Taxa de timbru pentru acțiunile întemeiate pe articolul 8, alin. 1 și 5 din Legea dării în plată a unor bunuri imobile

Titlul problemei de drept: Timbrajul acţiunilor întemeiate pe art. 8 alin.1 şi 5 din Legea nr. 77/2016

• Materie: drept procesual civil
• Subcategorie: Legea nr. 77/2016
• Obiect în Ecris: Acţiune în constatarea dării în plată Legea 77/2016
• Actul normativ incident: Legea nr. 77/2016, modificat prin Legea nr. 310/2018.

Într-o primă opinie, majoritară, s-a apreciat că persoana fizică/consumatorul nu datorează taxa judiciară de timbru, nici în fond, nici în calea de atac, pentru acţiuni în constatarea dării în plată în temeiul art. 8 alin.1 şi 4 din Legea nr. 77/2016, deoarece art. 8 al. 4 din aceeaşi lege prevede că „Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru”.

Banca este, însă, obligată în calea de atac să timbreze la valoare apelul/recursul, deoarece banca nu are posibilitatea legală să introducă acţiune în temeiul art. 8 din lege. Acţiunea privind scutirea de la plata unei părţi din datorie este una evaluabilă în bani, motiv pentru care banca datorează pentru calea de atac taxă judiciară de timbru, ce va fi calculată la valoare.

Într-o a doua opinie, minoritară, s-a apreciat că textul de lege prevăzut de art. 8 alin. 4 din Legea nr. 77/2016 este clar, în sensul că „Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru”. Prin urmare, acţiunea la fond nu ar fi supusă timbrajului. Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 28 din OUG nr. 80/2013, care prevede că „Dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru”. Faţă de prevederile legale mai sus indicate şi calea de atac, indiferent de cine este exercitată, este scutită de la plata taxei de timbru.

Opinia Institutului Național al Magistraturii

Art. 8 alin (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite prevede: Acțiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Din dispozițiile art. 8 alin (1) și (5) reiese că acțiunea scutită de plata taxei judiciare de timbru este aceea promovată de debitor (consumator) pentru a se constata stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și a se transmite dreptul de proprietate către creditor, respectiv numai a se constata stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit, în situația executări silite a imobilului ipotecat.

Potrivit art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.

Așadar, dacă cererea introductivă a fost scutită de lege de la plata taxei judiciare de timbru, şi căile de atac ce vor fi formulate împotriva acestei hotărâri vor fi scutite, sub rezerva inexistenţei unei dispoziţii contrare.

În materia taxelor judiciare de timbru regula este consacrată chiar prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit căruia Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbre,, singurele excepţii fiind în cazurile anume prevăzute de lege.

În vederea interpretării armonioase a dispozițiilor legale citate este pe deplin lămuritor raționamentul expus de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cadrul Deciziei nr. 55/2017, prin care a statuat că dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se interpretează în sensul că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrajului: ˝Aceste taxe sunt datorate de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti. Condiţia sine qua non pentru ca scutirea să opereze şi în cadrul căilor de atac este ca legea să dispenseze partea de achitarea taxei judiciare de timbru cu privire la judecata cererii în primă instanţă.

Art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reglementează cu caracter general scutirea de plata taxei judiciare de timbru a oricărei cereri pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită de taxa judiciară de timbru, însă doar „dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 29 şi 30 din acelaşi act normativ instituie cazurile speciale de scutire de la plata acestei obligaţii ce revine părţilor litigante. Din analiza acestor prevederi legale rezultă că există situaţii în care scutirea este instituită în considerarea obiectului cauzei şi operează indiferent de calitatea persoanei care le formulează (de exemplu: litigiile privind stabilirea şi plata pensiilor sau

alte drepturi de asigurări sociale; cele privind obligaţiile legale şi contractuale de întreţinere; ocrotirea minorilor etc.).

Pe de altă parte, există situaţii în care acest beneficiu este acordat în virtutea situaţiei personale a uneia dintre părţi (de exemplu: consumator, deţinut politic, Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României etc.). Art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 are caracter special și se aplică cu prioritate, conform principiului specialia generalibus derogant. Această concluzie este susţinută de menţiunea existentă în cuprinsul art. 28, conform căreia acest text de lege se aplică doar „dacă legea nu prevede altfel”. Or, art. 29 prevede altfel, respectiv acordă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru anumitor tipuri de acţiuni.

Caracterul special al art. 29 rezidă şi din topografia textelor de lege, fiind situat în cuprinsul actului normativ ulterior dispoziţiei generale din art. 28. Aşa fiind, ori de câte ori cauza de scutire legală de la plata unei taxe judiciare de timbru este acordată intuituu personae, în considerarea unei calităţi proprii părţii reclamante, art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu îşi va găsi aplicabilitatea atunci când calea de atac este exercitată de partea pârâtă, întrucât aceasta nu este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru.

Analizând succesiunea textelor anterior menţionate şi apelând la regulile de interpretare sistematică şi istorico-teleologică, rezultă că nu se poate extinde beneficiul unei scutiri acordate în considerarea conjuncturii personale a uneia dintre părţile litigante în favoarea alteia care nu se află în aceeaşi situaţie.˝

Apreciem că raționamentul este pe deplin aplicabil, mutatis mutandis, în sensul că, spre deosebire de decizia evocată, cazul special de scutire nu se referă la art. 29 din OUG 80/2013, ci la dispoziția specială de la art. 8 alin (4) din Legea nr. 77/2016, dar care instituie tot un caz de scutire intuitu personae, în considerarea calității de consumator a titularului acțiunii, iar nu în considerarea obiectului cauzei.

În concluzie, opinia INM este în sensul că este supusă timbrajului cererea de apel formulată de profesionistul creditor în cadrul unui proces având ca obiect o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin (1) și (5) din Legea 77/2016.

Participanții și-au însușit cu unanimitate opinia INM.

Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii preşedintilor secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, întâlnire dedicată discutării aspectelor de practică judiciară neunitară în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței – Ploiești, 27-28 iunie 2019.