SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Alexandru Mihail și Badea Rupiţă Dinasarda împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București și a confirmat definitiv condamnările dispuse în dosarul în care persoane vătămate au fost avocații Cuculis Adrian Călin și Mocanu Andrei Daniel. Prin decizia penală nr. 770/A din 30 aprilie 2026, instanța de control judiciar a menținut soluția primei instanțe, apreciind că faptele au fost corect reținute, încadrate juridic și sancționate.
O condamnare definitivă: 4 ani, 3 luni și 10 zile pentru Alexandru Mihail; 2 ani cu suspendare pentru Badea Rupiţă Dinasarda
Pentru Alexandru Mihail, soluția definitivă menține două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru ultraj judiciar, una în formă continuată, cu trei acte materiale, și una în formă simplă, ambele reținute în stare de recidivă postexecutorie. După contopirea pedepselor și adăugarea sporului legal obligatoriu, instanța a stabilit o pedeapsă rezultantă de 4 ani, 3 luni și 10 zile închisoare, în regim de detenție.
Pentru Badea Rupiţă Dinasarda, instanțele au menținut condamnarea la 2 ani închisoare pentru ultraj judiciar în formă continuată, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Aceasta trebuie să respecte măsurile de supraveghere stabilite de instanță, să participe la un program de reintegrare socială și să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității.
Pe lângă pedepsele principale, instanțele au menținut și pedepsele complementare și accesorii constând în interzicerea dreptului de a comunica cu persoanele vătămate și de a se apropia de acestea la o distanță mai mică de 100 de metri, pe durata stabilită în hotărâre.
De la un contract de asistență juridică la acuzații de ultraj judiciar
Potrivit hotărârii Curții de Apel București, conflictul a pornit în luna ianuarie 2025, când Badea Rupiţă Dinasarda l-ar fi contactat pe avocatul Cuculis Adrian Călin în vederea acordării de asistență juridică soțului său într-o cauză penală aflată în faza de apel. Din hotărâre rezultă că avocatului i-au fost transmise documente pentru analiză, fiind solicitate o opinie juridică și o estimare a onorariului pentru reprezentare.
Ulterior, la sediul societății de avocatură, a avut loc o întâlnire la care au participat avocatul Cuculis Adrian Călin, avocatul Mocanu Andrei Daniel, Badea Rupiţă Dinasarda și fiul acesteia, Alexandru Mihail.
În cadrul discuțiilor s-ar fi analizat situația juridică a persoanei care urma să fie asistată, strategia de apărare în apel și onorariul. Instanța reține că, în urma acestor consultări, a fost încheiat contractul de asistență juridică nr. 039500/27.01.2025, cu un onorariu de 20.000 de lei, TVA inclus, pentru reprezentarea în apel, cu posibilitatea achitării în tranșe.
La data de 27 ianuarie 2025, contractul a fost semnat, iar suma de 10.000 de lei a fost achitată parțial. Restul urma să fie plătit ulterior. Hotărârea consemnează că avocatul a declarat că, în perioada imediat următoare, a prestat activități profesionale în dosarul clientului: a studiat actele, a formulat cereri și a susținut cauza în fața instanței. Instanța notează că aceste aspecte nu au fost contestate de inculpați.
Din acel moment, relația contractuală a intrat într-o zonă tensionată. Potrivit deciziei, după încheierea contractului, avocatul a fost contactat în mod repetat de pe același număr de telefon, folosit alternativ de membrii familiei. Apelurile au devenit frecvente și insistente, iar în luna februarie 2025 discuțiile au căpătat un caracter conflictual, inculpații solicitând restituirea unei părți din onorariu. Ei ar fi invocat dificultăți financiare, datorii și presiuni exercitate asupra lor.
Întâlnirea de la Tribunalul București: momentul în care discuția a degenerat
Un moment esențial al cauzei este data de 18 februarie 2025. Potrivit hotărârii, Badea Rupiţă Dinasarda l-a contactat telefonic pe avocat și i-a propus o întâlnire la Tribunalul București, sub motivul unei discuții urgente. Întâlnirea a avut loc în aceeași zi, iar prezența inculpaților și a persoanei vătămate în zona de acces destinată publicului, în intervalul 10:30–10:51, a fost confirmată prin procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere.
La această întâlnire, potrivit declarației persoanei vătămate reținute de instanță, Badea Rupiţă Dinasarda și Alexandru Mihail, însoțiți de o altă persoană, au reluat solicitarea de restituire a sumei de 1.500 de euro. Ei ar fi arătat că avocatul putea păstra 500 de euro pentru activitatea desfășurată până atunci, însă avocatul a refuzat solicitarea, invocând contractul semnat și serviciile juridice deja prestate.
În urma refuzului, potrivit instanței, discuția a degenerat. Hotărârea consemnează că Alexandru Mihail a adoptat un comportament agresiv verbal, a ridicat tonul și a formulat amenințări explicite. În actul de sesizare și în hotărâre apar redate expresii precum „să moară copiii mei, vin peste voi”, „asta nu rămâne așa” și „mie nu-mi pasă de pușcărie”. Instanța a apreciat că aceste afirmații erau de natură să producă persoanei vătămate o stare de temere și că au fost formulate în legătură directă cu exercitarea profesiei de avocat.
Din acest punct, conflictul nu s-a oprit în zona unei discuții tensionate despre bani, ci a continuat prin apeluri și mesaje care au fost analizate ca acte de constrângere morală. Pentru instanțe, miza nu a fost simpla nemulțumire față de un onorariu, ci transformarea acestei nemulțumiri în presiuni ilegale asupra unor avocați.
Apelurile și mesajele: amenințări cu incendierea mașinilor, violențe și distrugerea reputației
Tot la data de 18 februarie 2025, Alexandru Mihail ar fi contactat din nou persoana vătămată, de această dată printr-un apel telefonic efectuat prin WhatsApp, în timp ce avocatul se afla într-un restaurant. Potrivit hotărârii, amenințarea a vizat atât avocatul Cuculis Adrian Călin, cât și avocatul Mocanu Andrei Daniel, în contextul colaborării lor profesionale.
Instanța reține că Alexandru Mihail ar fi spus, în esență, că dacă suma de 1.500 de euro nu era restituită până seara, „ori tu, ori [celălalt avocat] aveți mașina incendiată”. Curtea a considerat această afirmație aptă să producă o stare de temere și să intre în sfera constrângerii morale. Foarte important, Curtea a reținut că, prin aceeași acțiune, constrângerea morală a vizat și a doua persoană vătămată, chiar dacă amenințarea nu fusese transmisă direct acesteia.
La data de 21 februarie 2025, potrivit hotărârii, Alexandru Mihail a continuat actele de constrângere printr-un alt apel vocal, în care a solicitat remiterea sumei de 4.000 de euro, dintre care 2.000 de euro ar fi reprezentat onorariul achitat anterior, iar restul o sumă suplimentară. Hotărârea redă expresii dure, precum „o luăm direct pe țigănește”, „să moară copiii mei de nu te sparg cu bătaia”, „dacă pun mâna pe tine” și „tu ai să-mi dai mie 4.000 de euro”. Instanța a considerat că aceste afirmații au fost adresate în scop de intimidare, în legătură cu exercitarea profesiei și pentru obținerea unui folos patrimonial injust.
În ceea ce o privește pe Badea Rupiţă Dinasarda, hotărârea reține două acte materiale. La data de 18 februarie 2025, aceasta ar fi transmis printr-un apel vocal afirmații de tipul „vă vom strica cariera”, „nu vreau să vă fac rău și să vă fac probleme” și „îmi dau foc”, în contextul solicitării de restituire a sumei de 1.500 de euro. La data de 19 februarie 2025, prin două mesaje vocale trimise pe WhatsApp, ar fi transmis expresii precum „mă prezint la birou și vă stric cariera”, „pe Tribunal n-o să te mai caute unul, nu mai faci un ban” și „îmi dau foc”.
Instanța a apreciat că inclusiv afirmațiile care vizau aparent propria persoană a inculpatei, cum ar fi amenințarea că își va da foc, aveau relevanță penală în contextul cauzei, deoarece urmăreau intimidarea persoanei vătămate și determinarea acesteia să restituie o sumă de bani. Cu alte cuvinte, nu formularea izolată a unei expresii a contat decisiv, ci contextul, scopul și efectul de presiune asupra avocatului.
Probele analizate de instanțe: declarații, înregistrări, capturi de ecran și recunoașterea faptelor
Dosarul nu s-a bazat doar pe declarațiile persoanelor vătămate. Hotărârea menționează un ansamblu probatoriu amplu: declarațiile avocaților vătămați, declarația unui martor, procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală, procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, capturi de ecran, procese-verbale de redare a convorbirilor, înscrisuri privind contractul de asistență juridică și declarațiile inculpaților.
Un element procedural important este că, în fața Judecătoriei Sectorului 3, inculpații au recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina lor, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, și au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Prin urmare, au beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Curtea de Apel București a subliniat că prima instanță a reținut „în mod just” situația de fapt, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților. Mai mult, instanța de apel a arătat că probele administrate în proces au relevat, „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, existența faptelor și vinovăția inculpaților.
Această formulare este esențială într-un dosar penal. Ea arată că, pentru instanță, standardul probatoriu necesar condamnării a fost atins: nu era vorba despre suspiciuni, interpretări sau simple tensiuni contractuale, ci despre fapte probate, recunoscute în primă instanță și subsumate unei încadrări penale clare.
De ce este cazul încadrat ca ultraj judiciar, nu ca simplă amenințare
Instanța nu a tratat cazul doar ca pe o serie de amenințări între particulari. În hotărâre, se explică faptul că infracțiunea de ultraj judiciar are natura unei infracțiuni complexe prin absorbție, în sensul că infracțiunea de șantaj este absorbită atunci când sunt îndeplinite condiții suplimentare privind calitatea persoanei vătămate, legătura cu exercitarea profesiei și scopul special al faptei.
Mai simplu spus, șantajul presupune constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul dobândirii în mod injust a unui folos. În această cauză, instanțele au apreciat că presiunile au urmărit restituirea unor sume reprezentând onorarii achitate anterior. Însă, pentru că persoanele vizate erau avocați și pentru că faptele aveau legătură directă cu exercitarea profesiei de avocat, încadrarea a devenit aceea de ultraj judiciar prin raportare la șantaj.
Curtea a reținut că actele de constrângere au fost exercitate pentru a determina persoanele vătămate să adopte o anumită conduită, respectiv remiterea unor sume de bani. În același timp, instanța a subliniat că nemulțumirile legate de onorariu puteau fi soluționate pe căi legale, nu prin amenințări. Această precizare are rolul de a delimita un litigiu civil sau profesional de conduita penală: o dispută privind un contract de asistență juridică nu justifică presiunea, intimidarea sau amenințarea avocatului.
În cazul lui Alexandru Mihail, instanța a reținut două infracțiuni de ultraj judiciar: una în formă continuată, cu trei acte materiale, față de avocatul Cuculis Adrian Călin, și una în formă simplă, față de avocatul Mocanu Andrei Daniel. În cazul lui Badea Rupiţă Dinasarda, s-a reținut o infracțiune de ultraj judiciar în formă continuată, cu două acte materiale, față de avocatul Cuculis Adrian Călin.
Apărarea din apel: pedeapsă prea mare și contestarea faptei față de al doilea avocat
În apel, cererile formulate de inculpați nu au fost motivate în scris, în fapt și în drept, potrivit hotărârii. La termenul din 18 martie 2026, Alexandru Mihail, prin avocat, a solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii primei instanțe, cerând redozarea pedepsei către minim, pe motiv că pedeapsa ar fi prea mare. Totodată, el a susținut că nu ar fi comis infracțiunea față de avocatul Mocanu Andrei Daniel, întrucât nu ar fi vorbit niciodată cu acesta și nu l-ar fi amenințat în mod direct. Din această perspectivă, apărarea a cerut pronunțarea unei soluții de achitare pentru acea faptă.
Badea Rupiţă Dinasarda, prin avocat, a solicitat admiterea apelului și reindividualizarea pedepsei, susținând că pedeapsa aplicată de prima instanță ar fi prea mare prin raportare la circumstanțele reale ale faptei și la circumstanțele personale.
Curtea de Apel a respins ambele linii de apărare. În ceea ce privește cererea de reducere a pedepselor, instanța a constatat că sancțiunile erau deja orientate spre minimul legal aplicabil, ținând cont de procedura simplificată, de limitele speciale, de circumstanțele reale ale faptelor și de datele personale ale inculpaților. În cazul lui Alexandru Mihail, Curtea a remarcat și existența recidivei postexecutorii și a antecedentelor penale.
Amenințarea indirectă: argumentul-cheie prin care Curtea a respins apărarea lui Alexandru Mihail
Apărarea lui Alexandru Mihail a susținut că nu ar fi existat infracțiune față de acesta, deoarece inculpatul nu i-ar fi adresat direct amenințări.
Curtea a respins argumentul. În raționamentul său, instanța a arătat că elementul material al infracțiunii a fost reprezentat de acțiuni de constrângere psihică, realizate prin amenințarea cu un rău viitor, respectiv incendierea autoturismelor persoanelor vătămate și acte de violență fizică. În privința celui de-al doilea avocat, Curtea a reținut că „constrângerea a fost exercitată indirect”, prin intermediul celeilalte persoane vătămate, inculpatul prevăzând și urmărind ca afirmațiile sale să ajungă la cunoștința avocatului vizat, având în vedere relația profesională dintre cei doi.
Acest pasaj este esențial, pentru că arată că, în materia amenințării și a constrângerii morale, transmiterea directă nu este singura modalitate posibilă. Dacă autorul prevede și urmărește ca mesajul intimidant să ajungă la persoana vizată, iar conținutul amenințării este apt să îi creeze o stare de temere, instanța poate reține existența faptei și în lipsa unui contact direct între autor și victimă.
Curtea a mai subliniat că Alexandru Mihail recunoscuse în fața primei instanțe faptele și vinovăția astfel cum fuseseră reținute în rechizitoriu, solicitând procedura simplificată. Instanța a apreciat că, în acel moment procesual, nu mai putea susține că nu săvârșise infracțiunea și față de cea de-a doua persoană vătămată, poziția de recunoaștere fiind considerată ireversibilă în logica procedurii simplificate.
Individualizarea pedepselor: gravitatea faptelor, recidiva și lipsa circumstanțelor atenuante
Curtea de Apel București a analizat pedepsele prin raportare la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal: împrejurările și modul de comitere a faptei, mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului, motivul și scopul urmărit, antecedentele penale, conduita după faptă și datele personale ale inculpaților.
În cazul lui Alexandru Mihail, instanța a reținut că acesta a săvârșit două infracțiuni grave de ultraj judiciar, prin șantaj, față de doi avocați, folosind un limbaj agresiv și intimidant și căutând una dintre persoanele vătămate inclusiv la sediul unei instanțe. Curtea a arătat că amenințările cu incendierea autoturismelor și cu acte viitoare de agresiune fizică au fost de natură să provoace o reală stare de temere.
Formularea Curții este tranșantă: conduita denotă „o lipsă totală de considerație față de respectarea contractelor, statutul de avocat precum și față de puterea judecătorească”. În plus, instanța a reținut că Alexandru Mihail nu avea ocupație sau loc de muncă și avea multiple antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni precum tâlhărie, furt calificat, lovire sau alte violențe și tulburarea ordinii publice. Faptele din prezentul dosar au fost comise în stare de recidivă postexecutorie.
Curtea a observat că pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpatului reprezintă minimul special aplicabil în cauză și a apreciat că „nu există nicio justificare” pentru reținerea vreunei circumstanțe atenuante. În plus, pentru că infracțiunile din prezentul dosar erau concurente cu o infracțiune de furt pentru care inculpatul fusese condamnat la 10 luni închisoare, instanța a menținut operațiunea de contopire și pedeapsa rezultantă de 4 ani, 3 luni și 10 zile închisoare.
În cazul Badei Rupiţă Dinasarda, instanța a reținut că aceasta a săvârșit o infracțiune gravă de ultraj judiciar în formă continuată prin șantaj, față de un avocat, prin amenințări privind compromiterea carierei și prin presiuni pentru restituirea unei părți importante din onorariu. Curtea a remarcat că și în cazul său pedeapsa de 2 ani închisoare reprezintă minimul special aplicabil și că nu există justificare pentru reținerea unor circumstanțe atenuante.
Totuși, spre deosebire de Alexandru Mihail, Curtea a considerat că sunt îndeplinite condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Instanța a avut în vedere cuantumul pedepsei, faptul că inculpata nu fusese condamnată anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an, acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, vârsta și situația sa familială. Concluzia a fost că aplicarea pedepsei, chiar fără executare efectivă, este suficientă, cu condiția supravegherii conduitei pe o perioadă determinată de 2 ani.
Partajează acest conținut:
