SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Luni, 26 februarie 2024, Avocatul Poporului a transmis Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea neunitară a dispozițiilor art. 75 alin. (1) și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, raportate la prevederile art. 2553 alin. (1) din Codul civil și ale art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din Codul de procedură civilă având ca obiect modalitatea de calcul al termenului de preaviz, în sensul de a se stabili modalitatea de calcul a termenului de preaviz, respectiv dacă acesta include sau nu și ziua în care a fost comunicată notificarea privind încetarea contractului individual de muncă, respectiv ziua în care s-a împlinit termenul.
Din examinarea hotărârilor judecătorești, Avocatul Poporului reține că s-a conturat existența unei practici neunitare în ceea ce privește interpretarea și art. 75 alin. (1) și art. 278 alin. (1) din Codul muncii raportate la prevederile art. 2553 alin. (1) din Codul Civil și art. 181 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, fiind identificate mai multe orientări.
Potrivit unei orientări jurisprudențiale, instanțele de judecată au apreciat că la calcularea termenului de preaviz nu ar trebui luate în calcul ziua în care s-a comunicat notificarea și nici ultima zi în care s-a împlinit termenul.
În acest context, s-a reținut fătul că, aplicând sistemul regulilor de calcul pe zile libere, rezultă că în calculul termenului de preaviz nu intră prima zi și nici ultima zi.
Într-o cauza, instanța de judecat a apreciat faptul că dată comunicări preavizului nu face parte din durata acestuia. În calculul termenului de preaviz se vor avea în vedere numai zilele lucrătoare, dar fără a stabili momentul de la care începe să curgă termenul de preaviz și momentul la care acesta se împlinește, întrucât textul din Codul muncii se întregește cu dispozițiile Codului civil.
În susținerea acestei opinii, și-au exprimat punctul de vedere și magistrații Tribunalului Bistrița-Năsăud, judecătorii Secției a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Curții de Apel Cluj, judecători din cadrul Tribunalului Galați, judecătorii și asistenții judiciari ai Secției I civil și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Neamț, judecătorii de la instanțele din circumscripția Curții de Apel Suceava, magistrații Tribunalului Buzău – Secția I civilă, magistrații Tribunalului Ialomița, Tribunalului Ilfov, Tribunalul Teleorman.
Într-o alt orientare de jurisprudență, instanțele de judecată au avut o abordare diferită, apreciind că modul de calcul prevăzut de art. 2553 din Codul civil nu este incident întrucât sintagma „zile lucrătoare” determină incompatibilitatea dintre Codul muncii și Codul civil.
În acest context, s-a susținut faptul că, în privința termenului de preaviz, „legiuitorul a prevăzut expres prin prevederile art. 75 alin. (1) Codul muncii că acesta constă în 20 de zile lucrătoare. Codul civil nu operează cu zile lucrătoare, ci doar calendaristice, astfel că prevederile art. 2553 din Codul civil nu pot fi aplicate la calculul termenului de preaviz, norma conținut de art. 75 din Codul muncii având caracterul unei norme speciale”. Așadar, de vreme ce textul de lege stabilește în mod expres că este vorba de zile lucrătoare, se impun a fi luate în calcul prima 1 ultima zi ale termenului de 20 de zile, că fiind cele lucrătoare, modul de calcul al termenelor prevăzut de art. 2553 din Codul civil nefiind incident în cauză.
Într-o alt opinie, instanța de judecată a apreciat faptul că, intervalele de timp stabilite pe zile lucrătoare, inclusiv termenul de preaviz, nu se calculează potrivit dispozițiilor art. 2553 din Codul civil, deoarece această prevedere este incompatibil cu specificul raporturilor de muncă.
Termenul de preaviz se calculează pe zile efectiv lucrate sau care ar fi trebuit lucrate, el începe în principiu în ziua următoare comunicării deciziei de concediere și/sau a notificării de preaviz, întrucât salariatul trebuie s beneficieze de numărul prevăzut de zile întregi și se încheie în ultima zi a acestuia, din ziua următoare salariatul putând fi concediat.
La nivelul Curții de Apel lași, opinia exprimată de judecători Secției de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost în sensul că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 2553 din Codul civil, deoarece un astfel de calcul ar determina în concret o extindere a perioadei legale de preaviz, cu consecință aplicării sancțiunii nulității dincolo de limite legale. Astfel, „pe de o parte, dispozițiile art. 2553 Cod Civil, are că ipoteză un termen ce curge continuu, zi cu zi, pe când termenul pe zile lucrătoare nu poate include în cursul șu și zilele în care nu se prestează activitate de angajat, pe de alt parte regulă este aplicabilă, așa cum rezult din interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor titlului III.”
Sesizare integrală https://avp.ro/wp-content/uploads/2024/02/RIL-art-75-al-1-si-278-al-1-C-muncii-raportat-la-art-2553-al-1-C-civil-181-al-1-pct-2-si-al-2-C-pr-civila.pdf
Partajează acest conținut:
