înscrisuri menite să creeze o aparență de legalitate.
Contextul și mecanismul
Cazul are la bază participarea societății controlate de inculpat într-un proiect finanțat din fonduri europene, în cadrul programului POCU, destinat dezvoltării competențelor antreprenoriale.
Astfel de finanțări presupun obligații clare. Beneficiarul trebuie să dovedească faptul că desfășoară activitate economică reală, că generează venituri și că are angajați activi. Instanța reține însă că, în locul unei activități efective, a fost construit un mecanism artificial, bazat pe documente contabile și juridice fictive, menite să simuleze îndeplinirea acestor condiții.
Analiza instanței scoate la iveală un sistem amplu, în care fiecare componentă a unei afaceri funcționale a fost replicată pe hârtie. Au fost întocmite facturi, chitanțe, balanțe contabile, registre de casă, contracte comerciale și documente de personal, toate convergând către aceeași concluzie: existența unei activități economice care, în realitate, nu a avut loc.
Judecătorul subliniază în mod repetat caracterul nereal al acestor înscrisuri, arătând că acestea „atestă în mod nereal o relație comercială derulată cu acest client” și că în evidențele contabile „sunt menționați în mod nereal ca și clienți” mai mulți beneficiari.
Un element central al schemei îl reprezintă crearea unor clienți fictivi, persoane fizice către care societatea ar fi prestat servicii. În baza acestor relații inexistente au fost emise facturi și chitanțe, ulterior reflectate în contabilitate ca venituri reale.
Instanța reține explicit că balanțele contabile conțineau „mențiuni nereale referitoare la realizarea de venituri de la clienți”, iar aceste operațiuni au condus la înregistrarea unui „sold creditor rezultat din încasarea contravalorii facturilor […] către mai mulți clienți fictivi”.
Pentru a consolida aparența unei activități reale, inculpatul a întocmit inclusiv contracte de subînchiriere pentru utilaje de construcții, în special un buldoexcavator. Documentele indicau perioade precise și sume consistente, de ordinul miilor de lei pentru câteva zile de utilizare, însă instanța a stabilit că aceste operațiuni nu au avut loc în realitate, fiind create exclusiv pentru a genera venituri fictive și pentru a susține raportările financiare.
Schema a inclus și simularea relațiilor de muncă. Documentele indicau existența unor angajați, contracte individuale de muncă, state de plată și foi de prezență, însă aceste elemente erau doar formale.
Hotărârea consemnează că o semnătură a fost „executată pentru a atesta încasarea drepturilor salariale […] fapt nereal”, iar foile de prezență conțineau „mențiuni nereale cu privire la orele prestate”.
Instanța a dispus anularea a 114 documente falsificate, utilizate pentru susținerea acestei construcții artificiale, ceea ce evidențiază amploarea și caracterul sistematic al demersului.
Acuzațiile, acordul și decizia instanței
Faptele au fost încadrate ca infracțiune de folosire sau prezentare de documente false în vederea obținerii pe nedrept de fonduri europene, instanța reținând că acestea au fost comise „în formă continuată (3 acte materiale)”. Caracterul repetitiv și organizat al acțiunilor a fost esențial în stabilirea vinovăției.
Cazul a fost soluționat printr-un acord de recunoaștere a vinovăției încheiat între inculpat și Parchetul European – Biroul Teritorial Timișoara, acord admis de Tribunalul Timiș, care a consemnat că „admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între Parchetul European […] și inculpat”. Această procedură a permis reducerea limitelor de pedeapsă.
Instanța a dispus condamnarea inculpatului la doi ani de închisoare, însă executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de trei ani. În această perioadă, fostul viceprimar trebuie să respecte obligații stricte, inclusiv prezentarea la Serviciul de Probațiune, participarea la programe de reintegrare socială și prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pentru 60 de zile.
Pe lângă pedeapsa principală, judecătorul a interzis inculpatului dreptul de a fi ales și dreptul de a ocupa funcții care implică exercițiul autorității de stat pentru o perioadă de doi ani. Totodată, au fost menținute măsurile asigurătorii, inclusiv sechestrul, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanța a dispus și „anularea tuturor celor 114 înscrisuri falsificate”, pentru restabilirea situației anterioare.
Cazul evidențiază un mecanism complex de fraudare a fondurilor europene, construit exclusiv pe documente, fără o activitate economică reală în spate. Prin amploarea documentației falsificate și prin poziția publică anterioară a inculpatului, hotărârea Tribunalului Timiș devine un exemplu relevant despre modul în care astfel de scheme sunt investigate și sancționate.
Hotărârea poate fi consultată mai jos.
Partajează acest conținut:
