Dispozițiile privind termenul în care poate fi introdusă contestația în anulare sunt constituționale

În Monitorul Oficial nr. 487/26.V.2025 a fost publicată Decizia nr 629 din 7 noiembrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 506 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă prin care Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă sesizarea.

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2020, pronunțată înDosarul nr. 6.248/2/2020, Curtea de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 506 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Viorel Vonica într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale „întrucât legile sunt stufoase, sunt introduse multe articole inutile și neclare”, autorul apreciind că i se încalcă dreptul la justiție.

Curtea de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 506 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.”

În susținerea excepției de neconstituționalitate suntinvocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la principiile statului de drept și ale art. 21 — Accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curteareține că autorul acesteia nu a formulat nicio critică de neconstituționalitate concretă cu privire la dispozițiile art. 506 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care reglementează termenul de exercitare a contestației în anulare, ci s-a limitat să invoce unele dispoziții din Legea fundamentală, afirmând că „legile sunt stufoase, sunt introduse multe articole inutile și neclare”, fără să argumenteze în niciun fel ce anume generează, în opinia sa, pretinsa neconstituționalitate a textului legal criticat.

În jurisprudența sa, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Curtea a statuat că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Curtea a apreciat că, dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 prevede că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți” (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

Prin urmare, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor, astfel că, ținând cont de prevederile art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, fiind nemotivată.