SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Într-o comună aparent liniștită, aflată la doar câțiva kilometri de Oradea, apa a încetat să mai fie doar un bun esențial și a devenit, peste noapte, miza unui conflict juridic și administrativ de proporții. În Paleu, cetățenii trăiesc în ultimele luni cu frica de a rămâne fără apă, nu din cauza secetei sau a vreunei avarii tehnice, ci din cauza unei hotărâri a Consiliului Local și a unui război de nervi între primărie și locuitori. Povestea începe pe 30 mai 2025, atunci când Consiliul Local Paleu adoptă Hotărârea nr. 105, un act administrativ care, în teorie, trebuia să aducă ordine în furnizarea serviciului public de alimentare cu apă, dar care s-a transformat într-un focar de tensiuni și suspiciuni.
Noua hotărâre a venit cu un regulament local, un contract-cadru și o taxă inedită de „mentenanță”, în valoare de 5 lei pe fiecare metru cub de apă consumată, care se adăuga tarifului deja existent de 7,17 lei. Locuitorii din Paleu s-au trezit peste noapte cu obligația de a semna tacit un nou contract, prin care acceptau clauze ce nu au fost negociate niciodată cu ei. Mai grav, regulamentul aprobat de consiliu introducea sancțiuni disproporționate: debranșare pentru „rău-platnici” și taxe fixe de o mie de lei pentru debranșare și încă o mie pentru rebranșare, indiferent de situație. Pentru mulți, aceste măsuri nu doar că păreau excesive, dar erau și lipsite de fundament legal.
Patru cetățeni din Paleu – Liviu-Daniel Vâjdea, Daniel Pop, Răzvan Mihalca și Ioana-Mădălina Maiorescu – au decis să spună „ajunge”. Ei au formulat o acțiune în instanță, deschisă la Tribunalul Bihor, prin care au cerut anularea hotărârii controversate. Argumentele lor au fost simple și puternice: hotărârea a fost adoptată pe furiș, fără transparență, fără consultarea publicului și fără documentele legale obligatorii. Mai mult, consilierii locali au primit proiectul cu doar câteva ore înainte de ședință, iar avizele comisiilor de specialitate au fost date formal, post-factum, fără dezbateri reale. Reclamanții au arătat că Primăria Paleu și Consiliul Local și-au depășit competențele, inventând o taxă de „mentenanță” care nu există în legislație și impunând un contract cu clauze abuzive. Ei au invocat inclusiv încălcarea contractului anterior, semnat în 2022 cu Compania de Apă Oradea, care era încă valabil și care reglementa deja furnizarea serviciului.
Pentru că procesul de anulare durează, oamenii au cerut și suspendarea hotărârii, pentru a nu fi obligați să plătească tarifele majorate până la verdictul final. În cererea de suspendare, depusă pe 8 septembrie 2025, aceștia au arătat că tariful a ajuns la 12,17 lei pe metru cub, adică dublu față de tariful anterior. La un consum mediu de 10 metri cubi pe lună, fiecare familie ajunge să plătească cu 781 de lei mai mult pe an. În plus, regulile noi impuneau costuri suplimentare pentru achiziția de contoare inteligente, evaluate la minimum 500 de lei de gospodărie, sub amenințarea sistării apei. Pentru unii, aceste sume sunt greu de suportat. Liviu Vâjdea, de exemplu, tatăl unui copil care urmează terapii costisitoare, a explicat că majorarea facturilor la apă înseamnă renunțarea la alte cheltuieli esențiale pentru familie. Reclamanții au mai atras atenția asupra faptului că, și dacă instanța le va da dreptate, recuperarea banilor plătiți între timp nu este deloc simplă: legea oferă unităților administrativ-teritoriale un termen de grație de șase luni pentru a restitui sumele și, de obicei, acestea formulează contestații care pot prelungi procedura cu încă un an sau doi.
În loc să răspundă pe fond acestor critici, Primăria Paleu a ales o strategie șocantă. Pe 12 septembrie 2025, a emis un comunicat public adresat locuitorilor cartierelor Orizont I și II, în care anunța că, dacă Tribunalul Bihor va decide suspendarea hotărârii, apa va fi sistată permanent până la preluarea serviciului de Compania de Apă Oradea. Mesajul a fost publicat pe site-ul instituției și pe pagina de Facebook, iar pentru a spori presiunea, Primăria a indicat linkul către dosarul de pe portalul instanțelor, lăsând practic comunitatea să-i identifice pe reclamanți. Reacția a fost una de panică, dar și de revoltă: mulți au interpretat declarația ca pe o formă de șantaj instituțional, o încercare de a intimida cetățenii care și-au exercitat dreptul legal de a contesta hotărârea.
Liviu Vâjdea, inițiatorul acțiunii, a reacționat imediat printr-un drept la replică. El a explicat că suspendarea unei hotărâri nu echivalează cu suspendarea furnizării apei. Dimpotrivă, legea obligă autoritățile să asigure continuitatea serviciilor publice, indiferent de litigiile aflate pe rol. A invocat art. 52 din Constituția României, care garantează fiecărei persoane dreptul de a contesta actele administrative abuzive, și a denunțat comunicatul Primăriei ca fiind o formă de manipulare și intimidare. „Noi nu cerem oprirea apei, ci doar suspendarea unei hotărâri abuzive și nelegale. Cetățenii au dreptul la un serviciu corect și la o administrație transparentă, nu la amenințări și dezinformări”, a spus acesta.
În paralel, reclamanții au apelat la Instituția Prefectului Bihor, căruia i-au adresat un memoriu prin care au cerut intervenția imediată pentru a împiedica sistarea abuzivă a apei. Ei au invocat principiul continuității serviciilor publice, consacrat în Codul administrativ și în Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare, dar și jurisprudența Curții Constituționale, care a decis în cazuri similare că serviciile publice esențiale trebuie furnizate pe toată durata litigiilor. Prefectul are, prin lege, atribuția de a verifica legalitatea actelor administrației locale și de a acționa în instanță atunci când acestea contravin legii. În acest caz, spun reclamanții, obligația Prefectului este clară: să intervină și să garanteze că apa nu va fi oprită nici măcar o zi.
Analiza documentelor arată limpede că hotărârea Consiliului Local Paleu este vulnerabilă din toate punctele de vedere. Ea a fost adoptată cu încălcarea procedurilor de transparență și de consultare publică, fără documentele obligatorii și fără avizele comisiilor. Conține clauze abuzive contrare legislației privind protecția consumatorilor și introduce o taxă de mentenanță fără temei legal, depășind competența consiliului local. Mai mult, intră în conflict direct cu contractul semnat în 2022, încă în vigoare, care reglementa deja furnizarea apei în comună. În acest context, amenințarea Primăriei că va sista apa în cazul suspendării hotărârii este nu doar o greșeală de comunicare, ci o încălcare flagrantă a legii și a obligațiilor instituționale.
Pentru locuitorii din Paleu, toată această dispută s-a transformat într-o criză de încredere. Oamenii nu mai știu pe cine să creadă: pe administrația locală, care le spune că vor rămâne fără apă, sau pe reclamanți, care arată cu documente că legea le garantează continuitatea serviciului. În loc ca apa să fie un serviciu neutru, garantat și sigur, ea a devenit o armă politică și administrativă. Cetățenii se tem de facturi umflate, de taxe punitive și de notificări agresive, iar reclamanții sunt stigmatizați public drept cei care „blochează” eforturile primăriei, deși singurul lor „păcat” este că au cerut respectarea legii.
În cele din urmă, întrebarea care rămâne nu este doar dacă HCL 105/2025 va fi anulată de instanță, ci dacă în România se mai acceptă ca autoritățile locale să manipuleze și să amenințe comunități întregi pentru a-și apăra deciziile.
Partajează acest conținut:
