SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea de Justiție, în Hotărârea din 6 iulie, a precizat condițiile de adoptare a refuzului în privința resortisantului unei țări terțe condamnat pentru o infracțiune. În special, persoana în cauză trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, iar decizia trebuie să respecte principiul proporționalității.
Curtea de Justiție a fost sesizată cu trei cereri de decizie preliminară distincte, în cadrul unor litigii (Belgia, Austria și Țările de Jos) între resortisanți ai unor țări terțe și o autoritate națională.
În esență este vorba despre contestații ale unor decizii de retragere sau de refuz al statutului de refugiat care privesc resortisanți ai unor țări terțe care au fost condamnați pentru o infracțiune considerată de autoritățile competente ca fiind deosebit de gravă.
Această posibilitate de refuz este prevăzută de dreptul Uniunii în ipoteza în care, întrucât a făcut obiectul unei condamnări în ultimă instanță pentru o infracțiune „deosebit de gravă”, persoana în cauză reprezintă o amenințare pentru societatea statului membru în care se află.
Consiliul de Stat, Belgia, s-a adresat Curții cu privire la legătura dintre o condamnare definitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă și existența unei amenințări pentru societate, precum și sfera de aplicare și întinderea examinării existenței unei astfel de amenințări.
Curtea statuează că existența unei amenințări pentru societatea statului membru în care se află resortisantul în cauză al unei țări terțe nu poate fi considerată dovedită prin simplul fapt că acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă.
O măsură de revocare este subordonată îndeplinirii a două condiții distincte respectiv, pe de o parte, ca resortisantul în cauză al unei țări terțe să fi fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă și, pe de altă parte, să se fi stabilit că acest resortisant al unei țări terțe reprezintă o amenințare pentru societatea statului membru în care se află.
Curtea a mai precizat că măsura de revocare contestată nu poate fi adoptată decât atunci când resortisantul în cauză al unei țări terțe reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății statului membru în care se află.
Curtea Administrativă, Austria, a solicitat Curții să se pronunțe în evaluarea comparativă necesară a intereselor refugiatului și a celor ale statului membru față de amenințarea pe care persoana interesată ar putea să o reprezinte pentru societate.
În ceea ce privește această evaluare comparativă, Curtea subliniază că revocarea statutului de refugiat este condiționată de stabilirea de către autoritatea competentă a faptului că o astfel de măsură este proporțională în raport cu amenințarea pe care o reprezintă resortisantul în cauză al unei țări terțe la adresa unui interes fundamental al societății statului membru în care se află acest resortisan
Autoritate competentă nu este obligată să ia în considerare, în cadrul evaluării comparative menționate, întinderea și natura măsurilor la care ar fi expus acest resortisant al unei țări terțe în cazul returnării în țara sa de origine.
Consiliul de Stat, Țările de Jos, a solicitat în mod expres Curții să se pronunțe cu privire la noțiunea de „condamnare printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă” și solicită să se stabilească pe baza căror criterii o infracțiune poate fi considerată ca atare.
Curtea arată în această privință că o măsură de revocare/refuz nu poate fi aplicată decât unui resortisant al unei țări terțe care a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune ale cărei caracteristici specifice permit să fie considerată ca fiind de o gravitate excepțională, în măsura în care face parte dintre infracțiunile care aduc cel mai mult atingere ordinii juridice a societății în cauză.
Gradul de gravitate nu poate fi atins printr-un cumul de infracțiuni distincte, dintre care niciuna nu constituie, ca atare, o infracțiune deosebit de gravă. Aprecierea gradului de gravitate a unei infracțiuni implică o evaluare a tuturor împrejurărilor specifice cauzei în discuție, cum sunt, printre altele, natura, precum și cuantumul pedepsei aplicate și, a fortiori, cuantumul pedepsei pronunțate, natura infracțiunii săvârșite, eventualele circumstanțe atenuante sau agravante, caracterul intenționat sau neintenționat al acestei infracțiuni, natura și amploarea prejudiciilor cauzate de respectiva infracțiune sau natura procedurii penale aplicate pentru sancționarea aceleiași infracțiuni.
Partajează acest conținut:
