Principiul interesului superior al copilului în cazul revizuirii hotărârii definitive de deschidere a adopției | PRACTICĂ NEUNITARĂ

În cadrul întâlnirii online din 22 septembrie 2025 a președinților secțiilor civile ale curților de apel, magistrații au analizat mai multe chestiuni de practică neunitară în materie de drept al familiei printre care și cea a interesului superior al copilului în cazul revizuirii reglementate de art. 33 alin. 1 din Legea nr. 273/2004.

Problema de practică neunitară privește cererea de revizuire a hotărârii definitive de deschidere a procedurii adopției și se referă la admisibilitatea cererii doar în ipoteza existenței unei imposibilități obiective a părinților firești de a-și fi exprimat consimțământul (sau opoziția) la deschiderea procedurii de adopție sau și în alte ipoteze care ar justifica o modificare ulterioară a poziției acestora sau i-ar îndreptăți să se opună deschiderii procedurii adopției (precum schimbarea situației economice, sociale, a stării de sănătate sau alte elemente care ar fi de natură să contureze posibilitatea acestora de a relua îngrijirea copilului).

Într-o opinie, s-a apreciat că nu se poate înlătura textul expres de lege care permite revizuirea doar într-o situație strict reglementată, din coroborarea dispozițiilor art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 273/2004, respectiv art. 464 C.civ., rezultând că se poate dispune revizuirea unei hotărâri de deschidere a procedurii adopției numai în cazurile prevăzute de art. 464 Cod civil, respectiv când părinții firești s-au aflat în imposibilitate de a-și exprima voința.

Într-o altă opinie, s-a apreciat că principiul interesului superior al copilului și protecția conferită vieții private și de familie de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permit soluționarea cererii de revizuire pe fond, chiar dacă părintele care solicită reintegrarea nu s-a aflat în situația prevăzută de lege și nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 33 alin. 1 din Legea nr. 273/2004, instanța nefăcând aplicarea art. 464 Cod civil, întrucât acesta nu a fost într-o imposibilitate de a-și exprima voința, ci, dimpotrivă, aceasta a arătat că nu este de acord cu adopția copiilor săi.

Dispozițiile legale incidente în soluționarea problemei de drept:

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, „dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii adopției, în cuprinsul căreia instanța judecătorească a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 464 din Codul civil, părintele/părinții firesc/firești poate/pot dovedi prin orice mijloc de probă motivul care a determinat imposibilitatea de a-și manifesta voința, împotriva acestei hotărâri se poate face cerere de revizuire”.

Potrivit art. 464 alin. (1) C.civ., dacă unul dintre părinții firești este necunoscut, mort, declarat mort, precum și dacă se află, din orice motiv, în imposibilitate de a-și manifesta voința, consimțământul celuilalt părinte este îndestulător. Când ambii părinți se află în una dintre aceste situații, adopția se poate încheia fără consimțământul lor.

Soluția asupra problemei de drept și argumentele ce o fundamentează:

Din coroborarea celor două texte de lege rezultă că art. 33 din Legea nr. 273/2004 permite revizuirea hotărârii definitive de deschidere a procedurii adopției doar în situația existenței unei imposibilități obiective a părinților firești de a-și manifesta voința, nu și în situația în care, spre exemplu, aceștia s-au opus fără succes deschiderii procedurii sau au fost de acord cu deschiderea procedurii ori nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și exprima voința din considerente subiective, precum, spre exemplu, situația socio-economică pe care au apreciat-o la momentul respectiv ca fiind prea precară pentru a justifica o eventuală opunere. Mai mult, după regulile generale, respectiva imposibilitate trebuie să fi existat la momentul deschiderii procedurii adopției. Astfel, sunt excluse situațiile în care părinții firești urmăresc, pe calea revizuirii, să invoce îmbunătățirea ulterioară a condițiilor materiale sau alte asemenea aspecte.

Fiind vorba de o cale extraordinară de atac, prin care se repune în discuție o hotărâre judecătorească intrată în autoritatea de lucru judecat, cazul special de revizuire a hotărârii definitive de deschidere a procedurii adopției, prevăzut de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, este de strictă interpretare, referindu-se exclusiv la situația în care părintele firesc/părinții firești s-au aflat în imposibilitate de a-și exprima voința cu privire la deschiderea procedurii, iar nu și la împrejurări care nu pot fi încadrate rațional într-o astfel de imposibilitate, precum modificarea situației familiale sau socio-economice a părinților firești ulterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii.

Principiul interesului superior al copilului trebuie apreciat doar în limitele legii, el neputând justifica încălcarea normelor de procedură sau extinderea pe cale de analogie a unor dispoziții de excepție, care sunt de strictă interpretare.

În interpretarea contrară s-ar transforma practic calea extraordinară de atac a revizuirii, reglementată de prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, într-o a doua cale de atac ordinară împotriva hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii adopției, mai precis într-un apel împotriva hotărârii rămase definitive, ceea ce încalcă principiul securității juridice și nu corespunde voinței legiuitorului.

În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că posibilitatea inițierii cererii de revizuire împotriva hotărârii definitive de deschidere a procedurii adopției, întemeiată pe prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, este circumstanțiată exclusiv ipotezei avute în vedere de acest text de lege, respectiv imposibilitatea părinților firești de a-și exprima consimțământul (opunerea) la adopția copilului.