SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Avocatul Kristian Winzer a publicat pe Facebook o postare în care atrage atenția asupra unor aspecte sensibile din cazul Cristian Anton și asupra modului în care spațiul public poate ajunge să anticipeze verdictul unei instanțe. Mesajul său pune în discuție nu doar acuzațiile formulate, ci și riscul ca imaginea unei persoane să fie compromisă înaintea unei judecăți efectiv imparțiale. În acest context, scurgerile de informații din dosar, expunerea mediatică și suprapunerea unor decizii judiciare esențiale alimentează impresia că verdictul public a fost grăbit înaintea actului de justiție propriu-zis.
Redăm postarea de pe pagina personală de facebook a avocatului Winzer Kristian
“judecată” publică vs JUSTIȚIE: 1-0 (la acest moment)
Scurte considerații despre cazul Cristian ANTON
1.1. La efectuarea perchezițiilor domiciliare au participat DOAR 2 (doi) ofițeri de poliție judiciară din cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj, 1 (un) ofițer de poliție judiciară din cadrul D.N.A. – Structura Centrală și domnul ANTON Cristian (neasistat de avocat!).
ÎNAINTE de finalizarea perchezițiilor domiciliare, ÎN PRESĂ sunt ”scurse” informații NEPUBLICE din dosar (vizând persoana vizată de dosarul penal, infracțiunile grave care fac obiectul cercetărilor și sumele de bani identificate și ridicate din imobilele percheziționate) și planșe foto (evidențiind ”celebra” cutie de pantofi) din timpul efectuării perchezițiilor.
În condițiile în care domnul ANTON predase deja telefonul mobil personal ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.N.A., apare, în mod legitim, întrebarea firească: CINE a furnizat aceste informații și aceste mijloace de probă în spațiul public?
Scopul acestei ”conduite” este evident: (i) “validarea” publică a alegațiilor acuzării, (ii) compromiterea iremediabilă a persoanei, imaginii și reputației domnului ANTON, prin prezentarea și conturarea ”certă” a profilului său pretins “infracțional” și prin ”judecarea” și condamnarea sa publică, respectiv (iii) generarea unei nefirești, nepermise și nelegale presiuni asupra judecătorilor care urmează a fi desemnați în cauză și a soluționa diferite cereri incidente.
1.2. Dosarul având ca obiect propunerea D.N.A. de arestare preventivă a domnului ANTON Cristian este repartizat la nivelul Tribunalului Cluj aceluiași judecător de drepturi și libertăți care admisese, ANTERIOR, TOATE cererile D.N.A – Serviciul Teritorial Cluj de încuviințare a măsurilor de supraveghere tehnică, emițând mandatele de supraveghere tehnică, respectiv TOATE cererile aceleiași structuri specializate a Ministerului Public de încuviințare a efectuării perchezițiilor domiciliare, emițând și mandatele de percheziție domiciliară.
Legal, pentru a încuviința aceste cereri, judecătorul în cauză a trebuit să analizeze și să confirme DACĂ există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea de către domnul Cristian ANTON a unor infracțiuni (prin suspiciuni rezonabile înțelegându-se existența unor date și informații rezultate din probele administrate într-o cauză, apte să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune).
Același judecător este ”repartizat” să judece cererea D.N.A. de arestare preventivă a domnului ANTON.
Or, având în vedere că pentru a decide asupra libertății sau a detenției domnului ANTON, judecătorul de drepturi și libertăți trebuia să reanalizeze aceleași suspiciuni rezonabile, raportate la aceleași date și informații, rezultate din aceleași probe administrate în cauză, asupra cărora avea deja certe ”reprezentări anterioare”, soluția era absolut previzibilă.
Din perspectiva oricărui observator obiectiv, informat și rezonabil, aceste elemente sunt de natură să creeze certitudinea (nici măcar aparența) că judecătorul în cauză își formase deja opinia anticipată asupra aspectelor esențiale ale cauzei, imparțialitatea acestuia fiind obiectiv și iremediabil compromisă!
1.3. La acest moment, înțeleg să NU fac aprecieri publice asupra faptelor reținute în sarcina clientului meu și asupra probatoriului administrat de organele de urmărire penală.
Însă, pentru a înțelege ”temeinicia” și “fundamentul” alegațiilor acuzării, arăt, cu titlu exemplificativ, că se pretinde de către acuzare (în descrierea infracțiunii de luare de mită) că în incinta apartamentului s-a putut observa cum domnul ANTON Cristian primește de la numitul R.B.A. ”un plic de dimensiuni mari, voluminos, FĂRĂ A SE PUTEA DECELA CE SE AFLĂ ÎN INTERIORUL ACESTUIA” și se concluzionează (în urma unor deducții/ supoziții cu valențe beletristice, necorelate probator nici măcar la nivel minimal) că NU poate exista alt motiv al deplasării numitului R.B.A. la domiciliul domnului ANTON „decât remiterea sumelor de bani pentru ajutorul acordat în fraudarea examenului”.
Și deși însuși Ministerul Public confirmă cu claritate că „tehnica de înregistrare NU A SURPRINS IMAGINI CU BANII PROPRIU-ZIȘI”, același Minister Public pretinde că „rezultă fără dubii că acesta i-a adus sumele de bani colectate ca urmare a examenului din data de 22.11.2025”.
Partajează acest conținut:
