Operele oncologului Simona Mihuțiu la Gala Artelor, Montreal.„Dacă m-a învăţat ceva medicina, m-a învăţat, că avem un destin fiecare, indiferent ce vrem sau nu vrem„

Dacă în urmă cu două săptămâni lansa două cărți la Total Publishing „Povestiri de la Senior Help” și „Când întâmplările te găsesc” – pagini de umor, acum medicul oncolog și scriitorul Simona apare într-un nou proiect a cărui finalitate e o colecție de 3 antologii, Împreună, ce vor fi lansate la cea de-a IV-a ediție a Galei Artelor  care va avea loc la Montreal  pe 26 august. Este un proiect al Editurii Globart Universum.

<În cele trei antologii  ÎMPREUNĂ  veți găsi  creații literare de excepție,ele fiind diferite prin tematica pe care  o abordează  dar și prin materialele  prezentate într-o gamă diversificată de creații literare. Un  periplu  de frumos ce va oferi cititorului satisfacția de a descoperi fărâme din abundentul har divin cu care au fost înzestrați.

Credem cu tărie în acest ÎMPREUNǍ care   este ziditor şi fǎuritor de progres, iar pentru a vǎ convinge vǎ invitam sǎ pǎtrundeți în tainele acestei antologii ÎMPREUNǍ!>, anunță editura.

. „Dacă m-a învăţat ceva medicina, m-a învăţat că suntem vremelnici, că avem un destin fiecare, indiferent ce vrem sau nu vrem pentru noi, şi m-a învăţat că fiecare viaţă contează, fiecare om şi fiecare destin”, mărturisea scriitorul Simona Mihuțiu. Dacă omul e vremelnic, operele rămân. Iar creațiile lietrare ale domanei Simona Mihuțiu apar în volumul Albastru.

Iată câteva dintre poeziile semnate de distinsa scriitoare:

SPERANȚA MOARE ULTIMA

Speranță, ultima rămâi,

Cu-n pas în urma orișicui,

Ca o umbră translucidă,  

Splendidă ca o silfidă.

Însoțind pe cei ce pleacă,

Te oprești în drum oleacă,                         

Te întorci la o răscruce,

Transformându-te în cruce,

Așteptând alt trup s-apară,

Să devii speranță iară.

Rămânând c-un pas în urmă,

Învingi timpul ce ne scurmă!                            

Speranță, auzit-ai oare,

Că ești ultima ce moare?

UN TEATRU SCURT

Viața este-un teatru scurt

În care noi suntem actorii,  

Drama-i veche, de demult,

Se joacă-n piese iluzorii.

Noi intrăm, ieșim pe rând 

Din scena vieții, complicată,

Umplem loja și vedem

Aceeași piesă rejucată. 

Drama se va repeta,  

Deși coboară o cortină,

Mâine iar se va juca

În alt decor, cu sala plină.

ULTIMUL CÂNT DE LEBĂDĂ

S-a stins lumina pe pământ,

S-a stins c-a ars prea tare,

Ducând amurgul în uitare,

Când am uitat ce-i bun și sfânt.

S-a stins lumina pe pământ;

Moare-n umbră bucuria;

Ne-a-ntunecat prea mult prostia

Și lipsa de discernământ.

S-a stins lumina pe pământ

Și nici aer nu prea este!

O lebădă intră-n poveste

Plângându-și ultimul ei cânt…