Profesorul de simboluri Alexandru Sanislav ar putea fi declarat „Tezaur uman viu”. Universitarul Florin Budea a declanșat o campanie

Pasiunea profesorului de sport pentru istorie e una ieşită din comun. Bihoreanul a început să repare case ţărăneşti dintr-un cătun părăsit de pe Valea Drăganului, din Alunu. Acolo a deschis şi un muzeu în care le prezintă străinilor trecutul românilor. Recent, jurnalistul și universitarul Florin Budea a declanșat o campanie pentru reputatul profesor Alexandru Sanislav.

<Am inițiat o petiție în vederea acordării titlului de „Tezaur uman viu” domnului profesor Alexandru SanislavFiecare semnătură contează!Semnează și dă mai departe!Am convingerea și speranța că, toți aceia care ați asistat vreodată la prezentările domnului Profesor, făcute la Alunu, în școli, facultăți, la cererea unor organizații civice, sau aceia care ați avut bucuria de a-l asculta colindând, veți susține acest demers. Alexandru Sanislav merită acest titlul pentru tot ceeea ce a făcut în scopul păstrării și cunoașterii tradițiilor autentice. Vă rog, semnați și dați mai departe textul acestei petiții.Să facem, împreună, o faptă bună!>, spune Florin Budea.

Profesorul Alexandru Sanislav e cunoscut ca dascăl de sport, acum pensionar dar şi pentru că îşi dedică viaţă obiectelor ancestrale. Totul pentru a le transmite celor care sunt dornici să-l asculte că „dacă nu-ţi înţelegi trecutul, nu înţelegi nici prezentul şi nu poţi să-ţi faci planuri pentru viitor”, spunea profesorul care a început să repare case ţărăneşti dintr-un cătun părăsit de pe Valea Drăganului, din Alunu. Acolo a deschis şi un muzeu în care le prezintă străinilor trecutul românilor. Resortul care i-a declanşat lui Alexandru Sanislav acţiunea a fost o vizită, într-o delegaţie oficială în Italia, la Altamura, Bari. „Acolo într-un mic muzeu am aflat chestiuni uluitoare despre ţara mea, chestiuni pe care nu le ştiam, deşi eram pasionat de istorie. Am venit în ţară şi am discutat cu profesorii de istorie. Nu învăţaseră nici ei în facultate aceste lucruri despre poporul lor. Am mers în biblioteci, am luat cărţi, am citit: Virgil Vasilescu- Semnele cerului. Cultură şi civilizaţie carpatică, dar şi ce a scris reputatul istoric american Maria Gimbutas, care a schimbat istoria Europei susţinând că cea mai mare civilizaţie Europeană era aici, pe Valea Dunării”. Din acel moment Alexandru Sanislav a fost preocupat de simboluri şi a vrut să afle ce reprezintă ele.„O falangă de cal inscripţionată cu însemne formate dintr-un romb, romb, jumătate de romb e una dintre descoperirile arheologice româneşti, de la Cuina Turcului datată în urmă cu 12.600 de ani care atestă urmele unei civilizaţii matriarhale pre-indo-europene. Unde erau atunci piramidele?… Aceste simboluri apar peste mii de ani pe vasul de Cucuteni, dar şi pe ştergarul din Bihor”, spune Alexandru Sanislav. „Rombul este un simbol feminin. Uneori, pe imaginile amerindienilor, nişte romburi împodobesc şerpi. Li se atribuie un sens erotic: rombul reprezintă vulva, şarpele – falusul, iar împreună ar exprima o filozofie dualistă. Într-o formă foarte alungită, ca două triunghiuri isoscele unite prin baza lor, rombul ar însemna contactele şi schimburile dintre cer şi pământ, între lumea inferioară şi cea superioară, uneori şi unirea celor două sexe. Ca semne ancestrale ale dragostei, fecundităţii, fertilităţii şi armoniei, romburile apar adesea şi în ornamentica populară românească”, susţine profesorul.

Pentru a demonstra cât de importante sunt simbolurile, Alexandru Sanilav a povestit că a arătat unor chinezoaice care i-au vizitat micul muzeu simbolul crucii. „Acestea au înţeles ca sunt două linii care se intersectează, în condiţiile în care pentru orice creştin Crucea e totul: viaţă, învăţătură, jertfa lui Hristos. Oamenii şi-au încrustat porţile cu simboluri pentru a apăra spaţiul sacru al familiei, la fel simbolurile de pe toiagul ciobanului sunt prezente ca să-l protejeze împotriva demonilor şi a spiritelor rele, e rugăciune. Din păcate azi vedem aşa numiţii intepreţi populari împopoţonaţi cu costume cu flori imense, cu paiete care nu au simboluri geometrice aşa cum purtau strămoşii noştri, nu au nimic cu ţăranul român. Atunci când oamenii vor înţelege că aceste simboluri au ceva sacru, atunci nu-şi vor mai bate joc de cântecul popular, de costumul popular, aşa cum nimeni nu-şi permite să schimbe un cuvânt din Biblie, din Coran”, a concluzionat Alexandru Sanislav.