SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea de Apel Oradea a menținut, printr-o decizie definitivă pronunțată la 24 iulie 2026, condamnarea inculpatelor Golban, fostă Abrudan, Larisa Ioana și Dobrea, fostă Bănățan, Cristina Maria pentru participație improprie la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.
Fiecare dintre cele două femei a rămas cu o pedeapsă de un an și șase luni de închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de doi ani. Dosarul privește obținerea, în mai 2020, a unui credit de 44.965 de lei pe numele lui Barna Ovidiu Ștefan și transferarea banilor într-un cont bancar care nu îi aparținea acestuia, în contextul în care persoanei vătămate i se prezentase operațiunea drept o refinanțare a unor împrumuturi mai vechi.
Hotărârea instanței de apel a schimbat însă parțial soluția Judecătoriei Oradea. Curtea a achitat ambele inculpate pentru participație improprie la fraudă informatică, acuzație pentru care prima instanță le condamnase, de asemenea, la câte un an și șase luni de închisoare. Ca efect al achitării, a fost eliminat și sporul de șase luni care ridicase inițial pedeapsa rezultantă a fiecărei inculpate la doi ani de închisoare.
Curtea de Apel a admis apelul declarat de Larisa Golban, iar în temeiul articolului 419 din Codul de procedură penală a extins efectele favorabile ale acestuia și asupra Cristinei Dobrea, care avea în apel calitatea de inculpată intimată. Soluția este definitivă.
Decizia Curții de Apel Oradea: o achitare parțială, nu o achitare totală
Prin decizia penală nr. 491/2026 din 24 iulie 2026, Curtea de Apel Oradea a desființat în parte sentința penală nr. 42/2026, pronunțată la 19 ianuarie 2026 de Judecătoria Oradea.
Pentru fiecare dintre cele două inculpate, instanța de apel a desfăcut pedeapsa rezultantă de doi ani de închisoare în cele două pedepse componente de câte un an și șase luni. Curtea a înlăturat apoi condamnarea pentru participație improprie la fraudă informatică și a dispus achitarea în baza articolului 16 alineatul 1 litera a din Codul de procedură penală.
Acest temei juridic indică faptul că, în raport cu acuzația concretă de fraudă informatică, instanța de apel a stabilit că „fapta nu există”.
Curtea a menținut, în schimb, pentru fiecare inculpată, pedeapsa de un an și șase luni de închisoare pentru participație improprie la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de articolul 52 alineatul 3 raportat la articolul 250 alineatul 1 din Codul penal.
Promisiunea unei refinanțări și obținerea documentelor personale
Potrivit situației de fapt reținute de Judecătoria Oradea, evenimentele s-au desfășurat în principal la 7 mai 2020.
Barna Ovidiu Ștefan o cunoștea de mai mulți ani pe Larisa Golban. În acea perioadă, potrivit declarațiilor consemnate în hotărâre, femeia i-ar fi spus că îl poate ajuta să obțină rapid o sumă de bani și să își refinanțeze un credit pe care îl avea la o altă instituție bancară.
În relatarea persoanei vătămate, aceasta avea nevoie de aproximativ 3.000 de lei pentru achitarea unei datorii și era interesată de refinanțarea creditului existent. Pentru demararea procedurii i s-au solicitat o adeverință de salariu pentru ultimele trei luni și o copie a actului de identitate. Barna a fotografiat documentele și i le-a transmis Larisei Golban prin intermediul aplicației WhatsApp.
În aceeași zi, Larisa Golban și Cristina Dobrea s-au deplasat la domiciliul persoanei vătămate. Conform hotărârii, una dintre femei i-a dat lui Barna un telefon pentru a discuta cu o a treia persoană, prezentată ca având experiență în domeniul tranzacțiilor bancare și al creditării.
Persoanei vătămate i s-ar fi explicat că poate obține un credit de refinanțare de aproximativ 44.000-45.000 de lei. O parte importantă din sumă, aproximativ 38.000 de lei, urma să fie folosită pentru stingerea creditului anterior, iar diferența trebuia să îi rămână la dispoziție. Barna a declarat că a înțeles că refinanțarea vechiului împrumut se va face automat.
Deschiderea contului și transmiterea codurilor bancare
Pentru realizarea operațiunii, persoana vătămată s-a deplasat la o unitate bancară și a făcut demersurile necesare pentru deschiderea unui cont și activarea serviciului de internet sau mobile banking.
După plecarea de la bancă, Barna a primit pe telefon mai multe mesaje care conțineau date și coduri necesare utilizării aplicației bancare. Potrivit declarației sale, codurile au fost transmise Larisei Golban, care urma să le comunice mai departe persoanei ce oferea asistența tehnică.
Din declarațiile reproduse în sentință rezultă că persoana care efectua de la distanță pașii tehnici și-a instalat aplicația bancară pe propriul telefon și a activat-o prin codurile furnizate de persoana vătămată. Aceasta a declarat că a discutat și direct cu Barna, că i-a prezentat valoarea creditului și a ratei și că a avut impresia că între toate persoanele implicate exista o relație de încredere.
Față de această a treia persoană, procurorii au dispus clasarea pentru fraudă informatică și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, considerând că faptele nu fuseseră săvârșite cu forma de vinovăție cerută de legea penală. În construcția acuzării, această persoană ar fi acționat fără să cunoască planul celor două inculpate și fără să știe că banii nu urmau să fie utilizați pentru refinanțarea promisă.
Această împrejurare a stat la baza reținerii participației improprii. Potrivit articolului 52 alineatul 3 din Codul penal, participația improprie există atunci când o persoană determină, înlesnește sau ajută cu intenție la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană care acționează fără vinovăție.
Banii au ajuns în contul Cristinei Dobrea
Un element central al dosarului a fost contul bancar în care a fost virată suma obținută din credit.
Potrivit documentelor bancare analizate de instanță, suma a fost transferată, în patru tranșe, într-un cont deschis la ING pe numele Cristinei Dobrea. Din adresa transmisă de bancă a rezultat că aceasta era titulara contului și că nicio altă persoană nu era împuternicită sau mandatată să opereze în acel cont.
Cristina Dobrea a relatat în declarațiile sale că a întrebat persoana care oferea asistență dacă banii obținuți prin credit pot fi virați într-un alt cont decât cel al solicitantului. După ce i s-ar fi spus că această variantă este posibilă, a comunicat contul său bancar și a transmis un extras de cont.
În declarațiile consemnate de prima instanță, Dobrea a arătat că stabilise împreună cu Larisa Golban modul în care urmau să fie împărțiți banii. Câte 15.000 de lei ar fi revenit fiecăreia dintre cele două inculpate, 4.000 de lei ar fi urmat să fie transferați persoanei care oferise sprijinul tehnic, iar 10.000 de lei ar fi trebuit să îi fie remiși lui Barna.
După virarea banilor, Cristina Dobrea a retras aproximativ 40.000 de lei în mai multe tranșe și a transferat 4.000 de lei celei de-a treia persoane.
Larisa Golban a declarat, la rândul său, că banii au fost împărțiți între persoanele implicate. Instanța a considerat că declarațiile celor două inculpate confirmau, în elementele esențiale, situația prezentată în rechizitoriu.
Persoana vătămată a rămas cu creditul anterior neachitat
Barna a declarat că, în seara zilei de 7 mai 2020, cele două femei s-au întors la domiciliul său și i-au dat o sumă de bani, fără să îi ofere explicații complete cu privire la situația refinanțării.
Ulterior, în iunie 2020, persoana vătămată a fost contactată de banca la care avea creditul inițial și a aflat că împrumutul nu fusese stins. După ce a obținut documentele bancare, a constatat că suma provenită din noul credit fusese transferată într-un cont ING.
Într-o declarație ulterioară, Barna a susținut că primise inițial 15.000 de lei, însă Larisa Golban i-ar fi cerut înapoi 10.000 de lei, fără ca despre această restituire să afle Cristina Dobrea. În această versiune, persoana vătămată a rămas efectiv cu 5.000 de lei.
Hotărârea mai arată că, la 7 august 2024, Barna a primit de la Larisa Golban suma de 1.000 de euro, fiind întocmită în acest sens o declarație notarială.
La soluționarea laturii civile, Judecătoria Oradea a reținut că prejudiciul total fusese de 44.965 de lei și că persoana vătămată recuperase 8.935 de lei. Diferența nerecuperată a fost stabilită la 36.030 de lei.
Poziția acuzării: un plan stabilit înaintea operațiunilor bancare
În rechizitoriu și în hotărârea primei instanțe s-a susținut că cele două inculpate au acționat în baza unui plan comun.
Judecătoria a reținut că ele ar fi indus persoana vătămată în eroare cu privire la destinația creditului și la faptul că vechile datorii bancare urmau să fie achitate. În această reprezentare, Barna ar fi acceptat să furnizeze documentele și codurile de acces deoarece credea că participă la o procedură legală de refinanțare.
În hotărâre se arată că, „în baza unui plan prestabilit”, inculpatele au prezentat persoanei vătămate posibilitatea refinanțării și au determinat-o să obțină și să transmită codurile necesare accesării aplicației bancare. Ulterior, Cristina Dobrea ar fi indicat contul său pentru transferarea întregii sume.
Acuzarea a considerat că persoana care a efectuat operațiunile tehnice a fost folosită fără ca aceasta să cunoască scopul real al demersurilor. Potrivit acestei construcții juridice, inculpatele au avut intenție, în timp ce autorul nemijlocit al unor operațiuni a acționat fără vinovăție.
Apărările: consimțământul victimei și lipsa elementelor fraudei informatice
În fața primei instanțe a fost solicitată achitarea Larisei Golban, apărarea invocând dispozițiile articolului 16 alineatul 1 literele a și b din Codul de procedură penală, considerente din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și hotărâri pronunțate în cauze apreciate ca fiind similare.
Una dintre principalele teze ale apărării a fost că faptele nu întruneau condițiile de tipicitate ale fraudei informatice. S-a susținut că prejudiciul ar fi rezultat dintr-o conduită a persoanei vătămate, determinată prin mijloace dolosive, și nu dintr-o intervenție autonomă și frauduloasă asupra sistemului informatic.
A fost invocat și faptul că persoana vătămată comunicase voluntar codurile de acces și participase la demersurile de contractare a creditului. Prima instanță a respins această interpretare.
Judecătoria a motivat că „faptul că persoana vătămată a comunicat codurile de acces în aplicația bancară nu echivalează cu un consimțământ real și valabil”, deoarece acordul său ar fi fost viciat prin inducerea în eroare. Barna ar fi acționat cu convingerea că se realizează o refinanțare legală și că vechiul credit urma să fie achitat.
Instanța a mai apreciat că introducerea de date informatice, în sensul articolului 249 din Codul penal, nu presupune ca datele respective să nu fi existat anterior, fiind suficientă utilizarea sau introducerea acestora pentru obținerea unui beneficiu patrimonial injust.
Tocmai această componentă a soluției primei instanțe a fost înlăturată ulterior în apel. Curtea de Apel a achitat ambele inculpate pentru acuzația întemeiată pe articolul 249, însă minuta definitivă nu cuprinde argumentele dezvoltate prin care au fost respinse concluziile Judecătoriei.
Încetarea procesului pentru înșelăciune în cazul Cristinei Dobrea
Cristina Dobrea fusese trimisă în judecată și pentru înșelăciune, prevăzută de articolul 244 alineatul 1 din Codul penal.
Judecătoria Oradea nu a pronunțat însă o condamnare pentru această faptă, ci a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale.
Fapta fusese plasată la data de 7 mai 2020, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru forma de bază a înșelăciunii era închisoarea de la șase luni la trei ani. În aceste condiții, instanța a stabilit că termenul general de prescripție era de cinci ani.
Judecătoria a analizat efectele deciziilor Curții Constituționale referitoare la întreruperea cursului prescripției, precum și jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți. Instanța a considerat că, pentru perioada relevantă, nu existase un caz legal aplicabil care să întrerupă termenul, astfel încât răspunderea penală pentru înșelăciune era prescrisă.
În ceea ce o privește pe Larisa Golban, procurorii dispuseseră anterior clasarea acuzației de înșelăciune, reținând intervenția împăcării. Judecătoria a precizat că împăcarea producea efecte numai în raport cu infracțiunea de înșelăciune și nu se extindea automat asupra infracțiunilor informatice sau financiar-bancare.
De ce a considerat Judecătoria că exista participație improprie
La fond, instanța a reținut că cele două inculpate nu efectuaseră în mod direct toate operațiunile în aplicația bancară, însă determinaseră o altă persoană să le realizeze.
Acea persoană ar fi acționat fără vinovăție, întrucât nu cunoștea faptul că banii urmau să fie însușiți și nu utilizați conform scopului prezentat persoanei vătămate.
Judecătoria a considerat că rolul inculpatelor nu s-a limitat la simpla furnizare de informații. Instanța a pus accent pe obținerea actelor personale ale lui Barna, pe transmiterea codurilor de autentificare, pe comunicarea contului Cristinei Dobrea, pe stabilirea anticipată a modului de împărțire a banilor și pe retragerea sumelor după acordarea creditului.
În privința laturii subiective, prima instanță a reținut intenția directă. Potrivit motivării, cele două femei ar fi cunoscut caracterul ilicit al faptelor, ar fi anticipat rezultatul și ar fi urmărit obținerea banilor.
Judecătoria a afirmat că inculpatele „au acționat coordonat, în baza unui plan infracțional prestabilit”, având reprezentarea că persoana vătămată era indusă în eroare și că banii nu urmau să fie folosiți pentru refinanțarea creditului anterior.
În urma apelului, această analiză a rămas relevantă numai în măsura în care susține condamnarea definitivă pentru operațiuni financiare efectuate în mod fraudulos. Concluzia primei instanțe privind existența distinctă a fraudei informatice nu a fost confirmată de Curtea de Apel.
Individualizarea pedepselor la prima instanță
Judecătoria Oradea a aplicat inițial fiecărei inculpate câte o pedeapsă de un an și șase luni de închisoare pentru participație improprie la fraudă informatică și câte o pedeapsă de un an și șase luni pentru participație improprie la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.
În baza regulilor privind concursul de infracțiuni, instanța a aplicat pedeapsa cea mai grea, de un an și șase luni, la care a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv șase luni. Pedeapsa rezultantă a fost de doi ani de închisoare pentru fiecare inculpată.
La stabilirea pedepselor, Judecătoria a avut în vedere gravitatea faptelor, folosirea sistemului bancar și a tehnologiilor informatice, valoarea prejudiciului și rolul atribuit inculpatelor în desfășurarea operațiunilor.
Instanța a apreciat că infracțiunile aveau un grad ridicat de pericol social, deoarece afectau încrederea în circuitul financiar-bancar și produseseră un prejudiciu semnificativ.
În favoarea inculpatelor au fost avute în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că se aflau la primul conflict cu legea penală, recunoașterea faptelor, atitudinea cooperantă și integrarea lor familială și socială.
Judecătoria a arătat că „o pedeapsă excesiv de severă ar putea fi disproporționată în raport cu persoana inculpatelor și ar diminua șansele reale de reintegrare socială”.
Instanța a concluzionat că scopul pedepsei putea fi atins fără executarea acesteia în penitenciar. În motivare se precizează că „scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție”.
Suspendarea sub supraveghere și obligațiile impuse
Prima instanță a suspendat executarea pedepselor sub supraveghere, stabilind pentru fiecare inculpată un termen de doi ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Prin decizia din 24 iulie 2026, Curtea de Apel a menținut suspendarea, însă pedeapsa la care aceasta se raportează este acum de un an și șase luni, nu de doi ani.
Pe durata termenului de supraveghere, inculpatele trebuie să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele stabilite, să primească vizitele consilierului desemnat, să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și deplasările mai lungi de cinci zile și să comunice schimbarea locului de muncă.
De asemenea, ele trebuie să furnizeze informațiile și documentele necesare verificării mijloacelor de existență și să participe la un program de reintegrare socială organizat de serviciul de probațiune sau în colaborare cu instituții din comunitate.
Fiecare inculpată a fost obligată să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, în instituțiile indicate în dispozitivul sentinței. Denumirile unora dintre aceste instituții sunt anonimizate în hotărârea publicată.
Instanța le-a atras atenția asupra dispozițiilor articolului 96 din Codul penal. Suspendarea poate fi revocată în condițiile legii dacă persoana condamnată săvârșește o nouă infracțiune sau nu respectă cu rea-credință măsurile și obligațiile stabilite.
Despăgubiri de 36.030 de lei, menținute după apel
Barna Ovidiu Ștefan s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Judecătoria a reținut că prejudiciul inițial a fost de 44.965 de lei și că 8.935 de lei fuseseră recuperați. Instanța a admis în parte acțiunea civilă și a obligat cele două inculpate, în solidar, să plătească diferența de 36.030 de lei, cu titlu de daune materiale.
Obligația solidară înseamnă că partea civilă poate solicita întreaga sumă de la oricare dintre cele două persoane condamnate, până la acoperirea integrală a prejudiciului. Plata făcută de una dintre ele reduce corespunzător datoria comună, iar suma nu poate fi încasată de două ori.
Prima instanță a considerat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: existența unei fapte ilicite, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre conduită și pierderea suferită de partea civilă.
Curtea de Apel nu a înlăturat această dispoziție. Dimpotrivă, după achitarea pentru frauda informatică și menținerea condamnării pentru operațiunile financiare frauduloase, instanța a precizat că păstrează celelalte dispoziții ale sentinței. În consecință, obligația de plată a celor 36.030 de lei a rămas definitivă.
Soluția definitivă a dosarului
Larisa Golban și Cristina Dobrea au fost achitate definitiv pentru participație improprie la fraudă informatică, prevăzută de articolul 52 alineatul 3 raportat la articolul 249 din Codul penal.
Ambele au rămas însă condamnate pentru participație improprie la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de articolul 52 alineatul 3 raportat la articolul 250 alineatul 1 din Codul penal.
Pedeapsa definitivă este, pentru fiecare, de un an și șase luni de închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de doi ani.
Au rămas în vigoare măsurile de supraveghere, participarea la programul de reintegrare socială, obligația de a presta 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității și obligația solidară de achitare a celor 36.030 de lei către partea civilă.
În cazul Cristinei Dobrea, procesul penal pentru înșelăciune a rămas încetat ca urmare a prescripției răspunderii penale. În privința Larisei Golban, acuzația de înșelăciune fusese clasată în cursul urmăririi penale ca urmare a împăcării.
|
Şedinţe
|
Partajează acest conținut:
