SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
În urma întâlnirii procurorilor șefi în materia dreptului procesual penal—parte generală s-a pus problema faptelor comise de un magistrat în participație cu alte persoane, care ar atrage competența altor structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Autorul întrebării a prezentat o cauză având ca obiect o infracțiune de trafic de influență comisă de un avocat, la care a participat și un magistrat, iar efectuarea urmăririi penale este de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
În opinia INM, Legea nr. 49/2022 nu cuprinde dispoziții care să reglementeze fără echivoc competența, însă conține norme care rezolvă alte ipoteze ale concursului de competențe, norme a căror soluție, odată identificată, va trebui aplicată în toate situațiile în care rațiunea ei se regăsește.
Potrivit art. 3 alin. (5), „procurorii anume desemnaţi efectuează urmărirea penală şi în situaţia în care, alături de persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2), sunt cercetate şi alte persoane, dacă din motive temeinice privind buna desfăşurare a urmăririi penale, cauza nu poate fi disjunsă”.
Totodată, art. 3 alin. (6) stabilește: „În situaţia în care, alături de persoanele prevăzute la alin. (2), sunt cercetate şi alte persoane pentru care, potrivit legii, competenţa de efectuare a urmăririi penale aparţine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmărirea penală se efectuează de procurorii anume desemnaţi potrivit prezentei legi din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.
Desprinzându-se astfel voința legiuitorului de a acorda precădere procurorilor desemnați să soluționeze cauze cu magistrați în acele situații în care, pe lângă faptele comise de aceștia, se cercetează fapte comise de alte persoane, care, singure, ar fi de competența altor parchete sau structuri.
Dispozițiile art. 3 alin. (1)-(3) din Legea nr. 49/2022 sunt aplicabile în toate situațiile în care sunt cercetate fapte comise de persoanele acolo indicate, chiar dacă dosarul privește și fapte și persoane care ar atrage competența unor parchete sau structuri de parchet diferite.
În cadrul ședinței s-au mai stabilit și următoarele reguli:
1. Când fapta comisă de magistrat este una conexă cu alta care ar atrage, material sau personal, o competență specială, competența se determină după cum urmează: cât privește specializarea organului de urmărire penală, va fi acela competent în privința magistraților; cât privește gradul organului de urmărire penală – va fi competent acela corespunzător celui care ar fi competent în legătură cu fapta conexă.
2. Când un magistrat este cercetat într-o cauză în care nu se ridică alte probleme de competență personală, competența de cercetare a magistratului revine acelui organ de urmărire penală determinat exclusiv de gradul magistratului; de exemplu, pentru o infracțiune de trafic de droguri care ar fi comisă de un magistrat de la judecătorie, competența de urmărire penală ar reveni procurorului anume desemnat de la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel.
3. Când fapta comisă de magistrat este conexă se cercetează împreună cu una comisă de o persoană pentru care urmărire penală ar reveni DNA sau DIICOT, competența de urmărire penală revine SUPC din cadrul PICCJ, așa cum dispune expres art. 3 alin.(6) din Legea nr. 49/2022; de altfel, acest text este o aplicație în materie a dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua Cod Procedură penală.
CPP. Art. 44 (1) În caz de reunire, dacă, în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte, competenţa aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competenţa aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.
Partajează acest conținut:
