SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Situația a fost relatată de Sindicatul Europol pe pagin oficială. Sindicatul sare în apărarea polițistei subliniind că trăgând mai multe focuri de armă în plan vertical, acțiunea a dus la capturarea a 5 dintre migranți, restul de 3 fiind reținuți la câteva ore tot de aceeași patrulă de poliți. Iată comunicatul Europol:
România este cunoscută ca fiind o țară de tranzit pentru migranții care vor să ajungă în Europa de Vest, aceștia folosind metode alternative, fie încercând să treacă fraudulos pe ruta Balcanică, la frontiera româno-sârbă, fie intrând legal în țară în scopul angajării în muncă, ulterior cu ajutorul unor călăuze, încercând să iasă în condiții ilegale prin punctele de trecere ale frontierei din vestul țării sau pe la frontiera terestră.
Numai în ultima lună au fost cel puțin două evenimente în care au fost implicați migranți în județul Timiș,, care încercau să iasă ilegal din țară fiind ajutați de călăuze, aceștia fiind opriți cu focuri de armă, iar mai mult de atât, într-unul dintre evenimentele respective un polițist de frontieră a fost atacat cu un cuțit și rănit, având nevoie de mai multe intervenții chirurgicale.
Astăzi, într-un eveniment similar, o polițistă de frontieră din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea, care împreună cu colegul acesteia de patrulă a oprit trecerea ilegală pe la frontiera terestră a unui grup de 8 migranți afro-asiatici pe raza județului Bihor, folosind armamentul din dotare în capturarea acestora, este cercetată disciplinar și trimisă în fața Consiliului de Disciplină, pentru evenimentul petrecut la sfârșitul anului trecut.
În fapt, în luna octombrie 2023, în timp ce colegii noștri se aflau în misiune de supraveghere a frontierei de stat în zona de competență a Sectorului Poliției de Frontieră Girișu de Criș din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea, au fost anunțați despre existența unui grup de 8 migranți care se îndreptau spre o pădure din apropiere. Polițiștii de frontieră au identificat grupul de migranți la scurt timp, iar pentru prinderea acestora polițista de frontieră a folosit armamentul din dotare, trăgând mai multe focuri de armă în plan vertical, ce a dus la capturarea a 5 dintre migranți, restul de 3 fiind reținuți la câteva ore tot de aceeași patrulă de poliție.
Ei bine, de aici a început și judecata lui Ponțiu Pilat, a doua zi după eveniment polițista de frontieră este anunțată că nu mai are voie să poarte armament din dispoziția șefului inspectoratului, iar la două săptămâni este trimisă la psihologul unității în urma sesizării șefului nemijlocit pentru un presupus comportament dezadaptativ. Nu de puține ori am sesizat faptul că această practică folosită de șefi pentru a trimite subordonații la psiholog , deși în spatele sesizării făcute de aceștia nu există acte doveditoare, e doar un mod abuziv de a scăpa de polițiștii incomozi. Chiar dacă intervenția în prinderea migranților a avut și unele mici deficiențe, nu am văzut niciun plan de reprelucrare a dispozițiilor și procedurilor de lucru cu privire la intervențiile polițienești, ci doar un comportament rigid și răzbunător din partea șefilor ierarhici.
Deși evenimentul petrecut s-a soldat cu capturarea grupului de migranți, neexistând incidente sau alte situații negative, șefii din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea au considerat că e un moment oportun de ”reglare” a unor nemulțumiri personale, iar dacă analizăm în ansamblu, cu siguranță niciunul dintre aceștia nu au folosit vreodata armamentul din dotare în prinderea unor migranți sau infractori, fiind o premieră în poliția de frontieră când o polițistă reușește să oprească trecerea ilegală a frontierei, prin folosirea armamentului.
Practic, evaluarea psihologică a polițistei nu a avut nicio legătură cu evenimentul care a avut loc, ci i s-au adus la cunoștință niste fantasmagorii, cum că ar avea un comportament revendicativ, solicitând plata unor drepturile salariale sau că ar fi părăsit zona operațională în cadrul unei misiuni externe, care culmea nu au nicio legătură cu presupusul comportament dezadaptativ și nici nu avut la bază niciun document justificativ. In concepția psihologului unității, faptul că îți ceri drepturile care ți se cuvin, esti pasibil de o evaluare psihologică, deși polițista avea tot dreptul de a face asta în condițiile în care plata a fost întârziată aproape 3 luni. Cireașa de pe tort e că tocmai psihologul unității s-a îndreptat cu o acțiune in instanță pentru solicitarea unor drepturi de natură salarială , ceea ce ar însemna că în accepțiunea domniei sale, ar trebui să fie cercetată de superiori pentru același tip de comportament revendicativ. Lăsând la o parte aceste superficialități și stângăcii, aceasta a decis ”monitorizarea” polițistei pe o perioadă de 6 luni, deși în concret totul a fost doar la nivel de acoperire cu documente, nicidecum nu a avut loc nicio ”monitorizare”.
Acesta nu poate fi decât un semnal de alarmă cu privire la situația actuală de la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, unde avem de-a face cu ocuparea unor funcții de conducere prin împuternicire/desemnare, fără a fi nevoie de îndeplinire a condițiilor din fișa postului, lipsa de viziune și un management îndoielnic, pe premisa , eu sunt șeful și dacă nu ești pe placul meu, te execut și nu în ultimul rând, descurajarea polițiștilor în a folosi armamentul din dotare în prinderea infractorilor sau când viața acestora le-ar putea fi pusă în pericol, pentru că ar putea fi cercetați disciplinar și chiar trimiși la psiholog,
Asta ne arată că direcția în care se îndreaptă Ministerul Afacerilor Interne prin structurile subordonate este una total greșită, iar efectele acestor situații nu fac decât să se reflecte, atât în numărul mare de demisii, cât și în neocuparea posturilor scoase la concurs în școlile de poliție.
Partajează acest conținut:
