Curtea de Apel București a pronunțat, la 23 iunie 2026, o încheiere de dezînvestire prin care instanța a admis în parte propunerea formulată de DIICOT și a dispus confiscarea specială a unor sume importante de bani, între care și suma de 32.724.228,74 lei de la SCA Țuca, Zbârcea & Asociații, una dintre cele mai mari și mai vizibile societăți de avocatură din România.
Decizia nu este definitivă. Potrivit minutei, părțile și procurorul au drept de contestație în termen de trei zile de la comunicare. Această precizare este esențială, pentru că încheierea pronunțată de Curtea de Apel București nu echivalează cu o condamnare penală și nu stabilește definitiv vinovăția penală a vreunei persoane. Ea reprezintă, în schimb, o soluție pronunțată într-o procedură specială de confiscare, deschisă după ce dosarul penal instrumentat de DIICOT a fost clasat, în 2022, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În centrul cauzei se află vechiul conflict comercial și judiciar dintre producătorul de medicamente Roche România și Grupul Relad, fost distribuitor important de pe piața farmaceutică, intrat în insolvență în urmă cu mai bine de un deceniu. Din acest conflict a derivat o anchetă penală amplă, deschisă în 2015, în care Roche a susținut că anumite operațiuni financiare ar fi dus la devalizarea debitorului său și, implicit, la diminuarea șanselor de recuperare a creanțelor. Una dintre aceste operațiuni a privit onorariile plătite către SCA Țuca, Zbârcea & Asociații în baza unor acte adiționale la un contract de asistență juridică.
Cazul este important nu doar prin valoarea sumelor, ci și prin întrebarea juridică pe care o pune: poate statul să confiște, după clasarea unui dosar penal, bani încasați de o societate de avocatură cu titlu de onorarii, dacă instanța apreciază că acele sume au fost dobândite printr-o faptă prevăzută de legea penală? Răspunsul dat acum de Curtea de Apel București este unul afirmativ, dar provizoriu, pentru că hotărârea poate fi atacată.
Ce a decis Curtea de Apel București
Încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în dosarul privind confiscarea specială, admite în parte propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, prin ordonanța din 12 decembrie 2022, emisă în dosarul nr. 3289/D/P/2022. Procedura a fost judecată în baza art. 549¹ alin. 5 lit. b din Codul de procedură penală și art. 112 alin. 1 lit. e din Codul penal, adică în regimul confiscării speciale după clasarea cauzei.
Instanța a dispus confiscarea specială de la Mihai Dan Constantin, menționat în minută și sub forma Mihai Constantin Dan, a sumei totale de 171.258.474 lei. Aceasta este cea mai mare sumă individuală din soluția pronunțată. Minuta împarte suma în mai multe componente, corespunzătoare unor acte materiale reținute de instanță ca fiind legate fie de delapidare, fie de evaziune fiscală. Cea mai mare componentă, de 170.372.929 lei, este raportată la fapta prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
De la Chele Dragoș George, Curtea de Apel București a dispus confiscarea sumei totale de 2.431.478 lei. Și această sumă este defalcată în minută pe două componente: una de 644.800 lei, aferentă încheierii unui contract de prestări servicii în relația PFA Chele Dragoș George – SC Next Pharma SRL, și alta de 1.786.678 lei, aferentă raporturilor comerciale derulate în perioada aprilie–iunie 2011 între SC Next Pharma SRL și SC Logixpert Services SRL. Încadrarea juridică reținută în minută este cea de complicitate raportată la delapidare, cu trimitere la art. 48, art. 295, art. 308 și art. 309 din Codul penal.
Cea mai vizibilă parte a soluției este însă cea referitoare la SCA Țuca, Zbârcea & Asociații. Instanța a dispus confiscarea specială de la societatea civilă de avocați a sumei de 32.724.228,74 lei, considerată, potrivit minutei, ca reprezentând sume dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de art. 295 Cod penal, cu aplicarea art. 308, art. 309, art. 35 și art. 5 Cod penal, care ar fi ajuns în conturile societății civile de avocați.
În același timp, Curtea a menținut măsurile asigurătorii instituite asupra sumelor deținute de SCA Țuca, Zbârcea & Asociații, respectiv 3.537.502,95 euro și 2.606.901,99 lire sterline, până la concurența sumei de 32.724.228,74 lei. Cu alte cuvinte, aceste disponibilități rămân indisponibilizate pentru a garanta eventuala executare a confiscării, dacă soluția va rămâne definitivă.
Totuși, instanța nu a admis integral propunerea DIICOT. Încheierea arată că propunerea de confiscare specială a fost respinsă în rest față de Mihai Dan Constantin și Chele Dragoș George, pentru diferențele rămase până la sumele solicitate prin ordonanța de clasare. Mai important, Curtea a respins ca neîntemeiată propunerea de confiscare specială în ceea ce îi privește pe Robert Roșu, Ionel Spirea Stoian și Berciu Coman Dan-Adrian.
În cazul avocatului Robert Roșu, instanța a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii asupra sumelor de 627.484,60 lei și 224.000 dolari americani. Această soluție este relevantă pentru că Robert Roșu fusese menționat în contextul relației contractuale dintre societatea de avocatură și Grupul Relad, iar respingerea propunerii de confiscare față de el marchează o delimitare făcută de judecător între persoana fizică a avocatului și societatea civilă de avocați în conturile căreia au ajuns sumele vizate.
De asemenea, instanța a ridicat sechestrul asupra bunurilor lui Ionel Spirea Stoian și Berciu Coman Dan-Adrian, după ce a respins propunerea de confiscare specială formulată cu privire la aceștia. ANAF figurează în cauză ca intimat, ceea ce reflectă dimensiunea fiscală și patrimonială a dosarului, mai ales în raport cu componenta de evaziune fiscală reținută în privința uneia dintre sumele confiscate.
Rădăcina cazului: prăbușirea unui fost mare distribuitor de medicamente
Pentru a înțelege miza hotărârii, trebuie revenit la anii 2010–2012, când Grupul Relad traversa o perioadă de criză financiară severă. Relad fusese unul dintre marii distribuitori de medicamente din România, activ într-o piață sensibilă, puternic dependentă de relația cu producătorii internaționali, de fluxurile de numerar și de termenii de plată din sistemul sanitar. Intrarea în dificultate a grupului a generat litigii comerciale, proceduri de insolvență și dispute între creditori.
Roche România, unul dintre principalii creditori ai grupului, a reclamat că, în contextul insolvenței și al deteriorării situației financiare, anumite operațiuni ar fi avut ca efect scoaterea de bani din societățile debitoare și reducerea șanselor creditorilor de a-și recupera creanțele. În această logică a fost formulată, în 2015, plângerea penală la DIICOT. Roche a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la infracțiuni grave, printre care constituire de grup infracțional organizat, înșelăciune, bancrută frauduloasă, spălare de bani, evaziune fiscală și abuz de încredere prin fraudarea creditorilor.
Dincolo de calificările penale inițiale, tema centrală a plângerii era una patrimonială: creditorul susținea că debitorul fusese devalizat prin operațiuni care au diminuat activele disponibile pentru plata datoriilor. În acest cadru a fost analizată și relația dintre o societate din Grupul Relad și SCA Țuca, Zbârcea & Asociații, relație care avea la bază un contract de asistență juridică încheiat în 2010 și modificat ulterior prin acte adiționale.
Onorariile care au devenit obiect de anchetă
Potrivit datelor prezentate în cauză, contractul inițial de asistență juridică a fost încheiat la 29 septembrie 2010. Ulterior, la 11 octombrie 2011 și la 9 februarie 2012, au fost semnate două acte adiționale prin care onorariul datorat societății de avocatură a fost majorat semnificativ. Valoarea totală a majorării a fost indicată la 6.000.000 euro, respectiv 7.440.000 euro cu TVA.
Această creștere a devenit punctul nevralgic al anchetei. Conform informațiilor prezentate în dosar și în relatările publice, suma lunară datorată de firma din Grupul Relad către societatea de avocatură ar fi crescut de la 14.000 euro, împărțiți între activități contencioase și necontencioase, la 264.000 euro plus TVA, calculată prin raportare la suma de 6.000.000 euro împărțită pe 24 de luni.
Pentru Roche, această majorare a reprezentat, potrivit susținerilor sale, o operațiune prin care bani importanți ar fi fost scoși din patrimoniul debitorului sub aparența unor plăți contractuale. Teza acuzării a fost că sumele plătite nu pot fi privite izolat ca simple onorarii avocațiale, ci trebuie analizate în contextul insolvenței, al intereselor creditorilor și al celorlalte operațiuni financiare investigate.
Pe de altă parte, SCA Țuca, Zbârcea & Asociații a susținut public, inclusiv printr-un drept la replică transmis anterior, că serviciile juridice au fost reale, prestate efectiv, facturate și fiscalizate. Societatea a arătat că activitatea avocațială ar fi implicat peste 80 de avocați și aproximativ 18.000 de ore de asistență și reprezentare, desfășurate pe parcursul mai multor ani, în sute de dosare litigioase și de consultanță. În această apărare, onorariile nu ar fi fost artificiale sau fictive, ci justificate de amploarea muncii prestate pentru client.
Aceasta este, în fond, tensiunea principală a dosarului: pentru parchet și pentru creditorul reclamant, creșterea spectaculoasă a onorariului a fost un indiciu al unei operațiuni păgubitoare pentru debitor și creditori; pentru societatea de avocatură, ea a reflectat un volum real și substanțial de muncă juridică, agreat contractual cu clientul și executat în condițiile profesiei.
Dosarul penal s-a închis, dar miza banilor a rămas
DIICOT a clasat dosarul în decembrie 2022, pe fondul intervenirii prescripției răspunderii penale. Prescripția nu este o constatare de nevinovăție, dar nici nu este o condamnare. Ea înseamnă că statul nu mai poate trage la răspundere penală o persoană pentru anumite fapte, din cauza trecerii termenului prevăzut de lege.
În acest caz, însă, procurorul a decis să folosească mecanismul procedural care permite sesizarea judecătorului de cameră preliminară pentru luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale. Astfel, deși acțiunea penală nu a mai continuat spre o judecată clasică pe fond, problema sumelor despre care parchetul a susținut că ar proveni din fapte prevăzute de legea penală a rămas deschisă.
Această etapă este esențială pentru înțelegerea cauzei. Nu ne aflăm în fața unui rechizitoriu, a unei trimiteri în judecată și a unei condamnări. Ne aflăm în fața unei proceduri speciale, ulterioare clasării, în care judecătorul nu stabilește o pedeapsă, ci decide dacă anumite bunuri sau sume de bani trebuie confiscate pentru că ar fi fost dobândite prin fapte prevăzute de legea penală.
Roche România a contestat soluția de clasare și a cerut trimiterea cauzei înapoi la parchet pentru continuarea urmăririi penale. Această cerere a fost respinsă de Curtea de Apel București în decembrie 2023. Ulterior, dosarul de confiscare specială a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București în 2024, iar în 2025 au fost menținute sechestrele instituite pentru garantarea confiscării. Încheierea din 23 iunie 2026 reprezintă prima soluție pe fondul propunerii de confiscare.
Ce urmează
Încheierea poate fi contestată în termen de trei zile de la comunicare. Dacă va fi formulată contestație, dosarul va ajunge la instanța competentă să verifice soluția Curții de Apel București. În acea etapă, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară poate respinge contestația sau o poate admite, desființând încheierea și rejudecând propunerea.
Până la o soluție definitivă, confiscarea dispusă de Curtea de Apel București rămâne o hotărâre nedefinitivă.
|
Şedinţe
|
Partajează acest conținut:




