Prin sesizarea formulată de Procurorul General, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost chemată să se pronunțe, pe calea recursului în interesul legii, asupra unei probleme de practică neunitară privind interpretarea art. 451–453 din Codul de procedură civilă. Chestiunea de drept viza posibilitatea obligării, pe cale separată, a părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de succes al avocatului părții care a câștigat litigiul.
Necesitatea promovării recursului în interesul legii a fost determinată de existența unor soluții divergente în jurisprudență, generate de calificarea diferită a onorariului de succes și de raportarea acestuia la noțiunea de cheltuieli de judecată recuperabile. În acest context, se urmărea obținerea unei interpretări unitare cu privire la posibilitatea valorificării acestui tip de pretenție printr-o acțiune distinctă.
Prin Decizia nr. 7 din 20 aprilie 2026, Înalta Curte a respins însă sesizarea ca inadmisibilă. Ca efect, instanța supremă nu a pronunțat o dezlegare de principiu asupra fondului problemei de drept, astfel că nu a fost stabilită o interpretare obligatorie în această materie. În consecință, chestiunea recuperării onorariului de succes pe cale separată rămâne, cel puțin în acest moment, deschisă în plan jurisprudențial.






