SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
tunci când un stat membru nu poate respinge ca inadmisibilă o cerere de protecție internațională a unui solicitant căruia un alt stat membru i-a acordat deja o astfel de protecție, din cauza unui risc serios ca respectivul solicitant să fie supus în acest alt stat membru unui tratament inuman sau degradant, el trebuie să efectueze o nouă examinare individuală. Totuși, el trebuie să țină seama pe deplin de decizia celuilalt stat membru și de elementele care susțin această decizie.
O resortisantă siriană care a obținut statutul de refugiat în Grecia a solicitat ulterior protecție internațională în Germania. O instanță germană a statuat că, din cauza condițiilor de viață ale refugiaților în Grecia, era expusă acolo unui risc serios de a suferi tratamente inumane sau degradante, astfel încât nu se putea întoarce în Grecia. Autoritatea germană competentă a respins cererea sa de acordare a statutului de refugiat, dar i-a acordat protecție subsidiară.
Persoana interesată a introdus atunci o acțiune în fața instanțelor germane împotriva refuzului de acordare a statutului de refugiat. Curtea Administrativă Federală germană solicită Curții de Justiție să stabilească dacă, într-o astfel de situație, autoritatea competentă este obligată să recunoască solicitantului statutul de refugiat doar pentru motivul că acest statut i-a fost deja recunoscut de celălalt stat membru sau ea poate efectua o nouă examinare autonomă pe fond a respectivei cereri.
În hotărârea sa, Curtea constată că, în stadiul actual al dreptului Uniunii, statele membre nu sunt obligate să recunoască în mod automat deciziile de acordare a statutului de refugiat adoptate de un alt stat membru. Totuși, statele membre pot face acest lucru. Germania nu și-a exercitat această posibilitate. În aceste condiții, atunci când autoritatea competentă nu poate respinge ca inadmisibilă o cerere de protecție internațională a unui solicitant căruia un alt stat membru i-a acordat deja o astfel de protecție, din cauza unui risc serios ca respectivul solicitant să fie supus în acest alt stat membru unui tratament inuman sau degradant, ea trebuie să efectueze o nouă examinare individuală, completă și actualizată a condițiilor de acordare a statutului de refugiat.
În cadrul acestei examinări, autoritatea menționată trebuie totuși să țină seama pe deplin de decizia celuilalt stat membru de a acorda protecție internațională solicitantului respectiv și de elementele care susțin această decizie. În acest scop, ea trebuie să inițieze cât mai curând posibil un schimb de informații cu autoritatea care a adoptat-o.
Dacă solicitantul îndeplinește condițiile pentru a fi considerat refugiat, autoritatea amintită trebuie să îi acorde acest statut fără a dispune de o putere discreționară.
Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid, articolul 4 alineatul (1) și articolul 13 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate, precum și articolul 10 alineatele (2) și (3) și articolul 33 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale trebuie interpretate în sensul că, atunci când autoritatea competentă a unui stat membru nu poate exercita posibilitatea oferită de această din urmă dispoziție de a respinge ca inadmisibilă o cerere de protecție internațională prezentată de un solicitant căruia un alt stat membru i-a acordat deja o astfel de protecție, din cauza unui risc serios pentru respectivul solicitant de a fi supus în acest alt stat membru unui tratament inuman sau degradant în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniuni Europene, această autoritate trebuie să efectueze o nouă examinare individuală, completă și actualizată a respectivei cereri cu ocazia unei noi proceduri de protecție internațională desfășurate în conformitate cu Directivele 2011/95 și 2013/32. În cadrul acestei examinări, autoritatea menționată trebuie totuși să țină seama pe deplin de decizia celuilalt stat membru amintit de a acorda protecție internațională solicitantului respectiv și de elementele care susțin această decizie.
Partajează acest conținut:
