SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Trei deputați ai Partidului Național Liberal propun o reformă legislativă esențială pentru modul în care este reglementat timpul de muncă în sectorul public din România. Inițiativa legislativă vizează introducerea unor limite clare privind durata zilnică și săptămânală a timpului de lucru pentru angajații care dețin simultan mai multe contracte individuale de muncă în instituții și autorități publice. Prin acest demers, parlamentarii liberali urmăresc consolidarea unui cadru legal echitabil, care să protejeze sănătatea salariaților, să crească responsabilitatea angajatorilor și să elimine eventualele abuzuri sau practici ineficiente din sistemul bugetar.
Contextul inițiativei este determinat de o realitate tot mai prezentă în administrația publică: numeroși angajați încheie contracte multiple cu diverse instituții de stat, fără ca legislația actuală să impună un plafon clar privind cumulul de ore lucrate. Deși acest lucru este legal, lipsa unei reglementări specifice poate conduce la situații în care un salariat ajunge să muncească un număr exagerat de ore, fără a beneficia de repausul necesar sau fără ca angajatorii să poată monitoriza real volumul total de muncă prestat.
Inițiatorii subliniază faptul că, într-un climat profesional tot mai solicitant, protejarea sănătății și a echilibrului între viața profesională și cea personală nu este doar un drept al angajaților, ci și o condiție esențială pentru eficiența sistemului public. Oboseala cronică, stresul și epuizarea fizică sunt consecințe directe ale unui program de lucru excesiv, cu impact negativ asupra performanței, calității serviciilor publice și, în cele din urmă, asupra încrederii cetățenilor în administrație.
Propunerea legislativă aduce o serie de modificări importante, dintre care cea mai semnificativă este introducerea unui plafon de 12 ore lucrate pe zi, indiferent de numărul de contracte pe care un salariat le are în sectorul public. Această limită se va aplica cumulativ, adică se vor aduna orele lucrate în cadrul tuturor contractelor active ale unei persoane.
Pentru a sprijini implementarea acestei măsuri, proiectul impune noi obligații angajatorilor. Aceștia vor trebui să solicite angajaților declarații pe proprie răspundere, în care să fie menționate toate celelalte contracte de muncă și durata zilnică sau săptămânală aferentă fiecăruia. Pe lângă acest mecanism de auto-declarare, angajatorii vor avea și sarcina de a verifica veridicitatea acestor informații în Registrul General de Evidență a Salariaților (REVISAL), ceea ce presupune o colaborare mai strânsă cu Inspecția Muncii.
Un alt aspect important al proiectului este crearea unui mecanism automat de alertă, gestionat de Inspecția Muncii, care va semnala cazurile în care sunt depășite limitele legale privind timpul de muncă. Această digitalizare a controlului va permite intervenții rapide și va reduce riscul ca angajatorii să se sustragă de la obligațiile legale.
Pentru a asigura eficiența și respectarea noilor prevederi, proiectul prevede sancțiuni severe. Angajatorii sau salariații care încalcă regulile impuse de lege riscă amenzi cuprinse între 10.000 și 100.000 de lei, în funcție de gravitatea faptei. În plus, este introdusă și o prevedere penală: încheierea cu bună știință a unui contract care încalcă noile limite de timp de muncă va fi considerată o faptă sancționabilă.
Proiectul este construit în spiritul legislației europene, în special Directivei 2003/88/CE privind organizarea timpului de lucru, care stabilește un timp maxim săptămânal de lucru de 48 de ore (inclusiv ore suplimentare) și un minim de repaus între schimburi. Deși legislația europeană permite existența mai multor contracte de muncă, statele membre sunt obligate să se asigure că durata totală a muncii nu afectează sănătatea angajaților.
Un studiu comparativ realizat de Camera Deputaților arată că țări precum Germania, Italia, Belgia sau Olanda permit cumulul de contracte în sectorul public, însă impun limite stricte pentru durata totală a muncii. Scopul acestor reglementări este dublu: protejarea stării de sănătate a salariaților și prevenirea situațiilor de conflict de interese, suprapuneri de activități sau concurență neloială între instituții care, teoretic, ar trebui să coopereze, nu să concureze pentru resurse umane.
Adoptarea unei astfel de legi ar putea aduce o schimbare profundă în modul de funcționare al sectorului public din România. Pe termen scurt, implementarea va presupune eforturi suplimentare din partea angajatorilor publici – adaptarea procedurilor interne, monitorizarea mai atentă a timpului de muncă și asumarea unui rol mai activ în respectarea legislației muncii. Pe termen lung, însă, beneficiile sunt evidente: o administrație mai eficientă, salariați mai puțin expuși epuizării și o creștere a responsabilității în utilizarea resurselor publice.
Partajează acest conținut:
