Incidenţa anulării cererii de chemare în judecată ca urmare a neindicării de către reclamant a persoanei responsabile de producerea accidentului | Practică neunitară

În perioada 16-17 octombrie 2023 în cadrul întâlnirii preşedinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicată discutării aspectelor de practică judiciară neunitară în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței s-a pus problema incidenței anulării cererii de chemare în judecată în condițiile art. 200 Cod procedură civilă ca urmare a neindicării de către reclamant a persoanei responsabile de producerea accidentului.

Într-o primă opinie, s-a apreciat că se impune măsura anulării cererii în condiţiile art. 200 Cod procedură civilă dacă reclamantul nu indică datele de identificare ale persoanei vinovate de producerea accidentului. S-a arătat că, în absenţa acestor date, instanţa se află într-o imposibilitate obiectivă de a stabili cu precizie cadrul procesual şi de a face aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017.

Potrivit unei alte opinii, prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 coroborate cu prevederile art. 78 alin. (1) Cod procedură civilă stabilesc obligativitatea introducerii în cauză din oficiu de către instanță a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forțat, chiar dacă părțile se împotrivesc, astfel că instanța are posibilitatea de a solicita datele de identificare ale persoanei responsabile de producerea accidentului direct de la societatea de asigurare.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, despăgubirea se stabileşte şi se plăteşte în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligaţiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi, iar conform art. 78 alin. (1) Cod procedură civilă, în cazurile
expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.
De asemenea, conform art. 200 alin. (4) şi (41) Cod procedură civilă, dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a) -c), d) numai în cazul motivării în fapt şi f), precum şi art. 195-197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii; reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informaţii de care acesta nu dispune personal şi pentru obţinerea cărora este
necesară intervenţia instanţei.

Pe de o parte, din analiza prevederilor art. 194 lit. a) Cod procedură civilă, se observă că reclamantului îi revine obligaţia de a indica, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, numele şi prenumele, domiciliul/reşedinţa/sediul părţilor. Or, într-o cerere formulată potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, părţi sunt reclamantul şi
pârâtul (asigurătorul RCA), nu şi persoana responsabilă de producerea accidentului.
Această persoană trebuie doar să fie citată în cauză (obligaţie care îi revine instanţei),
în calitate de intervenient forţat (momentul de la care ar deveni parte este cel al introducerii în cauză, în calitate de intervenient forţat). Prin urmare, nu se poate reţine în sarcina reclamantului obligaţia de a indica persoana responsabilă de producerea accidentului, astfel că cererea de chemare în judecată nu poate fi anulată pentru acest motiv.

Pe de altă parte, este posibil ca reclamantul să nu cunoască persoana responsabilă de producerea accidentului fiind vorba astfel despre informaţii de care nu dispune personal şi pentru obţinerea cărora este necesară intervenţia instanţei (această informaţie rezultând din dosarul de daună), context în care nu poate interveni anularea, potrivit art. 200 alin. (4^1) Cod procedură civilă.

În concluzie, opinia INM este în sensul că cererea de chemare în judecată nu poate fi anulată în condiţiile art. 200 Cod procedură civilă, pentru neindicarea de către reclamant a persoanei responsabile de producerea accidentului.