SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Copilul tău s-a schimbat? De fapt, crește.
Pentru un părinte, copilul îi poate deveni sensul vieții. Momentele calde, dorința timpului petrecut împreună și secretele împărtășite, odată cu trecerea timpului pot suferi anumite modificări, mai ales începând cu perioada preadolescenței și adolescenței.
Unul dintre lucrurile pe care le spun adesea părinților în cabinet este acesta: fiți buni observatori iar, atunci când nu înțelegeți, întrebați cu blândețe.
Pentru a-ți păstra copilul aproape, este important să îl vezi cu adevărat. Poate că nu îți va spune mereu ce simte. Dar, de multe ori, emoțiile și nevoile lui se vor vedea prin comportament: lipsa poftei de mâncare, izolarea socială vs ieșitul foarte des, rezultate academice slabe vs creșterea excesivă a motivației, interes crescut pentru anumite activități sau sporturi și lista poate continua.
Atunci când mergem pe firul schimbării, adesea, problema nu este adolescența în sine, ci așteptările nerealiste ale părinților. Știu, poate că nu sună foarte confortabil… Din drag pentru el, aceștia tind să se aștepte ca adolescentul să rămână cu aceleași nevoi, rutine și plăceri.
În realitate, adolescența vine cu multe schimbări. Tinerii își doresc mai multă independență, petrec mai mult timp cu prietenii, se deschid mai puțin față de părinți și trec prin emoții intense, uneori greu de gestionat. În același timp, încearcă să descopere cine sunt și să își construiască propria identitate.
Perioada aceasta a fost supusă și unui studiu, realizat de Dekovic, Noom & Meeus (1997), care ne arată că una dintre principalele surse de conflict dintre părinți și adolescenți este exact diferența dintre așteptările lor, privind autonomia. Cu alte cuvinte, multe discuții nu apar pentru că adolescentul începe să devină ,,rebel”, cum suntem noi obișnuiți să-l etichetăm, ci, pentru că acesta încearcă, de fapt, să-și negocieze controlul asupra vieții.
Pentru a le ușura puțin perioada de tranziție părinților, le sugerez să țină cont de câteva elemente importante:
– adesea, adolescentul are nevoie doar să fie ascultat și ghidat subtil, nu să i se ofere soluții;
– atunci când communicați, încercați să vorbiți cu calm, chiar și când e foarte greu („Cum îți permiți să vorbești așa?!” vs „Înțeleg că ești nervos, dar nu accept să vorbim urât. Când te liniștești, sunt aici să găsim soluții.”)
– să-și însușească rolul de mentor: în loc de „fă X pentru că așa spun eu”, explică de ce o alegere poate avea consecințe bune vs rele. De asemenea, fii exemplul real al comunicării sănătoase: ,,Nu sunt foarte confortabil cu lucrul acesta, dar pot să înțeleg de ce…”
– nu luați totul personal, uneori tânărul are nevoie de spațiu;- încercați să corectați un comportament, nu copilul (,,Nu faci absolut nimic, ești leneș!” vs ,, Temele nu sunt făcute. Hai să vedem ce te-a blocat.”)
-luați în calcul momentele de conexiune: mergeți la o limonadă împreună, povestiți 10 min seara despre ziua voastră, abordează cu el subiecte ce țin de domenul său de interes).
Perioada aceasta nu testează doar copiii, ci și părinții. Iar pentru că toată viața suntem într-o continuă evoluție, hai să învățăm treptat să ne diminuăm din control și din dorința de a avea un copil perfect. Să ne amintim că și noi, cândva am fost adolescenți cu dorințe și…nevoi.
Pentru consiliere psihologică sau informații suplimentare, psihologul clinician Larisa Ciobanu poate fi contactată la telefon 0743 157 207 sau prin pagina de Facebook „PsihoArmonie”.
Partajează acest conținut:
