SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Datele comunicate de IML Cluj-Napoca, la solicitarea DNews24, arată creșterea numărului de expertize în cauze rutiere privind substanțele psihoactive. În același timp, Decizia ÎCCJ nr. 25/2025 clarifică faptul că, pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, nu este suficientă simpla prezență a substanței în organism, fiind necesară și constatarea aptitudinii acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce.
În materia dosarelor penale privind conducerea unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, expertiza medico-legală nu este o simplă formalitate administrativă și nici o anexă lipsită de consecințe juridice. Ea poate reprezenta proba prin care se face distincția dintre existența unei substanțe psihoactive în organism și starea relevantă penal de „influență” asupra capacității de conducere.
Această distincție este cu atât mai importantă după Decizia nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Instanța supremă a clarificat condițiile în care poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, stabilind că este necesară constatarea cumulativă a prezenței substanței psihoactive în probele biologice și a aptitudinii acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce.
În acest context, datele transmise de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, la solicitarea DNews24, capătă o relevanță juridică directă. Ele nu indică doar numărul unor analize sau al unor rezultate pozitive, ci numărul expertizelor medico-legale efectuate pentru stabilirea stării de influență asupra capacității de conducere, în cazuri privind persoane implicate în evenimente rutiere după utilizarea de substanțe psihoactive.
Potrivit adresei IML Cluj-Napoca, în perioada ianuarie 2024 – mai 2026 au fost efectuate 1.077 de expertize medico-legale de acest tip. Din acestea, aproximativ 751 au indicat afectarea capacității de a conduce, iar aproximativ 326 au fost încadrate în categoria „fără afectare” sau „nu se poate stabili gradul de afectare”.
În anul 2024, IML Cluj-Napoca a efectuat 202 expertize medico-legale pentru stabilirea stării de influență asupra capacității de conducere. Dintre acestea, 41,58% au indicat afectarea capacității de a conduce. Raportat la numărul total al expertizelor, procentul corespunde unui număr de aproximativ 84 de persoane. În același an, 58,42% dintre expertize au fost încadrate în categoria „fără afectare” sau „nu se poate stabili gradul de afectare”, ceea ce corespunde unui număr de aproximativ 118 persoane.
Pentru anul 2025, datele arată o creștere substanțială. Numărul total al expertizelor a ajuns la 507. Dintre acestea, 73,57% au concluzionat afectarea capacității de a conduce. În cifre absolute, aceasta înseamnă aproximativ 373 de persoane. Categoria „fără afectare” sau „nu se poate stabili gradul de afectare” a reprezentat 26,43%, respectiv aproximativ 134 de persoane.
Pentru anul 2026, statistica acoperă doar perioada ianuarie – mai, deci primele cinci luni ale anului. Chiar și în aceste condiții, au fost efectuate 368 de expertize. Dintre acestea, 79,90% au indicat afectarea capacității de a conduce, ceea ce înseamnă aproximativ 294 de persoane. În aceeași perioadă, 20,10% dintre expertize au fost încadrate în categoria „fără afectare” sau „nu se poate stabili gradul de afectare”, adică aproximativ 74 de persoane.
Astfel, pe întreaga perioadă comunicată, situația se prezintă astfel: 202 expertize în anul 2024, 507 expertize în anul 2025 și 368 expertize în primele cinci luni din 2026. În total, 1.077 de expertize medico-legale.
Din cele 1.077 de expertize, aproximativ 751 au concluzionat afectarea capacității de conducere. Restul de aproximativ 326 de expertize au intrat în categoria în care afectarea nu a fost constatată sau în care nu s-a putut stabili gradul de afectare. Aceste valori sunt calculate prin aplicarea procentelor comunicate de IML Cluj-Napoca la numărul total de expertize aferent fiecărui an, motiv pentru care ele trebuie înțelese ca valori aproximative, rotunjite la cel mai apropiat număr întreg.
Evoluția este importantă atât din punct de vedere factual, cât și din punct de vedere juridic. În 2024, aproximativ 84 de expertize au indicat afectarea capacității de conducere. În 2025, numărul acestora a crescut la aproximativ 373. În primele cinci luni din 2026, numărul ajunge deja la aproximativ 294. Prin urmare, în doar cinci luni din 2026, numărul expertizelor care au indicat afectarea capacității de conducere este de peste trei ori mai mare decât numărul corespunzător întregului an 2024.
Această creștere trebuie însă prezentată strict în limitele datelor comunicate. Statistica nu permite, prin ea însăși, concluzia că a crescut în aceeași proporție consumul de substanțe psihoactive la volan. Ea arată, în mod cert, creșterea numărului de expertize medico-legale efectuate de IML Cluj-Napoca și creșterea numărului de expertize în care s-a concluzionat afectarea capacității de a conduce.
Din punct de vedere penal, cadrul de analiză este dat de art. 336 alin. (2) din Codul penal. Textul sancționează conducerea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influența unor substanțe psihoactive. Norma de incriminare nu folosește formularea „persoană care a consumat substanțe psihoactive”, ci formularea „persoană aflată sub influența unor substanțe psihoactive”.
Această diferență de redactare a generat una dintre cele mai importante probleme de drept în practica judiciară recentă. Întrebarea esențială a fost dacă simpla constatare a prezenței unei substanțe psihoactive în sânge sau urină este suficientă pentru reținerea infracțiunii ori dacă este necesară și o analiză privind efectul sau aptitudinea substanței de a afecta capacitatea de a conduce.
În practica instanțelor au existat orientări diferite. Într-o primă orientare, s-a apreciat că prezența substanței psihoactive în probele biologice este suficientă, indiferent de concentrație, de momentul consumului sau de existența unor manifestări clinice observabile. În această interpretare, starea de influență era practic dedusă din însăși existența substanței în organism.
Într-o a doua orientare, s-a considerat că prezența substanței nu epuizează analiza juridică. Potrivit acestei interpretări, pentru a se reține infracțiunea, era necesar să se stabilească dacă substanța identificată în organism avea relevanță asupra stării conducătorului auto și asupra capacității acestuia de a conduce vehiculul în condiții de siguranță.
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată tocmai pentru dezlegarea acestei probleme de drept. Prin Decizia nr. 25/2025, instanța supremă a stabilit că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinței ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce.
Soluția Înaltei Curți este importantă pentru că delimitează planul toxicologic de planul juridic. Prezența substanței în organism rămâne o condiție necesară. Fără această constatare, nu se poate discuta despre influența unor substanțe psihoactive. Dar prezența nu este, prin ea însăși, singura condiție avută în vedere de instanța supremă. Ea trebuie corelată cu aptitudinea substanței de a putea determina afectarea capacității de a conduce.
În același timp, Decizia nr. 25/2025 nu instituie obligația de a dovedi o incapacitate vizibilă sau o alterare evidentă a comportamentului conducătorului auto. Înalta Curte nu condiționează existența infracțiunii de producerea unui accident, de conducerea haotică, de existența unor manifestări exterioare evidente sau de constatarea unei incapacități totale de a conduce. Ceea ce trebuie stabilit este dacă substanța identificată avea aptitudinea de a putea determina afectarea capacității de conducere.
Această nuanță este esențială. Infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal este o infracțiune de pericol, având ca obiect protejarea siguranței circulației pe drumurile publice. Legea penală intervine anterior producerii unui rezultat vătămător, tocmai pentru a preveni riscurile generate de conducerea în stare de influență. Totuși, caracterul de infracțiune de pericol nu înlătură obligația organelor judiciare de a dovedi elementele prevăzute de norma de incriminare.
Prin urmare, pericolul social avut în vedere de lege nu este simplul consum anterior, privit izolat, ci conducerea unui vehicul într-o stare în care substanța psihoactivă este prezentă și are aptitudinea de a afecta capacitatea de conducere. Aceasta este zona în care expertiza medico-legală devine decisivă.
În practică, dosarele de acest tip pot porni de la un test rapid efectuat în trafic. Un asemenea test are însă rol orientativ și poate justifica măsurile procedurale ulterioare, inclusiv recoltarea probelor biologice. Ulterior, analiza toxicologică poate confirma prezența unei substanțe sau a unui metabolit. Dar, în lumina Deciziei ÎCCJ nr. 25/2025, analiza juridică nu se oprește neapărat la constatarea prezenței în organism. Este necesară evaluarea relevanței acestei prezențe pentru capacitatea de a conduce.
Expertiza medico-legală poate integra elemente pe care simplul rezultat biologic nu le explică suficient: natura substanței, tipul probei biologice, concentrația identificată acolo unde aceasta este determinată, existența substanței active sau doar a unor metaboliți, timpul probabil al consumului, datele examenului clinic și observațiile medicale de la momentul recoltării. Prin coroborarea acestor elemente se poate formula o concluzie cu relevanță pentru dosarul penal.
Tocmai de aceea, datele comunicate de IML Cluj-Napoca sunt relevante juridic. Ele nu privesc doar existența unor substanțe, ci concluziile expertizelor privind afectarea capacității de conducere. Or, după Decizia nr. 25/2025, această analiză este apropiată de însăși cerința pe care trebuie să o îndeplinească acuzația penală pentru a susține starea de influență.
Cele aproximativ 751 de expertize care au indicat afectarea capacității de conducere reprezintă cazuri în care analiza medico-legală a depășit nivelul simplei constatări toxicologice și a plasat situația în zona afectării capacității de a conduce. În termeni juridici, aceste concluzii pot avea o importanță probatorie majoră în dosarele întemeiate pe art. 336 alin. (2) din Codul penal.
În același timp, cele aproximativ 326 de cazuri încadrate la „fără afectare” sau „nu se poate stabili gradul de afectare” arată că nu toate situațiile în care există suspiciuni privind consumul de substanțe psihoactive conduc la aceeași concluzie medico-legală. Această categorie trebuie citită cu precauție, deoarece include două ipoteze diferite.
Prima ipoteză este aceea în care expertiza nu constată afectarea capacității de conducere. A doua este aceea în care nu se poate stabili gradul de afectare. Din perspectivă juridică, aceste două ipoteze nu sunt perfect identice. Lipsa afectării poate avea o consecință probatorie diferită de imposibilitatea stabilirii gradului de afectare. Cu toate acestea, ambele situații indică faptul că simpla existență a unei suspiciuni sau a unei constatări biologice nu este întotdeauna suficientă pentru o concluzie medico-legală de afectare.
Această distincție este relevantă mai ales pentru apărare, pentru acuzare și pentru instanță. Pentru apărare, expertiza poate susține argumentul că nu sunt întrunite condițiile tipicității obiective, dacă nu rezultă aptitudinea substanței de a afecta capacitatea de conducere. Pentru acuzare, expertiza poate reprezenta proba prin care se consolidează legătura dintre rezultat biologic și starea de influență. Pentru instanță, expertiza este unul dintre elementele care trebuie coroborate cu întreg materialul probator pentru a decide dacă fapta întrunește condițiile prevăzute de legea penală.
Decizia ÎCCJ nr. 25/2025 nu elimină răspunderea penală în cazurile de conducere sub influența substanțelor psihoactive. Dimpotrivă, ea clarifică standardul juridic în care această răspundere poate fi reținută. Nu orice urmă biologică este suficientă prin ea însăși, dar nici nu este necesară dovedirea unei incapacități manifeste. Între aceste două extreme, instanța supremă a așezat criteriul aptitudinii substanței de a putea determina afectarea capacității de conducere.
Această soluție este importantă și pentru că, spre deosebire de alcool, în cazul substanțelor psihoactive Codul penal nu prevede un prag minim al concentrației. În cazul alcoolului, art. 336 alin. (1) din Codul penal se raportează la o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. În cazul substanțelor psihoactive, legiuitorul nu a prevăzut un prag numeric similar. Această diferență impune o analiză distinctă, pentru că substanțele psihoactive au natură, efecte și durate de remanență diferite.
Prin urmare, rămânerea unei substanțe sau a unui metabolit în organism nu coincide întotdeauna cu perioada în care persoana se află într-o stare de influență relevantă pentru conducerea unui vehicul. De aceea, expertiza medico-legală poate avea un rol esențial în a diferenția între prezența detectabilă și relevanța acelei prezențe asupra capacității de a conduce. În dosarele penale, această diferență poate fi decisivă.
În același timp, datele IML arată că, în majoritatea expertizelor din perioada analizată, concluzia a fost aceea a afectării capacității de conducere. Proporția cazurilor cu afectare crește de la 41,58% în 2024 la 73,57% în 2025 și la 79,90% în primele cinci luni ale anului 2026. Numeric, această evoluție înseamnă aproximativ 84 de cazuri în 2024, aproximativ 373 de cazuri în 2025 și aproximativ 294 de cazuri doar în perioada ianuarie – mai 2026.
Raportul dintre cele două categorii se modifică semnificativ de la un an la altul. În 2024, categoria „fără afectare” sau „nu se poate stabili gradul de afectare” era mai numeroasă decât categoria cazurilor cu afectare: aproximativ 118 față de aproximativ 84. În 2025, raportul se inversează: aproximativ 373 de cazuri cu afectare față de aproximativ 134 în cealaltă categorie. În primele cinci luni din 2026, diferența se accentuează: aproximativ 294 de cazuri cu afectare față de aproximativ 74 fără afectare sau cu grad imposibil de stabilit.
Această evoluție poate fi descrisă în mod cert ca o creștere a numărului de expertize și a numărului de concluzii medico-legale privind afectarea capacității de conducere. Orice explicație privind cauzele creșterii ar necesita date suplimentare: numărul total de testări în trafic, numărul de probe biologice recoltate, criteriile de trimitere la expertiză, dinamica activității organelor de urmărire penală și practica instanțelor. În lipsa acestor date, concluzia riguroasă este că fenomenul expertizelor medico-legale în această materie a crescut semnificativ la nivelul IML Cluj-Napoca.
Pentru public, diferența dintre „test pozitiv” și „sub influență” poate părea una tehnică. Pentru dreptul penal, ea este însă fundamentală. Testul pozitiv poate fi un punct de plecare. Analiza toxicologică poate confirma prezența substanței. Expertiza medico-legală poate stabili dacă datele existente susțin concluzia afectării sau aptitudinii de afectare a capacității de conducere. Condamnarea penală presupune însă administrarea și coroborarea probelor în condițiile Codului de procedură penală.
Din această perspectivă, datele comunicate de IML Cluj-Napoca și Decizia ÎCCJ nr. 25/2025 converg spre aceeași concluzie juridică: dosarele de conducere sub influența substanțelor psihoactive nu pot fi soluționate automat, exclusiv pe baza ideii de consum, dar nici nu pot ignora rezultatele biologice și concluziile medico-legale privind afectarea capacității de conducere.
În plan practic, pentru organele de urmărire penală, decizia Înaltei Curți impune construirea dosarului pe probe care să lege substanța identificată de starea relevantă pentru conducere. Pentru apărare, aceeași decizie oferă cadrul în care poate fi contestată suficiența unui simplu rezultat pozitiv. Pentru instanțe, hotărârea stabilește reperul de interpretare obligatoriu al sintagmei „aflată sub influența unor substanțe psihoactive”.
În final, statistica IML Cluj-Napoca nu trebuie citită nici minimalizator, nici maximalist. Ea arată, pe de o parte, un număr ridicat și în creștere de expertize care au indicat afectarea capacității de conducere: aproximativ 751 de cazuri în perioada ianuarie 2024 – mai 2026. Pe de altă parte, aceeași statistică arată existența unui număr semnificativ de cazuri, aproximativ 326, în care afectarea nu a fost constatată sau nu s-a putut stabili gradul acesteia.
Aceasta este, de fapt, miza juridică a raportului: expertiza medico-legală face diferența între simpla suspiciune, constatarea biologică și concluzia relevantă penal. Iar după Decizia ÎCCJ nr. 25/2025, această diferență nu mai poate fi tratată ca un detaliu, ci ca un element central al analizei infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive.
Partajează acest conținut:
