Sprijin financiar pentru persoanele cu dizabilități care părăsesc centrele rezidențiale

Persoanele cu dizabilități grave, accentuate sau medii care ies din centrele rezidențiale publice vor primi, începând din 2027, o indemnizație lunară pentru locuire și o sumă de tranziție pentru instalarea în comunitate. Măsura, aprobată joi de Guvern la inițiativa Ministerului Muncii, vizează în prima etapă peste 5.400 de persoane aflate deja în proces de dezinstituționalizare, dintr-un total de aproape 16.000 de adulți care trăiesc în prezent în centre rezidențiale publice din România.

Ce prevede hotărârea

Guvernul a aprobat, joi, procedura prin care persoanele adulte încadrate în grad de handicap grav, accentuat sau mediu, care părăsesc centrele rezidențiale publice, vor putea accesa două tipuri distincte de sprijin financiar, gândite să acopere etape diferite ale procesului de trecere de la viața într-o instituție la viața independentă, în comunitate.

Primul este un beneficiu lunar pentru locuire, acordat în limita unui salariu minim brut pe țară — echivalentul, la nivelul actual, a 4.350 de lei — destinat cheltuielilor de administrare a locuinței, inclusiv plății utilităților precum energia electrică, gazele naturale, apa sau încălzirea. Este vorba, așadar, de un sprijin recurent, care nu se acordă o singură dată, ci lunar, atât timp cât persoana beneficiară îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Această componentă va fi disponibilă începând din 2027, an din care beneficiarii eligibili vor putea depune cereri pentru a intra în plată.

Al doilea beneficiu e o sumă de tranziție, acordată o singură dată, la momentul instalării în comunitate, în valoare de două salarii minime brute pe țară, în prezent 8.700 de lei. Spre deosebire de beneficiul pentru locuire, care are un caracter permanent și lunar, suma de tranziție este gândită ca un sprijin punctual, oferit exact în momentul în care persoana părăsește centrul rezidențial și trebuie să facă față unor cheltuieli imediate.

Această sumă este menită să acopere cheltuielile legate de amenajarea unei locuințe — de la mobilier și electrocasnice de bază, până la alte dotări necesare unui trai independent — dar și eventuale situații de urgență care pot apărea în primul an de la părăsirea centrului rezidențial, o perioadă considerată critică pentru reușita procesului de integrare.

Potrivit Guvernului, beneficiul pentru locuire va putea fi acordat nu doar persoanelor care ies efectiv din centre, ci și celor aflate în risc de instituționalizare, în condițiile prevăzute de lege. Practic, măsura are și o componentă preventivă, menită să evite ca persoane aflate în situații de vulnerabilitate să ajungă să fie instituționalizate din lipsa unui sprijin financiar minim pentru a se putea întreține într-o locuință proprie sau închiriată.

Cine va gestiona acordarea sprijinului

Sprijinul financiar va fi acordat prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), instituții aflate în subordinea consiliilor județene și a sectoarelor municipiului București, care au atribuții în evaluarea și sprijinirea persoanelor cu dizabilități la nivel local. Acordarea beneficiilor se va face pe baza unei evaluări individuale a nevoilor fiecărui beneficiar și a documentelor justificative depuse, ceea ce înseamnă că sumele nu se acordă automat, ci în urma unei analize a situației concrete a fiecărei persoane.

Procedura aprobată de Guvern stabilește totodată termenele în care cererile vor fi analizate, deciziile emise și plățile efectuate, fără ca materialele puse la dispoziție să precizeze durata exactă a acestor termene. Nu este clar, din informațiile disponibile, dacă solicitanții vor putea depune cereri direct la DGASPC sau dacă va exista un mecanism intermediat prin centrele rezidențiale din care aceștia urmează să iasă. De asemenea, documentele consultate nu detaliază lista completă a actelor justificative necesare pentru accesarea celor două beneficii.

De ce a fost adoptată măsura

Executivul a explicat că sprijinul este necesar deoarece o parte importantă dintre persoanele care părăsesc centrele rezidențiale au petrecut ani întregi, uneori chiar decenii, în instituții și nu dispun de resurse financiare proprii, de o locuință, de bunuri de bază sau de experiența administrării unei gospodării. Pentru multe dintre aceste persoane, tranziția către o viață independentă presupune nu doar o schimbare a locului de trai, ci și deprinderea unor abilități pe care nu au avut ocazia să le exerseze în perioada instituționalizării — de la gestionarea unui buget lunar, până la plata facturilor sau întreținerea unei locuințe.

În absența unui ajutor acordat rapid, aceste persoane se confruntă cu un risc ridicat de excluziune socială, de acumulare a datoriilor, de pierdere a locuinței sau chiar de reinstituționalizare, adică de revenire în sistemul rezidențial din care tocmai au ieșit. Prevenirea acestui fenomen de „ușă turnantă” este, potrivit informațiilor transmise, unul dintre obiectivele centrale ale măsurii aprobate joi.

Hotărârea completează cadrul de aplicare a Legii nr. 7/2023 privind susținerea procesului de dezinstituționalizare și reprezintă, potrivit informațiilor comunicate, ultimul act normativ necesar pentru implementarea acestei reforme asumate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Cu alte cuvinte, actul aprobat joi nu introduce o obligație legală nouă, ci stabilește mecanismul practic prin care o prevedere legislativă deja existentă poate fi pusă efectiv în aplicare. Guvernul a precizat că măsura nu introduce un nou mecanism de finanțare, ci pune în aplicare beneficii deja prevăzute de lege, creând cadrul concret prin care persoanele cu dizabilități pot avea acces la locuire și la sprijinul necesar integrării în comunitate.

Câte persoane sunt vizate

Potrivit datelor oficiale citate în comunicare, în prezent 15.903 adulți cu dizabilități trăiesc în centre rezidențiale publice din România. Este vorba despre persoane încadrate în grade diferite de handicap, care se află în instituții de tip rezidențial — centre în care beneficiarii locuiesc permanent și primesc servicii de îngrijire, asistență și, după caz, recuperare.

Dintre aceștia, 5.411 se află deja în proces de dezinstituționalizare și integrare în comunitate, fiind cei care ar urma să beneficieze cel mai direct și cel mai rapid de noile forme de sprijin financiar, întrucât parcursul lor către o viață independentă este deja în derulare. Diferența dintre numărul total al persoanelor aflate în centre și numărul celor incluse deja în procesul de dezinstituționalizare arată că majoritatea beneficiarilor sistemului rezidențial nu au încă un traseu stabilit de ieșire din instituții.

Autoritățile și-au propus ca, până în 2030, numărul persoanelor aflate în centre rezidențiale să scadă treptat la cel mult 10.350, ceea ce ar însemna, prin comparație cu situația actuală, o reducere de peste 5.500 de persoane instituționalizate în următorii ani. Documentele disponibile nu precizează un calendar detaliat, an cu an, al acestei reduceri și nici distribuția pe județe sau pe tipuri de dizabilități a persoanelor aflate în prezent în centre.

Cum va fi finanțat sprijinul

Finanțarea celor două beneficii — indemnizația lunară pentru locuire și suma de tranziție — va fi asigurată, în perioada 2027-2029, din fonduri externe nerambursabile, respectiv din fonduri europene alocate prin PNRR. Aceasta înseamnă că, în primii ani de aplicare a măsurii, costurile nu vor greva direct bugetul național, ci vor fi acoperite prin mecanismele de finanțare europeană deja angajate de România în cadrul planului de redresare.

Începând cu 2030, sumele necesare urmează să fie preluate de la bugetul de stat, moment care coincide, potrivit informațiilor prezentate, cu orizontul de timp stabilit de autorități pentru reducerea numărului persoanelor din centrele rezidențiale la cel mult 10.350. Materialele disponibile nu detaliază mecanismul exact prin care se va face trecerea de la finanțarea europeană la cea națională, la finalul perioadei 2027-2029, și nici nu oferă o estimare a costului anual total al celor două beneficii, la nivelul întregului sistem.

Context: reforma dezinstituționalizării

Măsura se înscrie într-un proces mai amplu de reformă, prin care România s-a angajat, prin PNRR, să reducă numărul persoanelor cu dizabilități aflate în centre rezidențiale și să le sprijine trecerea către o viață independentă, în comunitate. Dezinstituționalizarea este un proces care, la nivel european, este asociat cu o schimbare de paradigmă în modul în care statele înțeleg să răspundă nevoilor persoanelor cu dizabilități: de la modelul instituțional, în care persoana locuiește permanent într-un centru și primește îngrijire colectivă, la un model centrat pe autonomie, în care persoana locuiește în comunitate și primește servicii de sprijin adaptate nevoilor sale individuale.

Potrivit Guvernului, dezinstituționalizarea nu presupune doar părăsirea unui centru, ci implică asigurarea unei locuiri sigure, acces la servicii adaptate nevoilor fiecărei persoane și un sprijin real, care să permită o viață independentă și demnă. Fără o astfel de rețea de sprijin financiar și social, simpla ieșire dintr-un centru rezidențial riscă să lase persoana beneficiară fără resursele necesare pentru a face față vieții cotidiene, ceea ce poate duce, așa cum arată și motivarea Guvernului, la reinstituționalizare.

Legea nr. 7/2023, pe care hotărârea de joi vine să o pună în aplicare, a stabilit cadrul legal general al procesului de dezinstituționalizare, însă, potrivit informațiilor transmise, punerea sa efectivă în practică necesita adoptarea unor acte normative subsecvente, care să stabilească procedurile concrete de acordare a beneficiilor. Actul aprobat joi este prezentat ca fiind ultimul dintre aceste acte normative necesare.