SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
În perioada 6-7 octombrie 2025 a avut loc, la București, Întâlnirea președinților secțiilor pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în care au fost dezbãtute probleme de drept ce au generat practicã neunitarã în această materie. Printre problemele soluționate se numără Restabilirea situației anterioare în cazul anulării unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă pentru nereguli de ordin formal, în condițiile în care raportul contractual de muncă suspendat se afla, anterior emiterii deciziei, într-o situație de imposibilitate obiectivă de executare de către salariat; repunerea în situația anterioară – existența dreptului la despăgubiri (problemă propusă de CA Iași).
” Practica judiciară:
Titlul problemei de drept: Restabilirea situației anterioare în cazul anulării unei decizii desuspendare CIM pentru nereguli de ordin formal, în condițiile în care raportul contractual demuncă suspendat se afla, anterior emiterii deciziei, într-o situație de imposibilitate obiectivă de executare de către salariat; repunerea în situația anterioară – existența dreptului la despăgubiri (problemă propusă de CA Iași)
Subcategoria: anula re decizie încetare/suspendare CIM; repunere în situația anterioară, despăgubiri;
Acte normative incidente: art.50 lit i) C. muncii; art 253 C. muncii;
Cuvinte cheie: repunere în situația anterioară emiterii actului nul, dreptul la despăgubiri,imposibilitatea obiectivă de executare a contractului;
Jurisprudența : ICCJ – RIL nr.15/2022, RIL nr.25/2018, Hotărârea CJUE în cauza C-147/17, Decizia Civilă Nr. 204/2024 din 07 martie 2024 a Curții de Apel Iași;
Opinia referentului
Situația de fapt premisă:
Contestatoarea este salariată în funcția de asistent maternal profesionist conform contractului de muncă încheiat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Prin Dispoziție salariatei i s-a suspendat contractul individual de muncă în temeiul art.50 alin.1 lit.i din Codul muncii: „în alte cazuri prevăzute expres de lege”, respectiv pentru faptul că salariata nu a mai avut copil în plasament.
Prin hotărâre judecătorească s-a dispus definitiv „Anulează Dispoziția privind suspendarea contractului i ndividual de muncă al contestatoarei și repune părțile în situația anterioară emiterii dispoziției de suspendare a contractului individual de muncă.” DGASPC a repus în funcțiune contractul de muncă la o dată ulterioară, când au procedat la încredințarea unui alt minor către angajată, însă fără a achita drepturi bănești pe perioada dintre data deciziei de suspendare și data reluării atribuțiilor de către asistentul maternal, cu motivarea că în perioada vizată nu au existat în sistem minori care să poată fi plasați angajatei în limitele atestatului (copil de la 3 la 10 ani, clinic sănătos).
Potrivit disp. art. 8 din HG 679/2003 „(1) Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfășoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecției copilului, încheiat cu un serviciu public specializat pentru protecția copilului sau cu un organism privat autorizat care are obligația supravegherii și sprijinirii activității desfășurate de asistenții maternali profesioniști.
(2) Contractul individual de muncă se încheie pe perioada de valabilitate a atestatului.
(3) Executarea contractului individual de muncă începe pe data primei hotărâri de încredințare sau deplasament al unui copil asistentului maternal profesionist.
(4) Contractul individual de muncă se suspendă ori încetează în cazurile prevăzute de legislația muncii, precum și în cazul suspendării, retragerii sau încetării atestatului de asistent maternal profesionist.
(5) Persoanele pensionate pentru limită de vârstă, atestate ca asistent maternal profesionist, îșidesfășoară activitatea pe baza unui contract individual de muncă încheiat prin cumul cu pensia.”
Art. 9 – (1) Pentru fiecare copil primit în plasament sau în încredințare, asistentul maternal profesionist încheie o convenție, care constituie anexă la contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul.
(2) Convenția se încheie cu acordul scris al soțului sau, după caz, al soției asistentului maternal profesionist și se notifică comisiei pentru protecția copilului care a hotărât plasamentul sau încredințarea copilului.
(3) Convenția cupri nde următoarele elemente:
a) informații referitoare la copil: identitatea, originea etnică și religioasă, situația sa personală, familială, socială și medicală, nevoile sale speciale;
b) motivele hotărârii de plasament sau de încredințare;
c) planul de aplicare și obiectivele plasamentului sau ale încredințării;
d) modalitățile de menținere a contactului între copil și părinții săi biologici și modul de pregătire a reintegrării copilului în familia sa naturală, în cazul plasamentului;
e) modul de pregătire a integrării copilului într-o familie adoptivă, în cazul încredințării;
f) modalitățile de supraveghere a activității asistentului maternal profesionist și de evaluare periodică a evoluției copilului primit în plasament sau încredințat;
g) drepturile și obligațiile specifice ale părților.
În ipoteza anulării deciziei de suspendare a contractului individual de muncă al asistentului, în considerarea faptului că dispozițiile legale exprese nu prevăd suspendarea acestuia pe perioada în care asistentul maternal nu are un copil în plasament, repunerea în situația în lipsa unui text de lege expres care să impună acoperirea prejudiciului evaluat legal „despăgubire egală cu salariul și celelalte dreptur i de care ar fost lipsit pe perioada suspendării”, precum și în lumina Deciziei RIL nr.15/2022 parag. 150 trebuie considerat că „în patrimoniul salariatului nu s-a născut, ope legis, dreptul de a obține reparația bănească, ci un drept de creanță care trebuie confirmat pe cale judecătorească, fiind supus evaluării jurisdicționale, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale”.
În acest ultim caz, se impune a stabili dacă, prin aplicarea regulilor speciale care guvernează contractul de muncă al asistentului maternal, așa cum se pot desprinde și din Decizia RIL nr.25/2018 și din Hotărârea CJUE în cauza C-147/17, se poate concluziona că în împrejurări precum cele din cauză, imposibilitatea obiectivă de exercitare a atribuțiilor ca urmare a lipsei din sistem a copiilor plasabili angajatei, determină inexistența unei obligații a angajatorului de achitare a unor despăgubiri echivalente cu salariile de care nu a beneficiat asistentul, în perioada dintre predarea ultimului minor și încredințarea unui alt minor.
Opinia referentului este în sensul că, în lipsa încredințării sau plasamentului unui copil asistentului maternal profesionist, din motive independente de voința angajatorului (inexistența unui copil care să corespundă datelor atestatului, rezultatul procedurii de potrivire teoretică etc) nu subzistă temeiului atragerii răspunderii patrimoniale a angajatorului
Opinia formatorilor INM
Aspectele puse în discuție privesc efectele anulării unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă al unui asistent maternal profesionist, în condițiile în care anterior suspendării raportul de muncă se afla într-o situație de imposibilitate obiectivă de executare din cauza lipsei unui copil în plasament. Mai precis, se ridică întrebarea dacă, odată anulată decizia de suspendare, salariatul are dreptul la plata salariului și a altor drepturi salariale pentru perioada respectivă, în condițiile în care activitatea nu a putut fi prestată efectiv din motive independente de voința angajatorului.
Pe de o parte, există opinia potrivit căreia, prin anularea deciziei de suspendare, raportul de muncă este repus în situația anterioară și, implicit, angajatorul este obligat la plata drepturilor salariale pe întreaga durată a suspendării, conform principiului că un contract activ conferă dreptul la salariu.
Aceasta se bazează pe faptul că suspendarea contractului atrage încetarea temporară a obligației angajatorului de plată, iar anularea actului de suspendare înseamnă că suspendarea nu a existat juridic, contractul fiind în continuare activ. Astfel, dreptul la salariu nu este condiționat de prestarea efectivă a activității, ci rezultă din existența unui raport contractual activ. Prin urmare, absența unui copil în plasament nu poate exonera angajatorul de plata salariului, decât dacă suspendarea a fost valabilă și nu anulată.
Pe de altă parte, se susține că specificul contractului de muncă al asistentului maternal, reglementat prin norme speciale (cum sunt prevederile Legii nr. 272/2004 și ale HG nr. 679/2003, respectiv OG nr. 27/2024), care îl leagă direct de preluarea efectivă a unui copil în plasament, ar determina inexistența obligației angajatorului de a plăti salariul pe perioada în care nu există un copil alocat. Potrivit acestei perspective, contractul individual de muncă se suspendă în mod legal atunci când asistentul nu are copil în plasament, iar plata salariului este condiționată de executarea activității specifice. În acest context, anularea unei decizii de suspendare, pentru motive formale, dar în condițiile în care obiectiv nu exista posibilitatea exercitării atribuțiilor, nu ar genera dreptul automat
la salariu, ci doar posibilitatea salariatului de a solicita despăgubiri, ale căror condiții și cuantum trebuie stabilite judiciar, în baza principiilor răspunderii civile contractuale.
Considerăm că anularea deciziei de suspendare readuce contractul de muncă în starea sa anterioară, ceea ce juridic implică dreptul salariatului la salariu, chiar dacă activitatea nu a putut fi prestată efectiv din motive obiective independente de voința angajatorului. Astfel, nu există o diferență între situația în care contractul nu a fost suspendat deloc și cea în care suspendarea a fost anulată. Angajatorul este obligat la plata drepturilor salariale pentru întreaga perioadă. Lipsa suspendării legale atrage răspunderea angajatorului pentru plata salariilor.
Prin urmare, suspendarea este singura măsură legală care exonerează angajatorul de plata salariului în absența activității specifice, iar anularea acesteia readuce obligația de plată.
De observat că, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 27/2024, care a înlocuit actualmente Hotărârea Guvernului nr. 679/2003, suspendarea contractului pe perioada în care asistentul maternal nu are în îngrijire niciun copil intervine din inițiativa angajatorului, nu de drept. Așadar, în absența acestei inițiative, ori dacă ea nu este legal concretizată, suspendarea nu intervine, contractul rămâne activ iar salariile se datorează.
Cu majoritate, participanții la întâlnire au îmbrățișat opinia formatorilor INM în sensul că, raportat la reglementările aplicabile în speță (care nu mai sunt în vigoare) anularea deciziei de suspendare readuce contractul de muncă în starea anterioară.
Suspendarea contractului pe perioada în care asistentul maternal nu are în îngrijire niciun copil intervine din inițiativa angajatorului, nu de drept. Așadar, în absența acestei inițiative, ori dacă ea nu este legal concretizată, suspendarea nu intervine, contractul rămâne activ, iar salariile se datorează.
Partajează acest conținut:
