SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Un proiect legislativ înregistrat recent la Senat propune schimbări importante în materia protecției animalelor și, în mod special, în ceea ce privește condițiile în care pot fi ținuți câinii. Inițiativa vizează completarea Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor și introduce, pentru prima dată în mod explicit, reguli clare privind întreținerea și protecția câinilor legați.
Potrivit textului propus, ținerea câinilor legați permanent sau pentru mai mult de două ore într-un interval de 24 de ore ar putea fi încadrată ca formă de rele tratamente și abuz față de animale. În același timp, proiectul stabilește condițiile minime în care legarea temporară ar mai putea fi permisă și prevede inclusiv măsuri de remediere, sancțiuni contravenționale și, în cazurile repetate, posibilitatea confiscării animalului.
Ce prevede concret proiectul
Propunerea legislativă completează Legea nr. 205/2004 și urmărește extinderea sferei faptelor considerate rele tratamente și abuz față de animale. Una dintre cele mai importante modificări vizează introducerea expresă în lege a unor situații care țin de condițiile minime de întreținere și protecție a câinilor.
Astfel, ar urma să constituie rele tratamente și abuz față de animale nerespectarea unor cerințe esențiale, printre care:
ținerea câinilor legați permanent sau pentru perioade care depășesc două ore într-un interval de 24 de ore;
utilizarea unor sisteme de prindere care limitează sever mișcarea ori pot provoca răni;
lipsa accesului permanent la apă potabilă;
lipsa unui adăpost care să asigure protecția față de intemperii și temperaturi extreme.
Prin această formulare, inițiatorii încearcă să elimine ceea ce numesc o „lacună normativă” existentă în prezent. Deși Legea nr. 205/2004 stabilește deja principii generale de protecție a animalelor, textul actual nu definește explicit condițiile minime de întreținere și protecție a câinilor în situațiile în care aceștia sunt ținuți legați.
În expunerea de motive a proiectului se arată că această lipsă de claritate a dus, de-a lungul timpului, la dificultăți de aplicare pentru autorități, la interpretări neunitare și la perpetuarea unor practici care afectează grav sănătatea și comportamentul animalelor.
Legarea câinilor ar fi permisă doar temporar și în condiții stricte
Proiectul nu interzice în mod absolut legarea câinilor, dar o limitează sever și o condiționează strict. Potrivit formei propuse, legarea ar fi permisă doar temporar și numai în situații justificate.
Textul introduce și condițiile minime ce ar trebui respectate în cazul unei astfel de legări temporare. Sistemul de prindere ar trebui să permită mișcarea liberă a animalului, să fie realizat cu o zgardă sau un ham adecvat și să aibă o lungime minimă de 3 metri.
În plus, inițiatorii prevăd și o serie de interdicții punctuale. Ar fi interzisă legarea câinilor pe timp de noapte, în condiții de temperaturi extreme — caniculă sau ger — precum și în cazul puilor mai mici de șase luni.
Prin aceste prevederi, proiectul încearcă să delimiteze clar situațiile în care un câine poate fi ținut temporar legat de acelea în care această practică devine o formă de abuz. Practic, lanțul sau orice alt sistem de prindere nu ar mai putea fi folosit ca mod obișnuit și permanent de ținere a animalului, ci doar ca excepție limitată în timp și condiționată de respectarea unor standarde minime de bunăstare.
Ce înseamnă „rău tratament” în noua viziune a proiectului
O altă modificare importantă propusă de inițiatori privește chiar definiția noțiunii de „rău tratament”. Dacă proiectul ar fi adoptat, această noțiune nu s-ar mai limita doar la formulările generale deja cunoscute, ci ar include în mod expres și neasigurarea condițiilor prevăzute la art. 5 alin. (1), precum și noile alineate introduse prin proiect.
Textul propus arată că prin rău tratament se înțelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, supunerea acestora la eforturi inutile, precum și neasigurarea condițiilor minime de întreținere și protecție care le revin deținătorilor.
Această extindere este relevantă deoarece leagă direct noțiunea de rău tratament nu doar de acte violente evidente, ci și de omisiuni repetate sau de lipsa unor condiții elementare de viață. Cu alte cuvinte, nu doar agresiunea directă ar putea atrage consecințe legale, ci și neglijența gravă.
Ce se întâmplă la prima abatere
Proiectul introduce și un mecanism gradual de intervenție al autorităților. La prima constatare a nerespectării condițiilor minime de întreținere și protecție, autoritățile competente nu ar aplica direct cea mai severă măsură, ci ar dispune mai întâi măsuri de remediere.
Termenul de conformare propus este de maximum 24 de ore.
Această soluție este prezentată ca una echilibrată. Pe de o parte, autoritățile ar avea baza legală să intervină rapid atunci când constată condiții improprii. Pe de altă parte, deținătorul animalului ar primi o șansă clară și foarte limitată în timp pentru a corecta situația.
Totuși, proiectul prevede expres că nerespectarea măsurilor dispuse de autorități ar atrage sancțiunile contravenționale prevăzute de Legea nr. 205/2004.
Repetarea faptei poate duce la confiscarea animalului
Una dintre cele mai importante prevederi din proiect este cea referitoare la consecințele repetării abaterilor. Textul propus arată că repetarea faptei poate conduce la confiscarea animalului, în condițiile legii.
Această măsură este semnificativă deoarece ar crea un instrument mai puternic de protecție pentru cazurile în care deținătorul nu se conformează nici după avertizare și nici după aplicarea măsurilor de remediere.
În practică, proiectul urmărește să creeze un traseu legal clar: constatare, obligație de remediere, eventuală sancționare și, în caz de repetare, posibilitatea îndepărtării animalului din mediul în care este supus relelor tratamente.
Pentru organizațiile și activiștii preocupați de bunăstarea animalelor, o astfel de măsură ar putea reprezenta o schimbare importantă, în condițiile în care multe situații de abuz sau neglijență prelungită sunt dificil de stopat doar prin avertismente.
Argumentele inițiatorilor: lacună legislativă și aliniere la standardele europene
În expunerea de motive, inițiatorii susțin că actuala reglementare este insuficient de clară în privința condițiilor minime de întreținere și protecție a câinilor. Tocmai această lipsă de precizie ar fi făcut dificilă intervenția autorităților în multe cazuri concrete.
Documentul mai arată că inițiativa este în concordanță cu art. 13 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, care obligă statele membre să țină seama de cerințele privind protecția animalelor, ca ființe sensibile.
Totodată, autorii proiectului invocă existența unor orientări și poziții recente ale instituțiilor europene privind stabilirea unor standarde minime de întreținere a câinilor, inclusiv limitarea legării permanente și asigurarea accesului la apă și adăpost.
În această logică, proiectul este prezentat ca o transpunere proporțională a unor principii europene, adaptată realităților naționale și fără a impune, potrivit autorilor, obligații excesive.
„Propunerea legislativă privind stabilirea condițiilor minime de întreținere și protecție a câinilor reprezintă un pas necesar pentru alinierea României la standardele europene și pentru creșterea calității vieții în comunități, într-un cadru echilibrat și responsabil”, susțin inițiatorii în documentul care însoțește proiectul.
Ce impact ar putea avea noile reguli
Potrivit expunerii de motive, impactul bugetar al reglementării ar fi nesemnificativ, însă efectele sociale și administrative ar putea fi mai vizibile.
La nivel social, inițiatorii estimează o reducere a cazurilor grave de neglijență și abuz față de câini. La nivel administrativ, proiectul ar clarifica competențele autorităților de control și ar oferi repere mai precise pentru constatarea faptelor și aplicarea măsurilor legale.
Dincolo de aceste argumente oficiale, proiectul semnalează și o schimbare de abordare în raport cu statutul câinilor de companie sau de pază. În multe zone, practica ținerii câinilor permanent în lanț a fost mult timp tolerată sau tratată ca o chestiune ce ține exclusiv de opțiunea proprietarului. Noua propunere legislativă încearcă însă să traseze mai ferm granița dintre deținere și abuz.
Prin limitarea timpului de legare și prin obligarea proprietarului să asigure apă, adăpost și libertate minimă de mișcare, proiectul pune accent pe nevoile etologice și de bunăstare ale animalului, nu doar pe utilitatea sa practică.
O perioadă de tranziție de 12 luni
Un alt element important din proiect este dispoziția finală referitoare la intrarea în vigoare. Textul prevede că legea ar urma să intre în vigoare la 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această perioadă de tranziție are rolul de a permite adaptarea proprietarilor și, probabil, pregătirea autorităților pentru aplicarea noilor reguli. Cu alte cuvinte, chiar dacă proiectul va fi adoptat în forma propusă, noile obligații nu ar produce efecte imediat, ci după un interval de un an de la publicare.
Această soluție legislativă confirmă faptul că inițiatorii urmăresc nu doar sancționarea unor practici, ci și schimbarea treptată a comportamentului deținătorilor.
De ce este important de subliniat că este doar un proiect
Deși subiectul a atras deja atenția presei și a fost prezentat drept o posibilă schimbare majoră pentru proprietarii de câini, este esențial de subliniat că, în acest moment, vorbim despre un proiect legislativ, nu despre o reglementare aflată în vigoare.
Pentru ca aceste măsuri să producă efecte juridice, este necesar ca proiectul să fie adoptat de Parlament, promulgat de președintele României și publicat în Monitorul Oficial. Abia apoi, după expirarea perioadei de 12 luni prevăzute în dispoziția finală, noile reguli ar putea deveni aplicabile.
Până atunci, informațiile privind limita de două ore, interdicția legării pe timp de noapte sau posibilitatea confiscării animalului trebuie privite ca prevederi propuse, aflate încă în procedură legislativă.
Partajează acest conținut:
