Medicii ar putea fi obligați să programeze pacienții pentru investigații ulterioare și să faciliteze accesul la a doua opinie medicală

Un nou proiect de lege aflat în prezent în dezbatere la Senatul României propune modificări semnificative în ceea ce privește drepturile pacienților, vizând completarea Legii 46/2003.

Inițiativa legislativă urmărește să aducă îmbunătățiri concrete în accesul pacienților la servicii medicale, în special în etapele critice ale stabilirii diagnosticului și ale alegerii tratamentului.

Prezenta propunere legislativă are ca scop completarea cadrului normativ existent privind drepturile pacientului, în vederea asigurării unui acces echitabil, continuu și eficient la servicii medicale de calitate, în special în contextul procesului de stabilire a diagnosticului.

Prin introducerea alineatului (2) la articolul 4 din lege, se instituie obligația medicului curant de a direcționa și programa pacientul la următoarea consultație sau investigație necesară. Această măsură vine în sprijinul pacienților, reducând timpul de așteptare și incertitudinile în parcursul acestora.

Mulți pacienți se confruntă cu dificultăți în accesarea etapelor următoare din procesul medical, fiind nevoiți să navigheze singuri prin sistem, ceea ce duce adesea la întârzieri în diagnosticare și tratament.

Totodată, prin completarea legii cu prevederea care garantează pacienților asigurați prin CNAS dreptul la o a doua opinie medicală, se urmărește consolidarea încrederii în actul medical și sprijinirea unei decizii informate privind diagnosticul și opțiunile terapeutice.

Dreptul la a doua opinie este o practică internațională recunoscută, care permite pacientului să consulte un alt specialist pe baza investigațiilor deja efectuate sau a unora suplimentare, fără a fi nevoit să repornească întregul proces. Această măsură oferă o plasă de siguranță pentru pacienți, în special în cazurile complexe sau când există incertitudini subiective sau obiective în privința diagnosticului ori tratamentului propus.

Prin aceste completări, propunerea legislativă răspunde unor nevoi reale din sistemul de sănătate și aduce legislația națională mai aproape de standardele europene în materie de drepturi ale pacienților.

Într-un stat care tinde, adesea, să pună accentul pe latura administrativă a îngrijirii medicale, aceste prevederi introduc un element uman esențial: siguranța că pacientul nu este lăsat singur în momentele cele mai vulnerabile ale vieții sale.