Supraaglomerare severă în penitenciarele din România | SONDAJ SPACE I

Supraaglomerarea penitenciarelor continuă să afecteze grav o treime din sistemele penitenciare europene, potrivit celui mai recent raport SPACE I publicat de Consiliul Europei. Deși la nivel continental s-a înregistrat o ușoară scădere a ratei de încarcerare, problemele sistemice persistă și se agravează în multe țări, relevând o criză profundă a sistemului de justiție penală.

Potrivit statisticilor din 2024, la fiecare 100 de locuri disponibile în închisorile europene, existau în medie 94,9 deținuți – în creștere față de 93,5 în anul anterior. Cifra, însă, maschează discrepanțe majore între state.

România se află în topul țărilor cu supraaglomerare severă (116 deținuți la 100 de locuri), dar cu una dintre cele mai scăzute rate de detenție preventivă (13%) și cu cea mai mică proporție de deținuți străini (1,1%). Deși aceste date pot fi interpretate drept semne de eficiență procedurală, ele trebuie analizate și în contextul gradului de recurs la sancțiuni alternative și al duratei pedepselor.

În Slovenia și Cipru, pentru fiecare 100 de locuri disponibile sunt încarcerați 134, respectiv 132 de deținuți. Franța (124), Italia (118), România (116) și Belgia (113) raportează și ele niveluri de supraaglomerare considerate severe.

Alte opt țări, inclusiv Irlanda, Suedia și Croația, înregistrează niveluri moderate de supraaglomerare, în timp ce unele, precum Anglia, Țara Galilor și Serbia, funcționează la capacitate maximă, cu riscul permanent de dezechilibru în urma oricărei fluctuații minore.

„Supraaglomerarea subminează grav condițiile de viață ale populației carcerale și eforturile de reabilitare ale administrațiilor penitenciarelor”, avertizează profesorul Marcelo Aebi, coordonatorul proiectului SPACE.

Raportul evidențiază o corelație clară între durata detenției și rata de ocupare a penitenciarelor. Țările care aplică pedepse mai scurte înregistrează niveluri mai scăzute ale populației carcerale. În schimb, acolo unde durata pedepselor rămâne ridicată – inclusiv pentru infracțiuni non-violente – penitenciarele sunt suprasaturate.

Un alt factor major este utilizarea excesivă a detenției preventive. În Albania, peste 58% dintre deținuți nu au fost încă condamnați definitiv. Situații similare se înregistrează în Armenia (53%), Muntenegru (47%) și Elveția (46%). România se situează la polul opus, cu doar 13% deținuți în arest preventiv.

Cetățenii străini constituie 16% din populația carcerală europeană, cu variații extreme de la o țară la alta. În Luxemburg, Elveția și Cipru, străinii reprezintă majoritatea deținuților, în timp ce în România și Republica Moldova, abia dacă ajung la 1%.

În plus, în multe sisteme judiciare persistă o dependență excesivă de încarcerare ca formă de sancționare, în detrimentul măsurilor alternative, precum munca în folosul comunității sau supravegherea electronică.

La 31 ianuarie 2024, în închisorile din cele 51 de administrații penitenciare membre ale Consiliului Europei se aflau 1.021.431 de persoane. Rata medie de încarcerare în Europa a fost de 105 deținuți la 100.000 de locuitori, dar diferențele regionale sunt dramatice. Turcia conduce clasamentul, cu 356 deținuți la 100.000 de locuitori, urmată de Azerbaidjan (264), Georgia (261) și Republica Moldova (235).

Infracțiunile legate de droguri (16,7%) și furturile (12,3%) sunt cele mai frecvente motive de condamnare, în timp ce infracțiunile violente – omuciderile, agresiunile și infracțiunile sexuale – reprezintă o treime din totalul populației penitenciare.

Profilul tipic al deținutului european: bărbat (proporția femeilor este de doar 4,9%), cu vârsta medie de 37 de ani. Cele mai mari proporții de femei în detenție au fost înregistrate în Cehia (8,8%) și Ungaria (8,4%), iar cele mai mici în Albania și Georgia (1,4%).

Diferențele reflectă nu doar migrația, ci și răspunsurile naționale la infracționalitatea transfrontalieră, politicile de integrare și echitatea sistemelor judiciare.

Consiliul Europei solicită statelor membre să ia măsuri urgente pentru a combate supraaglomerarea, inclusiv prin reducerea duratei pedepselor pentru infracțiuni non-violente, promovarea alternativelor la detenție și combaterea abuzului detenției preventive.