SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Prin Hotărârea Curții din 16 ianuarie în cauza C-621/21 | Intervyuirasht organ na DAB pri MS, CJUE a statuat că femeile, în ansamblu, pot fi considerate ca aparținând unui grup social în sensul Directivei 2011/95 și pot beneficia de statutul de refugiat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de această directivă. Aceasta este situația dacă, în țara lor de origine, ele sunt expuse, din cauza sexului lor, unor violențe fizice sau psihice, inclusiv acte de violență sexuală și violență domestică. Dacă nu sunt îndeplinite condițiile de acordare a statutului de refugiat, ele pot beneficia de statutul de protecție subsidiară, în special dacă sunt expuse unui risc real de a fi ucise sau de a fi supuse unor acte de violență.
O resortisantă turcă de origine kurdă, de confesiune musulmană și divorțată, care susține că a fost căsătorită forțat de familia sa, bătută și amenințată de soțul său, s-a temut pentru viața sa în cazul în care trebuia să se întoarcă în Turcia și a introdus o cerere de protecție internațională în Bulgaria.
Instanța bulgară sesizată cu cauza a decis să adreseze întrebări Curții de Justiție.
Directiva 2011/951 stabilește condițiile de acordare, pe de o parte, a statutului de refugiat și, pe de altă parte, a protecției subsidiare de care pot beneficia resortisanții din țări terțe. Statutul de refugiat este prevăzut în cazul persecuției oricărui resortisant dintr-o țară terță din cauza rasei, religiei, naționalității, opiniilor politice sau apartenenței la un anumit grup social. Protecția subsidiară, la rândul său, este prevăzută pentru orice resortisant al unei țări terțe care nu poate fi considerat refugiat, dar în privința căruia există motive serioase și întemeiate de a crede că, în cazul în care ar fi trimis în țara sa de origine, ar fi supus unui risc real de a suferi vătămări grave, care includ printre altele execuția și tratamentele inumane sau degradante.
Curtea statuează că directiva trebuie interpretată cu respectarea Convenției de la Istanbul2 care are caracter obligatoriu pentru Uniunea Europeană și recunoaște violența împotriva femeilor pe bază de gen drept o formă de persecuție. În plus, Curtea arată că femeile, în ansamblu, pot fi considerate ca aparținând unui grup social în sensul Directivei 2011/95. În consecință, ele pot beneficia de statutul de refugiat atunci când, în țara lor de origine, ele sunt expuse, din cauza sexului lor, unor violențe fizice sau psihice, inclusiv acte de violență sexuală și violență domestică.
Dacă nu sunt îndeplinite condițiile de acordare a statutului de refugiat, ele pot beneficia de protecție subsidiară, inclusiv în caz de amenințare reală de a fi ucise sau de a face obiectul unor acte de violență din partea unui membru al familiei sale sau al comunității sale, din cauza presupusei încălcări a unor norme culturale, religioase sau tradiționale.
Partajează acest conținut:
