ÎCCJ clarifică: refuzul de a da declarații poate atrage răspunderea penală pentru mărturie mincinoasă

În ședința din 23 martie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală – a pronunțat Decizia nr. 54, prin care a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția I penală pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a vizat interpretarea dispozițiilor art. 273 din Codul penal, în legătură cu ipoteza în care o persoană citată în calitate de martor în procesul penal refuză să facă orice fel de declarații.

Întrebarea adresată Înaltei Curți a fost următoarea: „În interpretarea dispoziţiilor art. 273 din Codul penal, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă în cazul în care o persoană citată în calitate de martor în procesul penal refuză, înainte sau după depunerea jurământului, să facă orice fel de declaraţii?”

În consecință, ÎCCJ a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 273 din Codul penal, sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă în cazul în care persoana citată în calitate de martor în procesul penal, după ce i-au fost aduse la cunoștință faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora s-a dispus ori s-a încuviințat audierea sa, precum și obligațiile procesuale care îi revin, refuză, înainte sau după depunerea jurământului ori a declarației solemne, să dea declarații și nu se află într-unul dintre cazurile prevăzute de art. 117 alin. (1) și art. 118 din Codul de procedură penală.

Decizia este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Art. 273 alin. (1) din Codul penal incriminează fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat.

Prin decizia pronunțată la 23 martie 2026, Înalta Curte a stabilit că sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă și în ipoteza în care persoana citată în calitate de martor în procesul penal, după ce i-au fost aduse la cunoștință faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora s-a dispus ori s-a încuviințat audierea sa, precum și obligațiile procesuale care îi revin, refuză, înainte sau după depunerea jurământului ori a declarației solemne, să dea declarații, fără a se afla într-unul dintre cazurile prevăzute de art. 117 alin. (1) și art. 118 din Codul de procedură penală.