ÎCCJ: tâlhăria nu este exclusă atunci când obiectul material îl reprezintă droguri de risc

În ședința publică din 23 martie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală – a pronunțat Decizia nr. 52, prin care a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la tipicitatea infracțiunii de tâlhărie în ipoteza în care obiectul material este reprezentat de droguri de risc.

Întrebarea adresată instanței supreme a fost următoarea: „Sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de tâlhărie, în cazul în care obiectul material este reprezentat de droguri de risc în sensul Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, nefiind produse și/sau aflate în mod legal în circuitul civil, sau ne aflăm în prezența unui concurs de calificări, urmând a fi reținută doar infracțiunea de trafic de droguri de risc în modalitatea «alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept», alături de celelalte infracțiuni absorbite în infracțiunea de tâlhărie?”

În consecință, ÎCCJ a stabilit că, în ipoteza în care obiectul material al infracțiunii de tâlhărie este reprezentat de droguri de risc în sensul Legii nr. 143/2000, nefiind produse și/sau aflate în mod legal în circuitul civil, sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de tâlhărie, care va fi reținută în concurs cu infracțiunea prevăzută de Legea nr. 143/2000, prin raportare la scopul însușirii drogurilor. Dezlegarea dată este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Prin această hotărâre prealabilă, instanța supremă a statuat că împrejurarea că drogurile de risc nu sunt produse ori puse legal în circuitul civil nu exclude, prin ea însăși, existența obiectului material al infracțiunii de tâlhărie. În interpretarea dată de Înalta Curte, fapta de luare a unor astfel de substanțe prin întrebuințarea constrângerii specifice tâlhăriei nu este absorbită exclusiv în sfera infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000, ci poate atrage reținerea unui concurs între infracțiunea de tâlhărie și infracțiunea din legislația specială privind drogurile, în funcție de scopul urmărit prin însușirea substanțelor.