SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Judecătoria Alba Iulia, Secția civilă, a adus în discuție, în luna mai 2026, una dintre chestiunile sensibile ale executării silite prin poprire: efectul pe care îl produce înființarea popririi asupra prescripției dreptului de a obține executarea silită. Problema a fost analizată într-un referat privind problemele de practică neunitară în materie civilă identificate la nivelul instanței.
Tema propusă în referat a fost formulată direct: „Efectul întreruptiv de prescripție al înființării măsurii popririi – instantaneu sau continuu”. În centrul dezbaterii s-a aflat întrebarea dacă poprirea, odată comunicată terțului poprit, întrerupe prescripția doar la momentul înființării sau dacă efectul său se menține pe toată durata în care măsura continuă să producă efecte asupra contului debitorului.
În executarea silită, prescripția dreptului de a obține executarea silită poate decide soarta întregului dosar execuțional. Dacă termenul de prescripție s-a împlinit, creditorul nu mai poate obține, pe calea executării silite, realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu. În schimb, dacă prescripția a fost întreruptă prin acte de executare valabile, cursul termenului este reluat în condițiile legii. De aici și importanța stabilirii efectului juridic al popririi: un simplu act punctual de întrerupere sau o măsură cu efecte continue asupra prescripției.
Cadrul juridic: prescripția executării silite și actul de executare
Referatul pornește de la dispozițiile art. 706 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de trei ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de zece ani.
Această regulă reprezintă punctul de plecare al analizei, întrucât executarea silită este condiționată de existența unui drept la executare care nu s-a stins prin prescripție.
În continuare, referatul indică art. 709 alin. (1) din Codul de procedură civilă, textul care reglementează întreruperea cursului prescripției.
Potrivit normei citate în document, cursul prescripției se întrerupe, între altele, pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației ori de recunoaștere a datoriei; pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu; pe data depunerii cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori; pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; pe data depunerii cererii de reluare a executării; precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Prin raportare la poprire, referatul invocă apoi art. 784 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă. Aceste dispoziții sunt esențiale pentru dezbaterea purtată la Judecătoria Alba Iulia. Potrivit art. 784 alin. (1), din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit sunt indisponibilizate toate sumele și bunurile poprite. Documentul reține că această indisponibilizare se menține până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit neputând face nicio altă plată sau operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel.
Art. 784 alin. (2), citat în referat, reglementează efectele popririi atunci când se popresc sume cu scadențe succesive. Într-o asemenea ipoteză, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadență, ci și asupra celor exigibile în viitor. În fine, art. 784 alin. (5) consacră expres efectul popririi asupra prescripției: poprirea întrerupe prescripția nu numai cu privire la creanța poprită, ci și în ceea ce privește creanța pentru acoperirea căreia a fost înființată.
Analiza este completată prin referirea la art. 787 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Potrivit textului redat în referat, în termen de cinci zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani, dacă creanța poprită este exigibilă, sau să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului judecătoresc. În cazul popririi înființate pentru realizarea altor creanțe decât cele prevăzute de art. 787 alin. (2), terțul poprit consemnează suma de bani și transmite executorului dovada consemnării.
Aceste texte alcătuiesc arhitectura juridică a problemei: prescripția dreptului de a obține executarea silită, cazurile de întrerupere a prescripției, efectul de indisponibilizare produs de poprire și obligațiile concrete ale terțului poprit.
Întrebarea de drept: efect instantaneu sau efect continuu?
Problema identificată de Judecătoria Alba Iulia privește caracterul instantaneu sau continuu al întreruperii termenului de prescripție ca urmare a înființării popririi.
Cu alte cuvinte, instanța a analizat dacă adresa de înființare a popririi comunicată terțului poprit este un act de executare care întrerupe prescripția doar la momentul comunicării sau dacă actul continuă să întrerupă prescripția atât timp cât poprirea rămâne înființată și își produce efectele.
Formularea problemei este importantă, pentru că ea pune în relație două planuri juridice diferite. Primul este cel al întreruperii prescripției, care, potrivit logicii art. 709 din Codul de procedură civilă, este legată de îndeplinirea unui act de executare.
Al doilea este cel al efectului propriu al popririi, care, potrivit art. 784 din Codul de procedură civilă, produce indisponibilizarea sumelor și bunurilor poprite din momentul comunicării adresei către terțul poprit.
De aici se nasc cele două orientări de practică judiciară. Prima privește poprirea ca pe un act de executare cu efect întreruptiv punctual, consumat la momentul comunicării adresei către terțul poprit. A doua vede poprirea ca pe o măsură de executare care se prelungește în timp, prin efectul de indisponibilizare, și care împiedică prescripția să curgă cât timp măsura rămâne activă.
Prima orientare: poprirea întrerupe prescripția la momentul comunicării
Prima opinie consemnată în referat, împărtășită de o parte a colectivului Judecătoriei Alba Iulia, a fost aceea că înființarea măsurii popririi de către executorul judecătoresc constituie un act de executare care produce un efect instantaneu de întrerupere a termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.
În această interpretare, momentul relevant este cel al comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit. De la acest moment, prescripția este întreruptă. Însă efectul nu este unul permanent.
Referatul reține că, potrivit acestei opinii, nu se poate considera că efectul întreruptiv este continuu de la momentul inițial al emiterii sau comunicării adresei de poprire. În consecință, prescripția executării silite poate opera dacă nu se mai realizează acte de executare, chiar și în lipsa indisponibilizării vreunei sume de bani, pentru o perioadă mai mare de trei ani.
Această opinie acordă relevanță încasărilor ulterioare realizate prin poprirea deja înființată. Potrivit referatului, de fiecare dată când se încasează sume de bani ca urmare a popririi înființate inițial, se produce o nouă întrerupere a cursului prescripției. În acest fel, poprirea nu este ignorată ca mecanism execuțional, dar efectul ei asupra prescripției este analizat prin acte sau evenimente succesive: comunicarea inițială și eventualele încasări ulterioare.
Argumentul central al acestei orientări este unul de sistem. Dacă s-ar admite că poprirea are, prin simpla ei menținere formală, un efect continuu de întrerupere a prescripției, executarea silită prin poprire ar putea deveni, practic, imprescriptibilă. Referatul notează expres că o interpretare contrară ar conduce la concluzia de neacceptat că executarea silită, în cazul popririi, ar deveni imprescriptibilă.
Pentru această orientare sunt menționate mai multe hotărâri pronunțate în practica Judecătoriei Alba Iulia: Sentința civilă nr. 928/2026, pronunțată în dosarul nr. 7588/176/2025; Sentința civilă nr. 245/2025, pronunțată în dosarul nr. 7937/176/2023; Sentința civilă nr. 882/2025, pronunțată în dosarul nr. 9599/176/2024; precum și Încheierea civilă nr. 2938/2021, pronunțată în dosarul nr. 2205/176/2021.
A doua orientare: poprirea produce un efect continuu asupra prescripției
Cea de-a doua opinie, consemnată în același referat și împărtășită de o altă parte a colectivului Judecătoriei Alba Iulia, pornește de la caracterul specific al popririi. Potrivit acestei viziuni, înființarea popririi de către executorul judecătoresc, prin comunicarea adresei către terțul poprit, constituie un act de executare care produce un efect continuu de întrerupere a termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.
În această interpretare, efectul popririi nu se epuizează la momentul comunicării adresei. Dimpotrivă, din momentul comunicării către bancă sau către terțul poprit, poprirea generează o obligație permanentă de indisponibilizare a sumelor existente și viitoare din contul debitorului. Referatul reține că acest efect continuu încetează la momentul ridicării popririi sau la închiderea contului.
Raționamentul juridic este construit în jurul ideii că menținerea stării de indisponibilizare a conturilor debitorului constituie, în sine, un act de executare aflat în desfășurare. În această perspectivă, poprirea nu este doar o adresă comunicată terțului, ci o măsură execuțională care continuă să apese asupra contului debitorului, limitând dreptul acestuia de a dispune de sumele aflate sau intrate ulterior în cont.
În sprijinul acestei opinii, referatul indică Sentința civilă nr. 271/2026, pronunțată în dosarul nr. 1308/787/2025. Această orientare valorifică efectul juridic al indisponibilizării, astfel cum rezultă din art. 784 din Codul de procedură civilă, și îl transpune în materia prescripției dreptului de a obține executarea silită.
Soluțiile juridice puse în discuție în referat
Referatul sintetizează cele două soluții juridice posibile.
Prima soluție este aceea că înființarea măsurii popririi de către executorul judecătoresc, prin comunicarea adresei de înființare către terțul poprit, constituie un act de executare care produce un efect instantaneu de întrerupere a termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită. În această ipoteză, efectul se produce la momentul primirii adresei de înființare a popririi de către bancă sau de către terțul poprit, precum și de fiecare dată când se încasează sume de bani ca urmare a popririi înființate inițial.
A doua soluție este aceea că înființarea popririi de către executorul judecătoresc, prin comunicarea adresei de înființare către terțul poprit, constituie un act de executare care produce un efect continuu de întrerupere a prescripției dreptului de a obține executarea silită, începând cu momentul primirii adresei de către bancă sau de către terțul poprit.
În referat, opinia redactorului este exprimată în sensul primei opinii. Documentul consemnează explicit că opinia redactorului este în sensul efectului instantaneu, pentru argumentele expuse. Această precizare este importantă, deoarece distinge între analiza propusă în referat și soluția majoritară comunicată ulterior în urma dezbaterilor.
Practica Tribunalului Alba: cont efectiv versus adrese fără cont identificat
Un reper important al referatului îl constituie practica Tribunalului Alba. Documentul face trimitere la procesul-verbal al ședinței de practică neunitară a Tribunalului Alba, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, din data de 29 februarie 2024.
În cadrul acestei practici, problema a fost formulată în termeni apropiați: când poprirea s-a făcut pe un cont deținut efectiv de debitor la o anumită instituție de credit, s-a apreciat în unanimitate că acest act de executare are efect întreruptiv al termenului de prescripție și, totodată, caracter continuu. Consecința juridică reținută a fost că prescripția nu curge atât timp cât poprirea este înființată asupra contului respectiv.
Această soluție distinge între existența reală a unui cont al debitorului și simpla comunicare a unor adrese către instituții bancare. În ipoteza în care poprirea vizează un cont efectiv, măsura are un obiect determinat și produce efecte asupra raportului dintre debitor și instituția de credit. Din această perspectivă, caracterul continuu al popririi este legat de faptul că măsura nu rămâne la nivel formal, ci afectează un cont concret.
În schimb, Tribunalul Alba a reținut o soluție diferită pentru situația în care adresele de înființare a popririi au fost emise către mai multe bănci fără a se identifica în mod concret existența vreunui cont al debitorului la oricare dintre acestea. Într-o asemenea ipoteză, s-a apreciat în unanimitate că emiterea adreselor reprezintă acte întreruptive ale cursului prescripției, dar nu se poate reține caracterul continuu. Potrivit soluției consemnate în referat, urmează să curgă un nou termen de prescripție din momentul în care unitățile bancare înștiințează executorul judecătoresc cu privire la inexistența vreunui cont deschis al debitorului la respectivele bănci.
Această distincție a fost reluată și în comunicarea publică a Judecătoriei Alba Iulia. Instanța a arătat că, în urma dezbaterilor, cu majoritate, participanții au apreciat că atunci când poprirea este înființată asupra unui cont deținut efectiv de debitor, aceasta produce atât efect întreruptiv al prescripției, cât și caracter continuu, în sensul că prescripția nu curge atât timp cât poprirea produce efecte asupra contului respectiv. În schimb, atunci când adresele de înființare a popririi sunt emise fără identificarea existenței unui cont al debitorului, acestea produc efect întreruptiv, însă nu și caracter continuu.
Astfel, soluția majoritară comunicată de Judecătoria Alba Iulia se așază în linia practicii Tribunalului Alba, cu accent pe existența unui cont efectiv al debitorului și pe producerea unor efecte reale ale popririi asupra acestuia.
Lipsa unei practici identificate la nivelul Curții de Apel Alba Iulia
Referatul consemnează că nu au fost identificate întâlniri de practică neunitară la nivelul Curții de Apel Alba Iulia în care să fi fost discutată această chestiune. Această mențiune are relevanță pentru contextul local al problemei. În lipsa unei soluții de unificare deja exprimate la nivelul curții de apel, Judecătoria Alba Iulia a raportat problema la propria practică, la practica Tribunalului Alba și la opiniile exprimate în cadrul întâlnirilor de practică neunitară organizate la nivelul altor curți de apel sau la nivel național.
Din această perspectivă, referatul nu se limitează la o constatare internă. El pune practica instanței de fond în dialog cu soluțiile exprimate în alte foruri profesionale, în încercarea de a identifica o abordare coerentă asupra efectelor popririi în materia prescripției executării silite.
Minuta Curții de Apel Pitești din 21 februarie 2024: eficiența actului de poprire
Referatul include o secțiune dedicată opiniilor exprimate în cadrul întâlnirilor de practică neunitară la nivelul altor curți de apel. Prima mențiune privește Minuta din 21 februarie 2024 a Curții de Apel Pitești, în care a fost analizată prescripția în materia popririi asupra conturilor bancare.
Soluțiile consemnate în minuta citată pornesc de la distincția dintre debitorul care are cont deschis la o instituție bancară și debitorul care nu are cont. În cazul în care debitorul are cont, iar la data comunicării adresei de înființare a popririi se găsesc sume de bani în cont, adresa este considerată un act de executare eficient. Ea indisponibilizează sumele urmărite și produce efect întreruptiv al prescripției dreptului de a obține executarea silită, în conformitate cu art. 709 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. Potrivit minutei redate în referat, efectul întreruptiv se produce pe toată perioada în care în contul debitorului există disponibil.
În ipoteza în care debitorul are cont deschis, dar la momentul comunicării adresei de înființare a popririi nu există sume de bani în cont, soluția consemnată este diferită. Minuta arată că terțul poprit nu are obligațiile prevăzute de art. 787 din Codul de procedură civilă, întrucât nu datorează sume de bani debitorului. De aceea, adresa de înființare a popririi nu constituie un act de executare eficient. Întrucât nu produce efectul indisponibilizării unor sume de bani, nu constituie act de întrerupere a prescripției dreptului de a obține executarea silită.
A treia ipoteză analizată privește situația în care, la data comunicării adresei de înființare a popririi, nu se găsesc sume de bani în cont, dar contul este alimentat ulterior. În această situație, minuta citată în referat arată că adresa de înființare a popririi devine un act de executare eficient din momentul alimentării contului cu disponibil. De la acel moment se produce efectul întreruptiv al prescripției, iar nu de la data comunicării adresei.
În ipoteza în care debitorul nu are cont deschis la instituția bancară căreia i-a fost comunicată adresa de poprire, minuta consemnează că adresa nu constituie act de executare eficient, întrucât nu indisponibilizează sumele existente în cont. Pe cale de consecință, nu produce efectul întreruperii prescripției dreptului de a obține executarea silită.
Prin această abordare, minuta Curții de Apel Pitești introduce în discuție noțiunea de „act de executare eficient”. Nu simpla comunicare a adresei este decisivă, ci capacitatea ei de a produce efectul specific popririi: indisponibilizarea sumelor urmărite. Criteriul eficienței devine astfel un filtru juridic între poprirea formală și poprirea aptă să influențeze cursul prescripției.
Întâlnirea de la Craiova din mai 2022: opinia majoritară a președinților secțiilor civile
Referatul se raportează și la Minuta întâlnirii președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, desfășurată la Craiova în perioada 26-27 mai 2022. Tema analizată acolo a fost formulată în termeni similari: efectul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit asupra termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, în ipoteza sumelor de bani aflate în contul debitorului deschis la o instituție de credit, precum și efectele neîndeplinirii de către terțul poprit a obligațiilor ce îi revin.
Referatul consemnează că, în opinia majoritară, participanții la întâlnire și-au însușit opinia exprimată de Institutul Național al Magistraturii. Potrivit acestei opinii, adresa de înființare a popririi comunicată de executorul judecătoresc constituie act de executare cu efect întreruptiv de prescripție numai în măsura în care este eficientă, adică numai în măsura în care produce efectul indisponibilizării sumelor de bani urmărite prin poprire.
Această formulare are un rol important în dezbatere, pentru că nu pornește nici de la o soluție pur formală, nici de la o soluție automat continuă. Ea condiționează efectul întreruptiv de producerea efectului juridic specific popririi. Actul de poprire trebuie să fie apt să indisponibilizeze sumele urmărite; în lipsa acestui efect, nu poate fi tratat ca un act de executare eficient.
Când terțul poprit este o instituție de credit
În analiza preluată din minuta întâlnirii de la Craiova, prima ipoteză privește situația în care terțul poprit este o instituție de credit la care debitorul are deschis un cont.
Dacă în contul debitorului, la data comunicării adresei de înființare a popririi, se găsesc sume de bani, adresa este considerată un act de executare eficient. Ea indisponibilizează sumele de bani urmărite și produce efect întreruptiv al prescripției dreptului de a obține executarea silită, în conformitate cu art. 709 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. Referatul reține că efectul întreruptiv se produce pe toată perioada în care în contul debitorului există disponibil.
Dacă în cont există sume de bani, iar terțul poprit procedează numai la o consemnare sau, după caz, la o plată parțială, pentru suma executată nu se mai pune problema prescripției dreptului de a obține executarea silită. În ceea ce privește suma rămasă de executat, se aplică soluția anterior menționată: cât timp există disponibil supus indisponibilizării, efectul popririi continuă să conteze în materia prescripției.
O ipoteză distinctă este aceea în care, la data comunicării adresei de înființare a popririi, nu se găsește nicio sumă de bani în contul debitorului. În această situație, potrivit minutei redate în referat, terțul poprit nu are obligațiile prevăzute de art. 787 din Codul de procedură civilă, întrucât nu datorează sume de bani debitorului. Adresa de poprire nu constituie un act de executare eficient, deoarece nu produce indisponibilizarea unor sume de bani. Ca urmare, ea nu constituie act de întrerupere a prescripției dreptului de a obține executarea silită.
În fine, dacă la data comunicării adresei nu există sume de bani în cont, dar ulterior contul este alimentat, referatul reține soluția potrivit căreia adresa de înființare a popririi devine act de executare eficient din momentul alimentării contului. Din acel moment sunt indisponibilizate sumele existente în cont și, pe cale de consecință, se produce efectul întreruptiv al prescripției pentru viitor. Soluția este expresă în privința lipsei efectului retroactiv: întreruperea nu se produce de la data comunicării adresei, ci de la momentul alimentării contului cu disponibil.
Când terțul poprit nu este o instituție de credit
Referatul tratează și ipoteza în care terțul poprit este o altă persoană decât o instituție de credit, care datorează, inclusiv în viitor, debitorului sume de bani în temeiul unor raporturi juridice existente.
În această situație, potrivit minutei citate, trebuie analizată scadența fiecărei sume. Pentru creanța poprită în privința căreia terțului poprit îi revin obligațiile prevăzute de art. 787 alin. (1) din Codul de procedură civilă, adresa de înființare a popririi produce efect întreruptiv de prescripție la momentul fiecărei scadențe, pentru fiecare sumă exigibilă la acea dată.
Referatul precizează că nu este necesară comunicarea, la fiecare scadență, a unei adrese distincte de înființare a popririi. Adresa inițială produce în continuare efecte prin indisponibilizare, iar efectul întreruptiv al prescripției se produce la fiecare scadență în parte. Această soluție reflectă specificul raporturilor juridice în care terțul poprit datorează debitorului sume succesive sau viitoare, iar poprirea se atașează acestor sume pe măsură ce ele devin exigibile.
În toate ipotezele examinate, referatul reține o condiție comună: actul de executare al adresei de înființare a popririi produce efect întreruptiv al prescripției dreptului de a obține executarea silită numai dacă prescripția nu era deja împlinită la momentul efectuării actului de executare. Această precizare readuce discuția la regula fundamentală a prescripției: un act ulterior nu poate întrerupe un termen deja împlinit.
Lipsa unor decizii ale Curții Constituționale
În finalul documentului, referatul consemnează că nu au fost identificate decizii ale Curții Constituționale privind problema de drept analizată. Mențiunea delimitează cadrul dezbaterii: problema nu este prezentată ca una tranșată prin jurisprudență constituțională, ci ca o problemă de interpretare și aplicare a normelor de procedură civilă în practica instanțelor și în cadrul întâlnirilor profesionale de unificare a practicii judiciare.
Această absență a unei soluții constituționale lasă greutatea interpretării pe textele Codului de procedură civilă și pe practica instanțelor. În acest context, referatul întocmit la nivelul Judecătoriei Alba Iulia capătă rolul unui instrument de lucru intern, menit să identifice orientările divergente și să le pună în legătură cu soluțiile deja exprimate la nivelul altor instanțe sau în cadrul întâlnirilor naționale.
Soluția comunicată public de Judecătoria Alba Iulia
După dezbateri, Judecătoria Alba Iulia a comunicat public că, în urma discuțiilor purtate în luna mai, cu majoritate, participanții au apreciat că atunci când poprirea este înființată asupra unui cont deținut efectiv de debitor, aceasta produce atât efect întreruptiv al prescripției, cât și caracter continuu. În această interpretare, prescripția nu curge atât timp cât poprirea produce efecte asupra contului respectiv.
În schimb, atunci când adresele de înființare a popririi sunt emise fără identificarea existenței unui cont al debitorului, acestea produc efect întreruptiv, dar nu și caracter continuu.
Comunicarea publică a instanței a plasat această concluzie în contextul practicii Tribunalului Alba și al soluțiilor exprimate în cadrul întâlnirilor de practică neunitară organizate la nivel național. Judecătoria Alba Iulia a prezentat demersul ca un pas făcut, în calitate de instanță de prim grad, în direcția unei practici judiciare mai coerente și mai previzibile.
De ce a apărut practica neunitară
Practica neunitară a apărut tocmai pentru că textele legale lasă loc unor interpretări diferite. Art. 709 alin. (1) din Codul de procedură civilă vorbește despre întreruperea prescripției pe data îndeplinirii unui act de executare. Această formulare poate susține opinia potrivit căreia efectul este punctual, legat de data actului.
Pe de altă parte, art. 784 din Codul de procedură civilă conferă popririi un regim particular. Din momentul comunicării adresei, sumele și bunurile poprite sunt indisponibilizate, iar indisponibilizarea se menține până la achitarea integrală a obligațiilor din titlul executoriu. În plus, alin. (5) prevede expres că poprirea întrerupe prescripția nu doar cu privire la creanța poprită, ci și cu privire la creanța pentru acoperirea căreia a fost înființată.
Prin urmare, una dintre interpretări accentuează momentul actului de executare, iar cealaltă accentuează efectele continue ale popririi. Referatul Judecătoriei Alba Iulia documentează tocmai această tensiune juridică: poprirea este, în același timp, un act comunicat la o anumită dată și o măsură care poate produce efecte pe termen lung asupra contului debitorului.
Rolul referatului în unificarea practicii
Referatul întocmit la nivelul Judecătoriei Alba Iulia are rolul de a identifica problema, de a expune textele legale incidente, de a prezenta orientările existente în practica instanței, de a raporta soluțiile la practica Tribunalului Alba și de a verifica dacă au existat soluții similare în întâlnirile de practică neunitară de la nivelul altor curți de apel sau la nivel național.
Documentul are o structură specifică instrumentelor interne de unificare a practicii judiciare. El nu se limitează la o concluzie, ci pune în paralel opiniile divergente, indică hotărâri relevante, notează practica Tribunalului Alba, menționează absența unei practici identificate la nivelul Curții de Apel Alba Iulia, redă soluții din Minuta Curții de Apel Pitești și din Minuta întâlnirii președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, iar în final arată că nu au fost identificate decizii ale Curții Constituționale asupra problemei.
În comunicarea publică, Judecătoria Alba Iulia a prezentat acest demers ca pe un prim pas realizat, în calitate de instanță de prim grad, în direcția unei practici judiciare coerente și previzibile. În materia executării silite, unde soluțiile diferite pot produce consecințe directe asupra creditorilor și debitorilor, o astfel de clarificare internă are o miză practică imediată.
Partajează acest conținut:
