SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Solicitarea persoanei condamnate, în sensul art. 466 alin. (2) din Codul de procedură penală, privind redeschiderea procesului penal desfășurat în Austria este inadmisibilă, în condițiile în care statul român nu a desfășurat nicio activitate de urmărire penală sau de judecată în cauză, ci doar a recunoscut hotărârea penală străină conform art. 166 şi urm. din Legea nr. 302/2004.
Prin sentinţa penală din 11 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu – Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată A.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.05.2021, petentul A a formulat cerere de redeschidere a procesului penal.
În motivarea cererii a arătat că a fost arestat în baza unui mandat internațional de arestare în punctul de trecere a frontierei Nădlac, fiind condus în fața unui judecător de drepturi și libertăți, care i-a comunicat că va fi prezentat în fața autorităților austriece, pentru a fi cercetat sub aspectul săvârșirii a 24 de infracțiuni de furt calificat.
Totodată, a menționat că, deși i s-a comunicat de către judecătorul de drepturi și libertăți din România că va fi judecat numai pentru 24 de infracțiuni, în realitate, a fost condamnat de instanța străină pentru comiterea unui număr de 109 infracțiuni, motiv pentru care a solicitat redeschiderea procesului penal.
Instanța de fond a reținut că, prin sentința penală din 19.06.2020 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a fost recunoscută hotărârea pronunţată la data de 19 februarie 2018 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt, Republica Austria.
Astfel, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 12 ani închisoare (4.383 zile închisoare) aplicate persoanei condamnate A prin Hotărârea pronunţată la data de 19 februarie 2018 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt, Republica Austria, definitivă la 26 iulie 2018 și s-a dedus din pedeapsa de 12 ani închisoare (4.383 zile închisoare) aplicată persoanei condamnate A perioada executată începând cu data de 15 iunie 2016, la zi.
Analizând actele existente la dosar, Curtea de apel a constatat că sentința penală nr. 12/CC din 19.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a fost comunicată autorităților judiciare austriece la data de 19.06.2020, care i-au adus la cunoștință petentului conținutul hotărârii, acesta menționând că nu dorește să declare apel.
Astfel, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de redeschidere a procesului penal, întrucât solicitarea a fost formulată la data de 05.05.2021, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 466 alin. (1) C. proc. pen.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere și natura hotărârii cu privire la care se solicită redeschiderea procesului, respectiv o hotărâre de recunoaștere a sentinței nr. 50 Hv 8/18f pronunţată la data de 19 februarie 2018 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt, Republica Austria, care nu poate face obiectul unei cereri de redeschidere a procesului penal, având în vedere că, în această materie, instanțele naționale nu cercetează fondul cauzelor, ci numai pronunță o hotărâre de recunoaștere a condamnării penale străine.
În acest sens, s-a arătat că, o cerere de redeschidere a procesului penal desfășurat în statul de condamnare, în condițiile în care în România nu s-a desfășurat o activitate de urmărire penală sau de soluționare a acțiunii penale, ci numai s-a recunoscut o hotărâre penală străină, este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel persoana condamnată A învederând, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nu a mai formulat o altă cerere de redeschidere a procesului penal precum şi că există dubii în ceea ce priveşte comunicarea şi înţelegerea de către apelant a hotărârii atacate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 466 C. proc. pen.
Examinând apelul formulat de condamnatul A, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 22/2015 din 09 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a decis că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) C. proc. pen., obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii, argumentele ce au stat la baza pronunțării acestei hotărâri fiind valabile și în prezenta cauză.
Astfel, în considerentele deciziei menţionate s-a reţinut, în esenţă, că, raportat la modalitatea de reglementare a procedurii de redeschidere a procesului penal şi la scopul în care a fost legiferată, respectiv garantarea dreptului la un proces echitabil, aceasta nu poate să vizeze decât hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta, pe această cale, nu atât soluția definitivă pronunțată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialității, nemijlocirii, reguli de bază ale judecăţii.
Or, în condiţiile în care dosarul în care a fost pronunţată sentința penală din 19 iunie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș a avut ca obiect recunoașterea unei hotărâri de condamnare pronunţată de un stat european membru al Uniunii Europene şi transferul persoanei condamnate în vederea executării pedepsei în România, procedură reglementată de art. 166 şi urm. din Legea nr. 302/2004, în care se verifică doar întrunirea cumulativă a cerinţelor expres menţionate în art. 167 din Legea nr. 302/2004 şi nu se antamează aspecte privind existenţa faptei, prevederea în legea penală, săvârşirea de către inculpat, vinovăţia acestuia ori alte aspecte ce ţin de răspunderea penală, se constată că acesta nu face parte din acele cauze penale în privinţa cărora se poate formula o cerere de redeschidere a procesului penal, potrivit art. 466 C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte apreciază că persoana ce formează obiectul procedurii de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare pronunţată de un stat european membru al Uniunii Europene şi transfer în vederea executării pedepsei în România, nu poate fi considerată judecată în lipsă, în sensul art. 466 alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât chiar în Legea nr. 302/2004 (art. 166 alin. (2) şi (11) se precizează expres că soluţionarea sesizării are loc fără citarea persoanei condamnate.
De altfel, instanţa învestită cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 166 şi urm. din Legea nr. 302/2004 nici nu are competenţa funcţională să se pronunţe pe aspecte ce ţin de fondul acuzaţiei penale, de vreme ce, potrivit art. 166 alin. (3) din actul normativ, „dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri”.
Pe cale de consecință, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că solicitarea persoanei condamnate privind redeschiderea procesului penal desfășurat în Austria, în condițiile în care statul român nu a desfășurat nicio activitate de urmărire penală sau de judecată în cauză, ci a recunoscut doar o hotărâre penală străină, este inadmisibilă.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Înalta Curte a constatat legală şi temeinică hotărârea penală atacată, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A împotriva sentinţei penale din 11 iunie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pronunţată.
Partajează acest conținut:
