Judecătorul Adrian Toni Neacșu demontează mitul salariilor din Justiție: „Instanțele nu creează drepturi salariale”

Judecătorul Adrian Toni Neacșu susține că una dintre cele mai răspândite idei false din spațiul public este aceea că magistrații își stabilesc singuri salariile sau că instanțele își acordă majorări salariale prin propriile hotărâri.

Într-o analiză publicată pe pagina sa de Facebook, magistratul explică de ce această percepție este, în opinia sa, complet eronată și arată că litigiile salariale au la origine deciziile clasei politice, nu activitatea instanțelor.

„Una dintre cele mai mari manipulări din spațiul public este afirmația că judecătorii își stabilesc singuri salariile sau că instanțele își acordă singure creșteri salariale. Realitatea e complet diferită”, scrie Adrian Toni Neacșu.

Acesta explică faptul că judecătorii nu adoptă legi, nu stabilesc politica salarială și nu decid modul în care este cheltuit bugetul public.

„Judecătorii nu adoptă legi, nu stabilesc politici salariale și nu fac politica bugetară a statului. Ei nu pot crea, prin hotărâri judecătorești, drepturi pe care legea nu le prevede”, afirmă magistratul.

Rolul instanțelor este, spune acesta, să verifice dacă autoritățile respectă drepturile deja prevăzute de lege.

În argumentația sa, Adrian Toni Neacșu atrage atenția că procesele privind salariile nu au vizat doar magistrații. În ultimele două decenii, profesori, medici, polițiști, militari, funcționari publici și alte categorii de bugetari au obținut în instanță drepturi salariale pe care statul refuzase să le acorde, deși acestea erau prevăzute în acte normative.

„Judecătorii nu au stabilit drepturi salariale doar pentru propria categorie profesională, ci au obligat autoritățile să respecte legea în raport cu aproape toate marile categorii de personal bugetar”, precizează judecătorul.

În opinia sa, adevărata problemă apare înainte ca un dosar să ajungă în instanță. „Problema nu începe în sala de judecată, ci în Parlament”, afirmă Adrian Toni Neacșu.

Magistratul susține că, înainte de alegeri, sunt adoptate legi prin care sunt promise majorări salariale și eliminarea inechităților, însă după scrutin aplicarea acestora este amânată, plafonată sau chiar blocată.

„Legea rămâne în Monitorul Oficial, dar în mod ciudat dreptul deja acordat politic nu apare și în fluturașul de salariu”, explică acesta. Abia în acel moment intervine justiția, nu pentru a crea drepturi noi, ci pentru a obliga statul să respecte propriile legi.

Judecătorul numește acest mecanism contenciosul promisiunii legislative și susține că acesta explică de ce atât de multe categorii de bugetari au ajuns să dea statul în judecată.

În opinia acestuia, de aici pornește și conflictul permanent dintre clasa politică și sistemul judiciar.

Nu salariile magistraților sunt miza, spune el, ci faptul că instanțele transformă promisiunile electorale înscrise în lege în obligații pe care statul trebuie să le respecte.

„Problema nu sunt salariile. Problema este că justiția transformă promisiunile sau minciunile electorale în obligații juridice”, afirmă Adrian Toni Neacșu.

Magistratul susține că hotărârile judecătorești nu generează cheltuieli noi pentru buget, ci obligă autoritățile să execute legi pe care tot ele le-au adoptat. Mai mult, chiar și după pierderea proceselor, statul amână deseori plata drepturilor câștigate în instanță prin acte normative care eșalonează executarea hotărârilor.

În concluzie, judecătorul Adrian Toni Neacșu afirmă că adevărata miză a disputei dintre politică și justiție este controlul asupra promisiunilor electorale.

„Capacitatea unui politician de a minți fără să suporte nicio consecință este cea mai importantă resursă electorală a sa. Atunci când minciuna prinde forma unor legi, judecătorii, pentru că acesta este rolul lor, împiedică transformarea legii într-o simplă propagandă electorală.”