SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Înaintea Congresului Avocaților 2026, Uniunea Națională a Barourilor din România a centralizat, în cadrul campaniei „Dialog UNBR”, 75 de întrebări transmise de avocați din țară. Ele conturează una dintre cele mai sensibile teme ale momentului pentru profesie: „Activități rezervate avocaților în era insecurității profesionale”. Răspunsurile sunt publicate etapizat, începând cu 4 mai și până la 10 iunie 2026, iar printre direcțiile majore de dezbatere se află impactul inteligenței artificiale, delimitarea consultanței juridice în raport cu noile modele digitale, protecția activităților rezervate avocaților, combaterea practicii neautorizate și adaptarea profesiei la mecanismele moderne de promovare și intermediere.
În răspunsul publicat la 13 mai 2026, UNBR abordează una dintre temele cele mai concrete și mai disputate din interiorul profesiei: publicitatea profesională a avocaților și necesitatea unei relaxări a regulilor existente. Întrebările au fost formulate de avocații Cristina Lețu, din Baroul Argeș, și Vlad Iorgulescu, din Baroul București, și vizează atât libertatea avocatului de a se promova, cât și compatibilitatea platformelor legal tech cu regulile de independență, secret profesional și demnitate profesională.
Miza este una practică, nu doar teoretică. Într-o piață juridică tot mai concurențială, în care clienții caută servicii juridice pe Google, pe rețele sociale, prin platforme digitale sau, tot mai des, prin instrumente de inteligență artificială, avocatul nu mai poate rămâne invizibil. În același timp, profesia nu poate accepta ca promovarea serviciilor juridice să se transforme într-o reclamă comercială agresivă, bazată pe promisiuni de succes, comparații neloiale, clasamente artificiale sau aparențe înșelătoare de autoritate profesională.
Răspunsul UNBR încearcă să fixeze această linie de echilibru: avocatul se poate promova, inclusiv în mediul digital, dar publicitatea trebuie să rămână compatibilă cu valorile profesiei.
Publicitatea avocatului nu mai este interzisă
Prima clarificare importantă făcută de UNBR este că regimul actual al publicității în avocatură nu mai poate fi descris ca unul rigid sau prohibitiv. Uniunea arată explicit că, prin modificările introduse prin Legea nr. 25/2017, profesia a făcut un pas important spre liberalizarea și modernizarea comunicării profesionale.
Această precizare este esențială deoarece în interiorul profesiei continuă să circule percepția că avocatului îi este, în principiu, interzisă publicitatea. UNBR spune contrariul: această percepție nu mai corespunde realității juridice actuale.
Cadrul legal este dat de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, potrivit căruia orice comunicare publică sau orice publicitate făcută de un avocat ori de o formă de exercitare a profesiei este permisă, cu condiția ca aceasta să respecte reglementările profesionale și regulile referitoare la independența, demnitatea și integritatea profesiei, precum și secretul profesional, obiectivitatea și adevărul.
Prin urmare, legea nu mai pornește de la interdicție. Ea pornește de la permisiune, dar o condiționează. Avocatul are dreptul să fie prezent în spațiul public, să comunice despre activitatea sa, să își prezinte serviciile și competențele, să utilizeze mijloace moderne de promovare, însă nu o poate face în orice mod.
Această schimbare de optică este una majoră. În vechea cultură profesională, discreția era văzută aproape ca o obligație absolută, iar publicitatea putea fi privită cu suspiciune. În actualul cadru, vizibilitatea avocatului este acceptată ca o necesitate a pieței juridice contemporane. Avocatul poate avea site, poate utiliza rețele sociale, poate publica articole profesionale, poate participa la emisiuni, conferințe, podcasturi, dezbateri publice, poate fi prezent în mediul online și poate folosi platforme digitale, cu respectarea regulilor deontologice.
UNBR formulează astfel o idee centrală: problema nu mai este dacă avocatul are voie să se promoveze, ci cum se poate promova fără să afecteze valorile profesiei.
De ce a fost necesară liberalizarea
Răspunsul UNBR pleacă de la realitatea că avocatul activează într-o piață concurențială. Formele tradiționale de construire a reputației, cum ar fi recomandările clienților, prestigiul profesional sau activitatea desfășurată în instanță, nu mai sunt suficiente pentru a asigura vizibilitatea avocatului.
Clientul contemporan nu mai ajunge întotdeauna la avocat prin recomandare directă. El caută online, compară profiluri, verifică apariții publice, citește articole, urmărește videoclipuri, ascultă podcasturi, consultă recenzii și poate primi sugestii automate de la platforme digitale sau sisteme de inteligență artificială. În acest context, absența avocatului din spațiul public poate deveni o vulnerabilitate profesională.
UNBR recunoaște această schimbare și admite că avocatul trebuie să fie vizibil. Profesia nu mai poate funcționa exclusiv prin mecanisme tradiționale de reputație, mai ales în condițiile în care alte entități, inclusiv platforme legal tech, consultanți neavocați sau servicii digitale, ocupă tot mai agresiv spațiul public al informației juridice.
De aici rezultă justificarea liberalizării: avocatul trebuie să poată comunica, să își poată prezenta activitatea și să poată concura într-un mediu profesional schimbat. Liberalizarea nu este un privilegiu, ci o adaptare la realitatea pieței.
Totuși, în viziunea UNBR, această adaptare nu trebuie să ducă la pierderea specificului profesiei. Avocatul nu este doar un furnizor de servicii. El exercită o profesie reglementată, cu obligații speciale față de client, față de justiție și față de ordinea profesională.
Ce poate face concret avocatul
Din răspunsul UNBR rezultă că avocatul poate utiliza o gamă largă de instrumente moderne de comunicare. Poate avea website profesional, poate fi prezent pe rețele sociale, poate publica articole de specialitate, poate acorda interviuri, poate participa la emisiuni sau dezbateri, poate realiza materiale informative, poate utiliza platforme digitale și poate comunica public despre domeniile sale de activitate.
Această enumerare este importantă deoarece arată că publicitatea profesională nu se mai reduce la forme clasice, precum cartea de vizită, placa profesională sau anunțul de prezentare. Comunicarea avocatului s-a extins în zona digitală, iar UNBR nu contestă această evoluție.
Avocatul poate scrie despre modificări legislative, poate explica proceduri, poate analiza teme juridice de interes public, poate publica opinii profesionale, poate prezenta activitatea formei de exercitare a profesiei și poate utiliza canale moderne pentru a ajunge la public. Poate folosi Facebook, LinkedIn, YouTube, Instagram, TikTok, podcasturi, newslettere, bloguri juridice sau alte forme de comunicare, dacă mesajul rămâne obiectiv, adevărat și compatibil cu statutul profesional.
Această libertate are însă limite. Publicitatea nu trebuie să inducă în eroare, nu trebuie să promită rezultate, nu trebuie să creeze o imagine falsă asupra competenței avocatului, nu trebuie să folosească mijloace agresive de captare a clientelei și nu trebuie să afecteze demnitatea profesiei.
Cu alte cuvinte, avocatul poate spune cine este, ce face, în ce domenii activează, ce experiență are și ce servicii oferă. Nu poate însă transforma comunicarea profesională într-o garanție de succes, într-o comparație denigratoare cu alți avocați sau într-o campanie care exploatează vulnerabilitatea potențialului client.
Limitele nu sunt bariere arbitrare, ci garanții profesionale
UNBR insistă asupra unui element fundamental: limitele publicității nu există pentru a bloca avocatul, ci pentru a proteja valorile profesiei și încrederea publicului. Avocatul nu oferă doar un serviciu juridic izolat. El oferă un serviciu însoțit de garanții profesionale: independență, loialitate față de client, confidențialitate, secret profesional, răspundere profesională și respectarea unor reguli deontologice stricte.
Aceste garanții diferențiază avocatul de un simplu comerciant, dar și de un sistem automatizat sau de un „robot juridic”. Această distincție este importantă în contextul actual, în care platformele digitale și aplicațiile de inteligență artificială pot genera răspunsuri juridice, pot orienta utilizatorii către anumite soluții sau pot crea impresia că furnizează servicii echivalente cu cele ale unui avocat.
UNBR afirmă, în esență, că profesia trebuie să rămână recognoscibilă prin garanțiile sale. Dacă avocatul comunică public, o poate face tocmai pentru a explica și valorifica aceste garanții, nu pentru a renunța la ele. Publicitatea avocatului trebuie să fie o formă de informare profesională și de prezentare onestă a competențelor, nu o competiție de marketing fără limite.
În acest punct apare diferența dintre publicitatea permisă și publicitatea incompatibilă cu profesia. O comunicare este permisă atunci când este obiectivă, reală, decentă și nu afectează independența avocatului. Devine problematică atunci când promite rezultate, exagerează competențe, creează clasamente artificiale, se bazează pe presiune comercială, folosește mesaje agresive sau creează confuzie între avocat și alte entități care nu au dreptul să exercite profesia.
De ce nu poate fi avocatul tratat ca un simplu comerciant
Una dintre explicațiile centrale ale UNBR privește natura profesiei de avocat. Avocatul nu este un comerciant obișnuit, chiar dacă activează într-o piață concurențială. Diferența nu constă în faptul că avocatul nu ar presta un serviciu, ci în natura acelui serviciu și în garanțiile care îl însoțesc.
Clientul care se adresează unui avocat nu cumpără un produs standardizat. El solicită asistență într-o problemă care poate privi libertatea, patrimoniul, familia, reputația, activitatea economică, raporturile de muncă, răspunderea penală sau drepturile sale fundamentale. În multe cazuri, clientul se află într-o poziție de vulnerabilitate, de urgență sau de incertitudine. De aceea, comunicarea avocatului nu poate exploata această vulnerabilitate.
În plus, avocatul are o obligație de independență. El nu poate fi controlat de interese comerciale ale unei platforme, ale unui intermediar sau ale unei entități care urmărește doar profitul. El trebuie să își stabilească strategia juridică în funcție de interesul clientului și de lege, nu în funcție de logica unei campanii de marketing sau de constrângerile unei platforme digitale.
Această independență este incompatibilă cu anumite forme de promovare care ar putea transforma avocatul într-un executant al unei entități comerciale. Dacă o platformă îi impune avocatului modul de lucru, prețul, selecția clienților, strategia juridică sau comunicarea cu beneficiarul serviciului, nu mai vorbim doar despre publicitate, ci despre o atingere potențială adusă independenței profesionale.
Problema reală: regulile există, dar sunt respectate inegal
Întrebările adresate UNBR nu se limitează la teoria reglementării. Ele ridică și problema aplicării efective a regulilor. În practică, se poate observa că unii avocați sau unele forme de exercitare a profesiei utilizează metode de promovare aflate la limita sau chiar în afara normelor profesionale. Apar articole plătite prezentate ca materiale jurnalistice neutre, campanii agresive pe rețele sociale, promovări care sugerează rezultate garantate, formule de tipul „cel mai bun avocat”, „specialistul numărul unu” sau mesaje construite mai degrabă după logica publicității comerciale decât după exigențele unei profesii reglementate.
Aceasta este una dintre cele mai puternice observații formulate în cadrul întrebărilor: dacă regulile sunt încălcate frecvent, de ce se mențin barierele pentru cei care le respectă? De ce avocatul prudent, care aplică normele deontologice, ar trebui să fie dezavantajat față de cel care folosește tehnici agresive de promovare?
Răspunsul UNBR nu neagă existența acestei tensiuni, dar mută discuția pe terenul principiilor. Uniunea arată că soluția nu este renunțarea la reguli, ci păstrarea unor standarde deontologice clare, capabile să distingă între promovarea legitimă și publicitatea incompatibilă cu profesia.
Cu toate acestea, problema aplicării rămâne una concretă. Reglementarea publicității profesionale are valoare doar dacă este dublată de mecanisme eficiente de verificare și sancționare. În caz contrar, se creează o piață dezechilibrată: avocații care respectă regulile se limitează voluntar, iar cei care le ignoră câștigă vizibilitate. Din această perspectivă, dezbaterea nu privește doar relaxarea regulilor, ci și aplicarea lor egală.
Legal tech-ul: compatibil, dar nu în orice condiții
O altă temă esențială a răspunsului UNBR este compatibilitatea platformelor legal tech cu regulile profesiei. Întrebarea formulată de avocatul Cristina Lețu vizează platformele care intermediază servicii juridice între public și avocați și întreabă dacă acestea sunt compatibile cu regulile de publicitate și independență profesională.
Răspunsul UNBR este nuanțat: platformele legal tech și platformele de intermediere avocat-client nu sunt incompatibile prin definiție cu profesia de avocat. Simpla existență a unei platforme digitale nu este o problemă. Avocatul poate utiliza instrumente moderne de promovare și poate fi prezent pe platforme digitale, dacă sunt respectate regulile profesiei.
Problema nu este platforma în sine, ci modul în care aceasta funcționează.
O platformă poate facilita contactul dintre avocat și client. Poate ajuta publicul să identifice un avocat, să înțeleagă domeniile de activitate ale acestuia, să solicite o programare sau să transmită o cerere inițială. În acest rol, platforma funcționează ca un instrument tehnologic de conectare.
Devine însă problematică atunci când creează impresia că oferă ea însăși consultanță juridică, când substituie avocatul, când stabilește soluții juridice, când controlează relația avocat-client sau când afectează secretul profesional. De asemenea, pot apărea probleme dacă platforma clasifică avocații prin criterii netransparente, favorizează anumite profiluri contra cost fără informarea publicului sau creează aparența unei ierarhii profesionale obiective, deși criteriul real este unul comercial.
UNBR subliniază că avocatul trebuie să își păstreze independența profesională, controlul asupra relației cu clientul, libertatea de a stabili strategia juridică și obligația de a respecta secretul profesional. Aceste condiții sunt decisive.
Prin urmare, o platformă legal tech poate fi compatibilă cu profesia dacă rămâne un canal de contact și de prezentare. Nu este compatibilă dacă devine un actor care controlează actul profesional sau creează confuzie între intermediere tehnologică și consultanță juridică propriu-zisă.
Diferența dintre intermediere și consultanță juridică
Distincția dintre intermediere și consultanță juridică este una dintre cele mai importante din răspunsul UNBR. O platformă poate pune în legătură avocatul și clientul, dar nu trebuie să se prezinte ca furnizor de servicii juridice dacă nu are această calitate potrivit legii. Ea nu trebuie să creeze aparența că poate înlocui avocatul.
În practică, această graniță poate fi dificil de trasat. O platformă care afișează profiluri de avocați și permite contactarea lor are, în principiu, un rol de intermediere. O platformă care oferă răspunsuri juridice automate, propune soluții personalizate, redactează acte, recomandă strategii sau direcționează clientul către anumite demersuri intră într-o zonă mult mai sensibilă.
Aici se leagă discuția despre legal tech de tema mai amplă a activităților rezervate avocaților. Dacă un serviciu digital ajunge să ofere, în fapt, consultanță juridică personalizată, atunci nu mai discutăm doar despre publicitate, ci despre posibilă exercitare neautorizată a unor activități juridice rezervate. În acest context, întrebarea nu este doar dacă avocatul se poate promova pe o platformă, ci dacă platforma însăși respectă limitele legale ale activității sale.
Pentru avocat, riscul este dublu. Pe de o parte, asocierea cu o platformă care depășește rolul de intermediar poate afecta imaginea și independența profesională. Pe de altă parte, utilizarea unei astfel de platforme poate crea probleme de confidențialitate, mai ales dacă datele clientului sunt colectate, stocate, prelucrate sau analizate de entități terțe fără garanții suficiente.
Inteligența artificială schimbă publicitatea profesională
UNBR acordă o atenție specială transformărilor produse de inteligența artificială. Răspunsul arată că formele de promovare profesională evoluează într-un ritm greu de anticipat. Nu mai discutăm doar despre reclame clasice, afișe, panouri publicitare, site-uri sau promovare pe Facebook și Google.
În prezent apar forme noi de vizibilitate: avocați recomandați automat de sisteme de inteligență artificială, profiluri juridice prioritizate algoritmic, platforme care generează topuri și clasamente automate, asistenți virtuali care sugerează utilizatorului „cel mai potrivit avocat”, optimizare pentru răspunsurile generate de ChatGPT sau alte motoare conversaționale, podcasturi juridice indexate semantic, videoclipuri scurte optimizate pentru TikTok sau Instagram Reels, newslettere juridice personalizate automat, sisteme SEO juridic construite pentru apariția în recomandările generate de AI și reputație digitală influențată de recenzii agregate automat și scoruri de autoritate profesională.
Această prezentare este una dintre cele mai concrete părți ale răspunsului UNBR. Ea arată că publicitatea profesională nu mai poate fi reglementată doar prin formele clasice de comunicare. În mediul digital, reputația avocatului poate fi construită, amplificată sau distorsionată de sisteme automate.
Un avocat poate ajunge să fie recomandat de un motor AI nu doar pentru că are o competență superioară, ci pentru că are o prezență online mai bine optimizată. Un alt avocat poate fi dezavantajat pentru că nu produce conținut digital, deși are experiență profesională solidă. O platformă poate crea un clasament aparent obiectiv, dar bazat pe criterii comerciale. Un sistem automat poate prelua recenzii, articole, mențiuni publice și date incomplete pentru a construi o imagine de autoritate profesională.
În această nouă realitate, publicitatea nu mai este doar ceea ce declară avocatul despre sine. Ea este și ceea ce algoritmii extrag, combină, interpretează și afișează despre avocat.
De ce UNBR preferă principii flexibile în locul suprareglementării
În fața acestor schimbări rapide, UNBR afirmă că soluția nu este multiplicarea interdicțiilor. O reglementare foarte detaliată ar risca să devină repede depășită. Dacă profesia ar încerca să enumere toate formele permise și interzise de publicitate, lista ar fi incompletă aproape imediat, pentru că tehnologia se schimbă continuu.
De aceea, UNBR susține menținerea unor principii generale și stabile: independență, onestitate, decență, transparență, interzicerea practicilor înșelătoare și protecția încrederii publicului. Aceste principii pot fi aplicate indiferent de instrumentul folosit: site, rețea socială, platformă legal tech, motor de căutare, aplicație AI sau sistem de recomandare algoritmică.
În acest sens, Uniunea invocă existența Ghidului privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei de avocat și a Ghidului privind utilizarea platformelor digitale de către avocați, anexe la Statutul profesiei. Alegerea formei de ghid este explicată prin nevoia de flexibilitate. Într-un mediu tehnologic instabil, reguli prea rigide ar putea deveni ineficiente.
Această abordare are un avantaj clar: permite adaptarea normelor profesionale la situații noi fără a modifica permanent legislația sau statutul. În același timp, are și o limită: principiile flexibile trebuie interpretate și aplicate consecvent. Altfel, ele pot deveni prea generale pentru a orienta conduita concretă a avocaților.
Comparația cu medicina: asemănări și diferențe
Întrebarea privind comparația cu domeniul medical este una legitimă. În spațiul public, serviciile medicale sunt promovate intens. Clinicile private investesc în campanii de imagine, în reclame online, în prezență media, în testimoniale, în platforme de programări și în comunicare digitală directă. În acest context, unii avocați întreabă de ce profesia juridică ar trebui să păstreze limite mai stricte.
UNBR răspunde că și medicina, și avocatura au trecut printr-un proces de liberalizare a comunicării profesionale. Niciuna dintre aceste profesii nu mai funcționează în logica unei discreții absolute. Totuși, în ambele domenii trebuie să existe limite privind publicitatea agresivă, manipulatoare sau care exploatează vulnerabilitatea publicului.
Diferența specifică a avocaturii derivă din rolul său în administrarea justiției și din obligația de independență față de interese comerciale. Avocatul este nu doar un profesionist care prestează un serviciu, ci un participant la actul de justiție. El apără drepturi, libertăți și interese legitime, iar activitatea sa este legată de funcționarea statului de drept.
Această poziție nu justifică interzicerea promovării. UNBR nu susține că avocatul trebuie să fie mai puțin vizibil decât medicul. Susține însă că publicitatea avocatului trebuie să evite transformarea actului profesional într-un mecanism comercial lipsit de responsabilitate.
Asemănarea dintre medicină și avocatură constă în nevoia de încredere și în vulnerabilitatea beneficiarului. Diferența constă în raportul direct al avocatului cu justiția, cu dreptul la apărare, cu secretul profesional și cu independența față de orice interes care ar putea afecta loialitatea față de client.
Publicitatea înșelătoare, comparativă sau agresivă rămâne incompatibilă cu profesia
Din răspunsul UNBR rezultă clar că liberalizarea publicității nu înseamnă acceptarea oricărei forme de promovare. Publicitatea avocatului trebuie să fie obiectivă și să corespundă adevărului. Această cerință exclude promisiunile de rezultat, exagerarea competenței, prezentarea distorsionată a experienței profesionale sau folosirea unor formule care pot induce clientul în eroare.
De asemenea, publicitatea trebuie să respecte demnitatea profesiei. Această noțiune poate părea abstractă, dar are consecințe concrete. O promovare care transformă litigiul într-un produs de consum, care folosește mesaje alarmiste, care promite soluții miraculoase, care atacă alți avocați sau care exploatează frica potențialului client poate fi incompatibilă cu demnitatea profesiei.
Publicitatea comparativă ridică, la rândul ei, probleme. Afirmațiile de tipul „cel mai bun avocat”, „cea mai sigură soluție”, „rată de succes garantată” sau „mai eficient decât alți avocați” pot induce în eroare și pot crea o imagine falsă asupra actului profesional. În avocatură, rezultatul unei cauze depinde de probe, de lege, de instanță, de conduita părților și de numeroși factori care nu pot fi controlați exclusiv de avocat. De aceea, garanțiile de succes sunt incompatibile cu natura profesiei.
Publicitatea agresivă este, de asemenea, problematică. Contactarea insistentă a potențialilor clienți, exploatarea unor evenimente dramatice, promovarea prin spam, presiunea comercială sau captarea clientelei prin mesaje insistente pot afecta imaginea profesiei și încrederea publicului.
Publicitatea trebuie să informeze, nu să manipuleze
Din logica răspunsului UNBR rezultă o distincție fundamentală: publicitatea avocatului trebuie să aibă o funcție de informare, nu de manipulare. Avocatul poate comunica publicului ce servicii oferă, care este experiența sa, care sunt domeniile în care activează, ce formă de exercitare a profesiei are și cum poate fi contactat. Poate explica probleme juridice, poate contribui la educația juridică a publicului și poate participa la dezbateri profesionale.
Ceea ce nu poate face este să creeze o presiune artificială asupra clientului, să promită rezultate, să construiască o imagine de superioritate nejustificată sau să ascundă caracterul publicitar al unor materiale. De exemplu, un articol juridic publicat cu scop informativ este o formă legitimă de comunicare profesională. Un articol plătit, prezentat ca analiză independentă, dar construit pentru a induce o imagine de autoritate artificială, poate ridica probleme de transparență și deontologie.
Aceeași diferență se aplică și rețelelor sociale. O postare care explică o modificare legislativă sau prezintă obiectiv un domeniu de activitate este diferită de o campanie care promite soluții rapide, definitive sau garantate. UNBR nu respinge mediul digital. Respinge folosirea lui într-un mod incompatibil cu obligațiile profesiei.
Întrebarea rămasă deschisă: există un cadru nou de reglementare în pregătire?
Una dintre întrebările adresate UNBR vizează explicit existența unui cadru de reglementare în pregătire pentru platformele legal tech. Răspunsul Uniunii nu anunță în mod direct un nou act normativ sau o modificare concretă imediată. El indică mai degrabă preferința pentru evoluția prin principii generale, standarde flexibile și ghiduri adaptabile.
Această opțiune are logică în raport cu viteza transformărilor tehnologice. Totuși, din perspectiva practicienilor, ea poate lăsa un sentiment de insuficientă claritate. Avocații au nevoie să știe, concret, ce modele de colaborare cu platformele sunt permise, ce forme de promovare pot folosi, ce tipuri de ranking sunt acceptabile, dacă pot plăti pentru vizibilitate, dacă pot utiliza sisteme de recenzii, cum se protejează secretul profesional în interacțiunile digitale și ce responsabilitate au atunci când apar pe platforme controlate de terți.
Prin urmare, chiar dacă UNBR preferă flexibilitatea, presiunea pentru clarificări practice va continua. În special zona legal tech va necesita, cel mai probabil, interpretări și standarde aplicate, deoarece diferența dintre intermediere, promovare, consultanță juridică și practică neautorizată poate deveni foarte subțire.
Avocatul în fața algoritmilor
Una dintre concluziile cele mai importante ale răspunsului UNBR este că profesia intră într-o etapă în care vizibilitatea nu mai este controlată doar de avocat. Algoritmii, platformele, motoarele de căutare și inteligența artificială devin intermediari între avocat și public.
Această schimbare poate produce avantaje. Avocatul poate ajunge mai ușor la public, poate explica dreptul într-un mod accesibil, poate atrage clienți care altfel nu ar ști unde să caute asistență juridică și poate contribui la creșterea educației juridice. Dar aceeași schimbare poate produce riscuri: clasamente false, promovare plătită mascată, recomandări automate netransparente, dependență de platforme și confuzie între avocat și furnizorul tehnologic.
De aceea, UNBR propune ca profesia să nu reacționeze prin interdicții generale, ci prin păstrarea unor repere ferme. Oricât de nou ar fi instrumentul, întrebările de bază rămân aceleași: este mesajul adevărat? Este obiectiv? Este transparent? Respectă demnitatea profesiei? Protejează secretul profesional? Păstrează independența avocatului? Creează sau nu confuzie pentru public?
Dacă răspunsul la aceste întrebări este favorabil, comunicarea poate fi compatibilă cu profesia. Dacă nu, tehnologia folosită nu poate justifica abaterea.
O liberalizare deja produsă, dar încă neînțeleasă complet
Răspunsul UNBR are și rolul de a corecta o percepție internă: publicitatea avocaților nu mai este blocată de un regim vechi și rigid. Liberalizarea s-a produs deja la nivel legal. Avocatul are voie să comunice. Are voie să fie vizibil. Are voie să utilizeze instrumente moderne. Are voie să se adapteze pieței digitale.
Ceea ce nu s-a produs, sau nu s-a produs suficient de clar, este o uniformizare a practicii. Unii avocați se promovează prudent, temându-se de încălcarea normelor. Alții folosesc metode agresive, uneori fără reacții vizibile din partea organismelor profesionale. Între aceste două extreme apare nemulțumirea: regulile par prea stricte pentru cei care le respectă și prea slabe pentru cei care le încalcă.
Aceasta este, de fapt, una dintre marile provocări ale profesiei. Nu este suficient să se spună că publicitatea este permisă. Trebuie ca avocații să știe concret cum se pot promova legitim, iar încălcările evidente să fie tratate consecvent. Altfel, liberalizarea rămâne parțială: permisivă în teorie, confuză în practică.
Concluzie: publicitatea este permisă, dar profesia nu poate renunța la propriile garanții
Răspunsul UNBR din 13 mai 2026 nu susține menținerea unei interdicții generale privind publicitatea avocaților. Dimpotrivă, afirmă că avocatura a intrat deja într-o etapă de comunicare profesională modernă, în care avocatul poate utiliza website-uri, rețele sociale, platforme digitale, articole, apariții media și instrumente online.
Mesajul central este însă că această libertate nu poate fi desprinsă de natura profesiei. Avocatul nu se promovează ca un comerciant obișnuit, pentru că nu oferă un produs obișnuit. El oferă asistență juridică în condiții de independență, confidențialitate, răspundere profesională și loialitate față de client.
Platformele legal tech pot fi compatibile cu profesia, dar numai dacă nu substituie avocatul, nu controlează relația cu clientul, nu afectează secretul profesional și nu creează confuzie între intermediere tehnologică și consultanță juridică. Inteligența artificială și algoritmii schimbă radical modul în care avocații devin vizibili, dar nu elimină obligațiile deontologice.
Prin urmare, discuția nu mai este despre interzicerea publicității, ci despre calitatea și limitele ei. Avocatul poate fi vizibil, poate fi activ în mediul digital și poate utiliza noile tehnologii. Dar promovarea sa trebuie să rămână adevărată, obiectivă, decentă, transparentă și compatibilă cu independența profesiei.
Într-o epocă în care platformele, algoritmii și inteligența artificială pot transforma reputația profesională într-un produs optimizat digital, UNBR transmite că avocatura nu trebuie să se retragă din spațiul public. Trebuie însă să intre în acest spațiu fără să piardă ceea ce o definește: încrederea, secretul profesional, loialitatea față de client, independența și responsabilitatea actului juridic.
„Publicitatea profesională a avocaților și necesitatea unei relaxări
● Platformele de tip legal tech care intermediază servicii juridice între public și avocați sunt compatibile cu regulile de publicitate și independență profesională? Există un cadru de reglementare în pregătire? (Întrebare adresată de Cristina Lețu, Baroul Argeș)
● În contextul dezbaterilor privind interferența altor entități în activitățile desfășurate de avocați, aș dori să lămurim cât mai argumentat de ce nu se renunță la restricțiile privind publicitatea profesională, desigur cu respectarea unor norme deontologice. (Întrebare adresată de Vlad Iorgulescu, Baroul București)
● Aș vrea să înțelegem cum este mai „specială” profesia juridică față de exemplul cel mai relevant, profesia medicală. De ce nu putem avocații să avem aceeași libertate de promovare pe care o au și entitățile medicale? (Întrebare adresată de Vlad Iorgulescu, Baroul București)
● Este rezonabil să nu existe publicitate înșelătoare, comparativă etc., să existe o demnitate și o decență, dar de ce să ne autoimpunem o rigiditate mai mare decât alte profesii sau categorii similare? (Întrebare adresată de Vlad Iorgulescu, Baroul București)
● Aș dori un răspuns cu luarea în considerare a faptului că, deși în teorie publicitatea profesională este reglementată, în realitate aceste reguli sunt foarte puțin respectate și se poate constata cu ușurință, de la marile case de avocatură până la cel mai neînsemnat avocat, cum foarte mulți își fac reclamă care nu respectă statutul, de la articole plătite care induc o aparență de seriozitate până la spam agresiv pe Facebook. De vreme ce multiple alte entități fie își permit în mod legal o mai mare flexibilitate, fie ignoră în mod fățiș legislația, de ce se mențin bariere autoimpuse ale profesiei? (Întrebare adresată de Vlad Iorgulescu, Baroul București)
Răspuns UNBR
Dezbaterea privind publicitatea profesională trebuie analizată în contextul transformărilor profunde prin care trece profesia de avocat. În realitate, regimul publicității în avocatură nu mai este de mult unul rigid sau prohibitiv. Dimpotrivă, prin modificările introduse prin Legea nr. 25/2017, profesia a făcut un pas important spre liberalizarea și modernizarea comunicării profesionale, abandonând viziunea excesiv de restrictivă specifică perioadelor anterioare.
Astăzi, avocatul poate utiliza website-uri, rețele sociale, platforme digitale, articole profesionale, apariții media și numeroase alte forme moderne de promovare, cu respectarea regulilor deontologice ale profesiei.
Conform art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, „orice comunicare publică sau orice publicitate făcută de un avocat sau de o formă de exercitare a profesiei este permisă, cu condiția ca aceasta să respecte reglementările profesionale și cele privitoare la independența, demnitatea, integritatea profesiei, păstrarea secretului profesional, să fie obiectivă și să corespundă adevărului”.
Prin urmare, ideea că avocatului i-ar fi interzisă publicitatea nu mai corespunde realității actuale a profesiei. Această deschidere a fost făcută tocmai pentru că avocatul trebuie să fie vizibil într-o piață concurențială, în care formele tradiționale de promovare — recomandările clienților sau reputația construită exclusiv în sala de judecată — nu mai sunt suficiente.
Avocatul este liber să se promoveze și să fie prezent în spațiul public, inclusiv în mediul digital, însă în limitele unor principii care definesc specificul profesiei. Exact respectarea acestor principii îl diferențiază atât de un simplu comerciant, cât și de un sistem automatizat sau de un „robot juridic”. Avocatul nu oferă doar un serviciu, ci un serviciu însoțit de garanții profesionale esențiale: independență, loialitate față de client, confidențialitate, secret profesional, răspundere profesională și respectarea unor obligații deontologice stricte. Tocmai aceste garanții fundamentează încrederea publicului și justifică existența unor standarde specifice de comunicare profesională.
În plus, profesia dispune deja de instrumente moderne de autoreglementare, adaptate realității digitale. Ghidul privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei de avocat și Ghidul privind utilizarea platformelor digitale de către avocați, anexe la Statutul profesiei, au fost concepute tocmai pentru a permite o abordare flexibilă și adaptabilă. Alegerea formulei de „ghid” nu este întâmplătoare. Într-un mediu tehnologic care se schimbă de la lună la lună, reguli excesiv de rigide ar deveni rapid depășite și ineficiente.
Metodele de promovare evoluează astăzi într-un ritm aproape imposibil de anticipat, pentru a concepe reglementări valabile pe termen lung. Nu mai discutăm doar despre reclame clasice, afișe, panouri publicitare și nici măcar despre promovarea tradițională pe Facebook ori Google. În prezent apar forme complet noi de vizibilitate profesională:
– avocați recomandați automat de sisteme de inteligență artificială;
– profile juridice prioritizate algoritmic în motoarele AI;
– platforme care generează „topuri” și clasamente automate de avocați;
– asistenți virtuali care sugerează utilizatorului „cel mai potrivit avocat” în funcție de istoricul căutărilor;
– optimizare pentru răspunsurile generate de ChatGPT sau alte motoare conversaționale;
– podcasturi juridice indexate semantic de AI;
– videoclipuri scurte optimizate pentru algoritmii TikTok sau Instagram Reels;
– newslettere juridice personalizate automat;
– sisteme SEO juridic construite pentru apariția în recomandările generate de inteligența artificială;
– reputație digitală influențată de recenzii agregate automat și de scoruri algoritmice de „autoritate profesională”.
Se dezvoltă deja inclusiv o adevărată industrie a „optimizării reputației juridice” în motoarele AI, în care vizibilitatea avocatului nu mai depinde exclusiv de competența profesională, ci și de modul în care algoritmii îi interpretează prezența digitală.
În acest context, tentația unei suprareglementări poate părea firească, dar riscă să producă exact efectul invers: norme rapid depășite, inaplicabile practic și incapabile să țină pasul cu tehnologia. De aceea, soluția nu constă în multiplicarea interdicțiilor, ci în păstrarea unor principii deontologice clare și stabile — independență, onestitate, decență, transparență și interzicerea practicilor înșelătoare — aplicabile indiferent cât de sofisticate devin instrumentele de promovare.
Profesia trebuie să păstreze un echilibru între libertatea legitimă de promovare și protejarea valorilor fundamentale ale avocaturii: independența profesională, demnitatea profesiei, evitarea practicilor înșelătoare și protecția încrederii publicului.
Comparația cu domeniul medical este legitimă și relevă, de fapt, o evoluție comună a profesiilor liberale. Și medicina, și avocatura au traversat un proces de liberalizare a comunicării profesionale. Totuși, în ambele domenii continuă să existe limite privind publicitatea agresivă, manipulatoare sau care exploatează vulnerabilitatea publicului. Particularitatea profesiei de avocat derivă din rolul său în administrarea justiției și din obligația de independență față de interese comerciale. Accentul nu cade pe interzicerea promovării, ci pe evitarea transformării actului profesional într-un simplu mecanism comercial lipsit de responsabilitate.
Platformele legal tech și platformele de intermediere avocat–client nu sunt incompatibile prin definiție cu profesia de avocat. Chiar Ghidul privind utilizarea platformelor digitale de către avocați pornește de la ideea că avocatul poate utiliza platforme digitale și instrumente moderne de promovare, atât timp cât sunt respectate regulile profesiei.
Problema nu este existența platformei în sine, ci modul în care aceasta funcționează. Platforma poate facilita contactul dintre avocat și client, însă nu trebuie să creeze aparența că oferă ea însăși consultanță juridică sau că poate substitui avocatul. Totodată, avocatul trebuie să își păstreze independența profesională, controlul asupra relației cu clientul, libertatea stabilirii strategiei juridice și respectarea secretului profesional.
Compatibilitatea lor depinde de respectarea independenței avocatului, a secretului profesional și a obligației de a nu crea confuzie între simpla intermediere tehnologică și consultanța juridică propriu-zisă. În acest domeniu, este probabil ca profesia să evolueze mai degrabă prin principii generale și standarde flexibile decât printr-o suprareglementare rigidă.
În concluzie, profesia de avocat nu mai funcționează astăzi pe baza unor interdicții generale privind publicitatea, ci într-un cadru de comunicare profesională modern și adaptat realităților digitale. Problema nu este dacă avocatul se poate promova, ci cum poate face acest lucru fără a pierde elementele care definesc profesia: independența, loialitatea față de client, confidențialitatea, secretul profesional și răspunderea profesională. Într-un spațiu dominat de platforme, algoritmi și inteligență artificială, avocatura trebuie să își păstreze credibilitatea și încrederea publicului prin reguli deontologice clare și suficient de flexibile pentru a ține pasul cu noile forme de comunicare și intermediere digitală.”
Partajează acest conținut:
