SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea de Apel Oradea a pronunțat definitiv, în 23 iulie 2026, condamnările pronunțate în dosarul de droguri în care au fost judecați Siminic Marius-Văleanu și Drăgușanu Andrei-Nicu. Siminic va executa 3 ani și o lună de închisoare pentru trafic de droguri de mare risc în formă continuată, alcătuit din șase acte materiale, și pentru deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu. Pedeapsa sa a fost redusă de la 4 ani și 2 luni după ce instanța de apel a aplicat art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a denunțului făcut și a contribuției sale la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane.
Drăgușanu rămâne cu pedeapsa de 2 ani de închisoare cu executare, pentru efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, în formă continuată, apelul său fiind respins ca nefondat.
Dosarul, instrumentat în faza de urmărire penală de structura teritorială DIICOT, privește o succesiune de tranzacții supravegheate, realizate între iulie 2024 și februarie 2025 cu un investigator sub acoperire.
Potrivit Tribunalului Bihor, Siminic a participat la șase vânzări de substanțe, iar Drăgușanu la două operațiuni cu 2-MMC, una dintre ele fiind realizată împreună cu primul inculpat. Ambii au recunoscut faptele și au solicitat judecarea prin procedura simplificată.
Dosarul de apel a fost înregistrat la Curtea de Apel Oradea la 10 martie 2026, după ce ambii inculpați au atacat sentința pronunțată de Tribunalul Bihor.
Decizia Curții de Apel: pedeapsă redusă pentru Siminic, apel respins pentru Drăgușanu
Prin Decizia penală nr. 484/2026, Curtea de Apel Oradea a admis apelul formulat de Siminic Marius-Văleanu și a desființat în parte sentința Tribunalului Bihor, exclusiv în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate acestuia.
Elementul central al soluției este aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor. Minuta Curții consemnează expres:
„Reţine în favoarea inculpatului SIMINIC MARIUS-VĂLEANU cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.”
Ca urmare, pedeapsa pentru traficul de droguri de mare risc în formă continuată a fost redusă de la 4 ani la 3 ani de închisoare, iar pedeapsa pentru deținerea de droguri de mare risc în vederea consumului propriu a scăzut de la 6 luni la 3 luni.
Pentru că cele două infracțiuni se află în concurs real, Curtea a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani, la care a adăugat o treime din pedeapsa de 3 luni, respectiv o lună. Pedeapsa definitivă rezultantă este astfel de 3 ani și o lună de închisoare, cu executare prin privare de libertate. Reducerea totală față de sentința Tribunalului este de un an și o lună.
În cazul lui Drăgușanu Andrei-Nicu, Curtea a respins apelul ca nefondat și a menținut în totalitate sentința Tribunalului. Acesta rămâne condamnat la 2 ani de închisoare în regim de detenție.
Decizia este definitivă.
Denunțurile respinse inițial de Tribunal au produs efecte în apel
Aplicarea art. 19 reprezintă diferența esențială dintre soluția Tribunalului Bihor și cea a Curții de Apel.
În fața primei instanțe, apărarea lui Siminic a invocat împrejurarea că acesta formulase mai multe denunțuri în perioada în care era cercetat. Tribunalul a refuzat însă să le acorde un efect juridic la individualizarea pedepsei, motivând că, la acel moment, nu fuseseră valorificate.
Formularea instanței de fond este explicită:
„Faptul că a depus mai multe denunţuri în perioada cât a fost cercetat în prezentul dosar nu are nici o semnificaţie juridică cu privire la atenuarea pedepsei cât timp nu au fost valorificate în vreun fel acele denunţuri.”
În apel, situația s-a schimbat. Din minuta definitivă rezultă că cel puțin unul dintre denunțurile formulate și contribuția ulterioară a inculpatului au îndeplinit condițiile necesare pentru aplicarea cauzei speciale de reducere.
Art. 19 din Legea nr. 682/2002 acordă reducerea la jumătate a limitelor speciale ale pedepsei persoanei care, înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au comis infracțiuni grave. Cele două cerințe sunt cumulative: simpla formulare a unui denunț nu este suficientă, fiind necesară și o contribuție efectivă la identificarea și tragerea la răspundere a persoanelor denunțate.
Șase tranzacții reținute în sarcina lui Siminic
Ancheta a avut la bază cumpărări autorizate realizate de un investigator sub acoperire.
Prima operațiune a fost plasată de acuzare la 25 iulie 2024. Potrivit procesului-verbal de participare autorizată, investigatorul s-a întâlnit în jurul orei 22 cu Siminic, la o stație de carburanți Lukoil. Inculpatul i-ar fi spus că are de vânzare „substanță de prizat” la prețul de 150 de lei gramul. Tranzacția reținută de instanță a vizat aproximativ 2 grame, pentru care au fost plătiți 300 de lei. Analiza de laborator a identificat 2-MMC, substanță care, la data faptelor, avea regimul juridic al unui produs susceptibil să producă efecte psihoactive.
La 16 august 2024, investigatorul s-a întâlnit din nou cu Siminic, de această dată într-o parcare Kaufland. Potrivit hotărârii, inculpatul i-a înmânat două pliculețe cu o substanță albă, în schimbul a 300 de lei. În cursul discuției, acesta i-ar fi spus investigatorului că poate furniza și o marfă „de calitate superioară”, la prețul de 200 de lei gramul. Proba analizată de laborator a conținut, de asemenea, 2-MMC.
A treia operațiune a avut loc la 26 septembrie 2024. Întâlnirea stabilită inițial într-o parcare a fost mutată, la solicitarea inculpatului, în parcarea unui alt supermarket, pe motiv că noul loc ar fi fost mai sigur. Investigatorul a primit două pliculețe de tip zip-lock și a plătit 300 de lei.
La 4 octombrie 2024, Siminic i-ar fi comunicat investigatorului că deține o substanță de o calitate mai bună decât cea cumpărată anterior, dar la un preț mai ridicat. Întâlnirea a avut loc în apropierea unui supermarket Livela, unde au fost predate aproximativ 2 grame de substanță pentru 400 de lei.
Rapoartele tehnico-științifice întocmite de BCCO Timișoara au indicat, pentru fiecare dintre aceste probe, prezența compusului 2-MMC.
Tranzacția în care a fost implicat și Drăgușanu
La 25 octombrie 2024 s-a desfășurat operațiunea în care instanța a reținut participarea ambilor inculpați.
Potrivit procesului-verbal citat în sentință, investigatorul s-a întâlnit cu Siminic în parcarea unui magazin Jumbo. Siminic i-ar fi cerut suma de 1.400 de lei pentru 7 grame de substanță pulverulentă, dar i-ar fi spus că nu are asupra sa toate plicurile. Cei doi s-au deplasat apoi spre un alt autoturism, un Dacia Sandero, din care a coborât Drăgușanu.
În relatarea instanței, Siminic l-a prezentat pe Drăgușanu drept „omul său de încredere”. Drăgușanu a scos dintr-un pachet de țigări șase pliculețe, pe care i le-a predat lui Siminic pentru a fi înmânate investigatorului.
Hotărârea descrie mecanismul astfel:
„Din cele 7 plicuri, 6 plicuri provin de la [cel de-al doilea inculpat], care era de faţă şi care i-a dat [primului inculpat] cele 6 plicuri pentru a fi înmânate investigatorului.”
Tribunalul a considerat că, pentru cele șase plicuri furnizate în acest mod, Siminic și Drăgușanu au acționat în coautorat.
În timpul întâlnirii, Siminic i-ar fi spus investigatorului că, pentru viitoare cumpărări de „cristal”, îl putea contacta direct, prin apel video pe WhatsApp, pe Drăgușanu. Proba supusă analizei, cu masa de 5,15 grame, a conținut 2-MMC.
Drăgușanu a realizat apoi o nouă vânzare, fără participarea lui Siminic, la 10 decembrie 2024. Investigatorul a fost chemat într-o parcare și invitat să urce pe bancheta din spate a unui autoturism inscripționat Bolt. Drăgușanu i-a înmânat două pliculețe, pentru care a cerut 400 de lei.
Potrivit sentinței, acesta i-ar fi spus cumpărătorului că poate fi contactat și în viitor și că poate procura alte tipuri de substanțe, inclusiv „iarbă”, precum și cantități mai mari. Analiza de laborator a identificat din nou 2-MMC.
Ultima vânzare și punga cu aproximativ 10 grame de „cristal”
Ultimul act material reținut în sarcina lui Siminic a avut loc la 27 februarie 2025 și a privit 3-CMC, substanță încadrată ca drog de mare risc.
Investigatorul și inculpatul au discutat telefonic în cursul după-amiezii, iar Siminic i-ar fi spus că poate vinde pulbere cristalină cu 200 de lei gramul, după ce urma să procure marfa de la furnizor. Întâlnirea a avut loc în jurul orei 21, pe o stradă al cărei nume este parțial vizibil în hotărâre drept strada Primăriei.
Investigatorul a urcat pe bancheta din spate a autoturismului, unde Siminic i-a prezentat șase punguțe zip-lock și i-a cerut să aleagă trei dintre ele. În timpul deplasării, inculpatul ar fi scos și o pungă mai mare, despre care a afirmat că ar conține aproximativ 10 grame de „cristal” și că urma să fie dusă unui alt client.
Pentru cele trei pliculețe alese, investigatorul a plătit 600 de lei. Siminic i-ar fi spus că rămâne disponibil pentru alte tranzacții până în jurul orei 2 sau 3 dimineața.
Proba analizată a avut masa de 2,41 grame și a conținut 3-CMC, drog de mare risc.
Percheziția din 24 martie 2025
La 24 martie 2025, anchetatorii au efectuat o percheziție la imobilul în care locuia Siminic fără forme legale.
Au fost găsite trei pliculețe zip-lock cu urme de substanță albă, un cântar electronic de precizie cu urme de substanță, un alt pliculeț care conținea o substanță cristalină albă sub formă de bulgăr, un telefon mobil și bancnote în valoare totală de 140 de euro.
Analizele de laborator au identificat 3-CMC pe cele trei punguțe și într-un plic care conținea 0,64 grame de substanță. Pe cântarul electronic au fost puse în evidență atât 3-CMC, cât și 2-MMC.
Aceste constatări au stat la baza celei de-a doua infracțiuni reținute în sarcina lui Siminic: deținerea fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
Recunoașterile, rapoartele de laborator și martorii protejați
Tribunalul și-a întemeiat concluzia privind vinovăția pe un ansamblu de probe, nu numai pe declarațiile investigatorului sub acoperire.
Au fost analizate procesele-verbale de participare autorizată, rapoartele tehnico-științifice întocmite de laboratorul BCCO Timișoara, procesul-verbal de percheziție domiciliară, bunurile ridicate, declarațiile a doi martori cu identitate protejată și declarațiile inculpaților.
Siminic și Drăgușanu au recunoscut faptele atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței. Tribunalul a reținut că:
„Declaraţiile de recunoaştere a inculpaţilor date la termenul din 19.08.2025 se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale, conturând aceeaşi situaţie de fapt expusă în rechizitoriu.”
Ambii au solicitat aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii. Tribunalul a admis cererile, ceea ce a determinat reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru închisoare.
Instanța a apreciat că acțiunile au fost comise cu intenție directă: inculpații cunoșteau natura substanțelor, au prevăzut rezultatul activităților și au urmărit realizarea tranzacțiilor.
În ceea ce privește consecințele juridice ale faptelor, judecătorul a arătat că infracțiunile nu presupun producerea unei vătămări concrete unei persoane determinate, fiind infracțiuni de pericol. Tribunalul a reținut că urmarea imediată constă într-o „stare de pericol creată pentru relațiile sociale referitoare la sănătatea publică”.
În cazul lui Drăgușanu, instanța a descris această stare de pericol drept „posibilitatea obiectivă de a se vătăma sănătatea persoanelor care achiziționează și consumă substanțe de tipul celor comercializate de inculpat”.
Disputa privind cele 0,64 grame găsite la percheziție
Apărarea lui Siminic a solicitat achitarea pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu. Argumentul principal a fost că la percheziție ar fi fost identificate numai urme de substanță, insuficiente pentru existența infracțiunii.
Tribunalul a respins apărarea din două motive.
În primul rând, instanța a constatat că nu fuseseră găsite numai urme. Într-unul dintre pliculețe se afla o cantitate de 0,64 grame de substanță cristalină în care laboratorul identificase 3-CMC.
În al doilea rând, judecătorul a arătat că legea nu stabilește un prag cantitativ minim pentru existența infracțiunii:
„Pentru reţinerea laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 nu este necesară deţinerea unei cantităţi minime de droguri.”
În consecință, Tribunalul a considerat că atât cantitatea de 0,64 grame, cât și urmele identificate pe punguțe și pe cântar susțin acuzația de deținere pentru consum propriu.
O problemă juridică legată de 2-MMC
Unul dintre cele mai tehnice aspecte ale dosarului privește regimul juridic al substanței 2-MMC.
La datele tranzacțiilor din 2024, 2-MMC era tratată ca produs susceptibil să aibă efecte psihoactive, sub incidența Legii nr. 194/2011. Prin Legea nr. 30/2025, publicată în Monitorul Oficial la 26 martie 2025, compusul 2-MMC a fost introdus în tabelul nr. II anexat Legii nr. 143/2000, în categoria drogurilor de mare risc.
Siminic fusese trimis inițial în judecată pentru un act de trafic de droguri de mare risc, referitor la 3-CMC, și pentru cinci acte de efectuare de operațiuni cu produse psihoactive, referitoare la 2-MMC.
Prin încheierea din 28 octombrie 2025, Tribunalul a schimbat încadrarea juridică și a reunit cele șase vânzări într-o singură infracțiune de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, cu șase acte materiale, prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal.
Instanța a menționat în acest context aplicarea art. 5 din Codul penal, referitor la legea penală mai favorabilă. Considerentele hotărârii nu dezvoltă însă amplu mecanismul prin care a fost comparat regimul succesiv al celor două legi.
În cazul lui Drăgușanu, cele două fapte din octombrie și decembrie 2024 au rămas încadrate ca efectuare de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, în temeiul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011.
Cum a stabilit Tribunalul pedeapsa lui Siminic
La individualizarea pedepsei, Tribunalul a analizat gravitatea faptelor, numărul tranzacțiilor, modul de operare, natura și diversitatea substanțelor, pericolul creat pentru sănătatea publică, conduita procesuală și situația personală a inculpatului.
Ca urmare a procedurii simplificate, limitele pentru traficul de droguri de mare risc au fost reduse de la intervalul de 5-15 ani la cel de 3 ani și 4 luni-10 ani. Pentru deținerea de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, limitele au fost reduse de la 6 luni-3 ani la 4 luni-2 ani.
Apărarea a solicitat și reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, invocând împrejurările concrete ale faptelor și persoana inculpatului.
Tribunalul a respins cererea, apreciind că nu existau elemente care să indice o periculozitate vădit redusă. Judecătorul nu a acceptat nici susținerea potrivit căreia inculpatul ar fi urmărit comercializarea numai a unor cantități mici.
Instanța a ținut însă cont de recunoașterea faptelor, de conduita procesuală, de vârstă, de nivelul de educație și de faptul că mențiunile existente în cazier nu atrăgeau starea de recidivă. Concluzia Tribunalului a fost:
„Pentru aceste considerente, la dozarea pedepselor instanţa urmează să se orienteze spre minimul special al fiecărei pedepse.”
Tribunalul a stabilit 4 ani de închisoare pentru traficul de droguri și 6 luni pentru deținerea în vederea consumului propriu. Prin aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, pedeapsa rezultantă a fost de 4 ani și 2 luni.
Curtea de Apel a păstrat structura condamnării, dar, după aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a redus pedepsele la 3 ani și, respectiv, 3 luni, rezultanta definitivă fiind de 3 ani și o lună.
De ce Drăgușanu nu a putut primi o pedeapsă cu suspendare
Tribunalul l-a condamnat pe Drăgușanu la 2 ani de închisoare, după reducerea limitelor prin procedura recunoașterii învinuirii.
În cazul său, instanța a reținut existența unei recidive postcondamnatorii internaționale. Tribunalul recunoscuse pe cale incidentală o hotărâre pronunțată la 28 septembrie 2023 de o instanță din Ungaria, prin care Drăgușanu fusese condamnat la 7 ani de închisoare pentru o faptă descrisă în sentința română ca trafic de persoane în formă continuată și având, potrivit Tribunalului, corespondent în art. 263 din Codul penal român, referitor la traficul de migranți.
Tribunalul a explicat că aplicarea mecanică a regimului sancționator al recidivei, prin adăugarea pedepsei din acest dosar la cea pronunțată în Ungaria, ar echivala cu o recunoaștere pe cale principală a hotărârii străine, deși instanța o recunoscuse numai incidental.
Apărarea lui Drăgușanu a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Cererea a fost respinsă deoarece art. 91 din Codul penal nu permite această modalitate de executare atunci când este incidentă starea de recidivă în condițiile reținute de instanță.
Prin urmare, Tribunalul a stabilit că pedeapsa de 2 ani trebuie executată în regim de detenție. Curtea de Apel a confirmat integral această soluție.
|
Şedinţe
|
Partajează acest conținut:
