Actele de cercetare făcute de echipe mixte DNA–DGA, în zona gri: ÎCCJ refuză să dea o soluție generală

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții de Apel Bacău privind efectele actelor de cercetare penală efectuate de echipe mixte DNA–DGA în cauze în care lucrătorii DGA nu aveau competență specială. Decizia nu închide discuția despre nulitate, dar confirmă, indirect, că miza reală rămâne aplicarea Deciziei RIL nr. 8/2025 în fiecare dosar concret.

Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat, luni, 22 iunie 2026, Decizia nr. 84/2026, prin care a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3526/110/2024/a1. Întrebarea trimisă instanței supreme viza problema apărută după Decizia RIL nr. 8/2025: ce se întâmplă cu actele de cercetare penală efectuate, prin delegare, de lucrători de poliție judiciară din cadrul DNA împreună cu lucrători DGA, atunci când aceștia din urmă nu aveau competența specială prevăzută de OUG nr. 120/2005. 

Tema nu este una pur tehnică. Ea privește validitatea unor probe, soarta unor rechizitorii și, în anumite cauze, chiar posibilitatea continuării judecății pe un probatoriu construit cu participarea unor organe despre care se susține că nu puteau fi delegate legal.

Întrebarea la care ÎCCJ nu a răspuns pe fond

Curtea de Apel Bacău a cerut ÎCCJ să stabilească dacă, în lumina Deciziei RIL nr. 8/2025, efectuarea de acte de cercetare penală de către lucrători DNA în echipă mixtă cu lucrători DGA, în cauze în care aceștia din urmă nu au competență specială, conduce la nulitatea absolută a actelor și, dacă da, dacă nulitatea este parțială sau totală. 

Prin respingerea sesizării ca inadmisibilă, ÎCCJ nu a spus că actele respective sunt valabile. Dar nici nu a stabilit, printr-o hotărâre prealabilă, că ele sunt nule în bloc. Aceasta este nuanța centrală a deciziei: instanța supremă nu a intrat în fondul întrebării privind întinderea nulității.

Explicația juridică se găsește în logica art. 475 C.proc.pen. Hotărârea prealabilă poate fi cerută doar dacă de lămurirea chestiunii depinde soluționarea pe fond a cauzei și dacă ÎCCJ nu a statuat deja asupra problemei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii.  Or, în 2025, ÎCCJ se pronunțase deja, prin recurs în interesul legii, asupra competenței lucrătorilor DGA.

Decizia RIL nr. 8/2025: punctul de plecare obligatoriu

Prin Decizia nr. 8 din 16 iunie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 850 din 16 septembrie 2025, ÎCCJ – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii – a stabilit că lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție pot efectua, prin delegare, acte de cercetare penală dispuse de procurorul competent exclusiv în cauzele privind infracțiunile prevăzute de art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005. 

Textul art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005 limitează competența DGA la activități și acte de cercetare penală privind infracțiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 săvârșite de personalul Ministerului Afacerilor Interne.

Aceasta este regula de drept care rămâne în picioare după Decizia nr. 84/2026. Lucrătorii DGA nu pot fi transformați, prin simpla delegare a procurorului, în organe de cercetare penală cu competență generală în toate dosarele de corupție. Delegarea nu creează competență acolo unde legea specială nu o recunoaște.