Epuizarea profesională definită legal pentru prima dată: ce se schimbă pentru angajați și angajatori

Marți, 23 decembrie 2025, la Senatul României a fost înregistrată pentru dezbatere propunerea legislativă privind prevenirea epuizării profesionale (B749/2025), un demers care deschide un nou capitol în dreptul muncii și în politicile publice dedicate bunăstării la locul de muncă.

Un fenomen ignorat prea mult timp

Epuizarea profesională – cunoscută publicului larg sub termenul de burnout – a devenit, în ultimul deceniu, una dintre cele mai frecvente probleme asociate muncii moderne. Presiunea termenelor-limită, volumul ridicat de sarcini, lipsa de control asupra ritmului de lucru și expunerea constantă la stres cronic au transformat epuizarea profesională într-o realitate cotidiană pentru un număr tot mai mare de salariați.

Cu toate acestea, în România, până în prezent, fenomenul a rămas în mare parte nereglementat, fiind tratat fragmentar sau exclusiv prin prisma sănătății individuale, fără a exista un cadru juridic clar care să abordeze cauzele organizaționale ale problemei. Propunerea legislativă înregistrată la Senat își propune tocmai să corecteze această lacună.

Ce aduce nou propunerea legislativă B749/2025

Proiectul de lege privind prevenirea epuizării profesionale introduce, pentru prima dată în legislația românească, o definiție clară și oficială a epuizării profesionale, în deplină concordanță cu standardele internaționale stabilite de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), prin Clasificarea Internațională a Maladiilor – ICD-11.

Potrivit proiectului, epuizarea profesională este definită ca un fenomen asociat exclusiv activității profesionale, caracterizat de trei dimensiuni esențiale:

o senzație persistentă de epuizare fizică și emoțională;

distanțare mentală față de activitatea profesională, manifestată prin cinism sau negativism;

diminuarea eficienței și a sentimentului de realizare profesională.

Un element-cheie al inițiativei este delimitarea explicită a epuizării profesionale de sfera medicală. Legea subliniază că burnoutul nu constituie o boală profesională și nu este o afecțiune medicală, ci rezultatul unei expuneri îndelungate la factori de stres profesional care nu au fost gestionați adecvat la nivel organizațional.

Accent pe prevenție, nu pe sancțiune medicală

Inițiatorii proiectului propun o schimbare de paradigmă: de la tratarea consecințelor la prevenirea cauzelor. Astfel, legea se concentrează pe responsabilitatea angajatorilor în organizarea muncii și pe crearea unor condiții de lucru echilibrate.

Printre obligațiile generale introduse se numără:

informarea anuală a salariaților cu privire la riscurile de epuizare profesională și metodele de prevenire;

includerea riscurilor psihosociale în evaluarea generală a riscurilor la nivel de unitate;

utilizarea unor instrumente recomandate de Ministerul Muncii pentru identificarea timpurie a acestor riscuri.

Pentru angajatorii cu peste 50 de salariați, proiectul prevede obligații suplimentare, precum elaborarea anuală a unui plan de prevenire a epuizării profesionale și instituirea unor mecanisme interne, confidențiale, prin care angajații pot semnala situații de suprasolicitare, fără teama de represalii.

Drepturi noi pentru salariați

Propunerea legislativă introduce și drepturi explicite pentru salariați, menite să încurajeze dialogul și intervenția timpurie:

dreptul de a primi informații clare privind riscurile psihosociale;

dreptul de a sesiza situații de epuizare profesională fără consecințe negative;

dreptul de a solicita o discuție formală cu angajatorul privind reorganizarea sarcinilor sau a volumului de muncă.

În plus, legea deschide posibilitatea – fără a institui o obligație – ca angajatorii să acorde zile de concediu plătit pentru refacere profesională, distincte de concediul de odihnă și fără a necesita justificări medicale. Această măsură este gândită ca un instrument de prevenție, nu ca un drept automat sau generalizat.

Sprijin psiho-emoțional, în regim voluntar

Un alt element de noutate este reglementarea activităților de sprijin psiho-emoțional profesional, care pot fi oferite de angajatori, cu respectarea strictă a confidențialității și a caracterului voluntar. Proiectul stabilește că aceste activități pot fi realizate exclusiv de psihologi cu drept de liberă practică, în conformitate cu legislația în vigoare și cu standardele profesionale ale Colegiului Psihologilor din România.

Participarea salariaților este opțională, iar neparticiparea nu poate atrage nicio sancțiune sau dezavantaj profesional, o prevedere menită să evite orice formă de presiune sau stigmatizare.

Rolul statului: ghidare, nu control excesiv

Legea atribuie Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale un rol central în implementare, prin elaborarea unor ghiduri naționale, instrumente de auto-evaluare și orientări metodologice. Acestea vor avea caracter recomandativ, fiind concepute pentru a sprijini angajatorii, nu pentru a crea sarcini administrative suplimentare.

Aliniere la standardele europene

Expunerea de motive care însoțește proiectul subliniază că inițiativa legislativă răspunde recomandărilor Uniunii Europene și practicilor promovate de Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA). La nivel european, riscurile psihosociale sunt recunoscute drept factori majori ai scăderii productivității, creșterii absenteismului și fluctuației de personal.

Prin această propunere, România face un pas important spre alinierea legislației muncii la realitățile actuale ale pieței muncii, în care sănătatea organizațională și bunăstarea profesională sunt considerate investiții, nu costuri.

Un proiect cu impact pe termen lung

În forma sa actuală, proiectul de lege privind prevenirea epuizării profesionale nu transformă burnoutul într-o problemă medicală și nu creează drepturi automate la concedii sau compensații. În schimb, el propune un cadru modern, preventiv și echilibrat, care încurajează responsabilitatea angajatorilor, dialogul social și protecția salariaților.

Dezbaterile parlamentare care vor urma vor arăta dacă această inițiativă va reuși să obțină consensul politic necesar. Cert este că, prin înregistrarea sa la Senat, tema epuizării profesionale a intrat oficial pe agenda legislativă a României, marcând un moment de referință în evoluția dreptului muncii și a politicilor de bunăstare la locul de muncă.