Deputatul PNL Bihor, Adrian Hatos:PNL-ul trebuie să își reia locul de exponent principal al dreptei și să evite politica de cartel din ultimii trei ani. In caz contrar, mi se corect ca alegătorii de dreapta să își caute alte partide

Deputatul și sociologul liberal spune fără echivoc ca această „coaliție de guvernare PNL-PSD este un astfel de cartel politic”. Declarația apare în contextul în care așa-numitele partide pro-europene negociază pentru formarea noului guvern. Social-democraţii urmează să decidă, într-o şedinţă de conducere, propunerea de premier cu care vor merge la negocieri, cei mai mulţi dintre liderii partidului dorind ca poziţia să fie ocupată de Marcel Ciolacu, deja revenit în fruntea partidului după eşecul din primul tur la prezidenţiale.

Social-democraţii spun că plasarea pe primul loc la alegerile parlamentare le dă dreptul de a propune premierul în noua coaliţie.Liberalii au însă o problemă, legată de scorul mic pe care l-au înregistrat la alegerile parlamentare şi care îi încurcă în nominalizarea şefiei Executivului.

”Dacă suntem realişti, nu putem să negăm o evidenţă a ponderilor şi asta trebuie să fie un semn de realism, ca atunci când intri într-o coaliţie, să îţi dimensionezi corect forţele. Nu trebuie să fie o persoană anume premier, îţi trebuie echipe puternice în guvernare, îţi trebuie profesionişti, îţi trebuie un program clar al coaliţiei, pe luni, pe proiecte vitale, care să asigure că această coaliţie funcţionează pe încredere şi ai nevoie de o susţinere parlamentară”, spunea recent Ilie Bolojan. Data însă cum vede din interior sociologul orădean Adrian Hatos, aflat în ultimele zile de mandat în Camera Deputaților, parcursul viitor al PNL:

În științele politice îi zice cartel politic. Așa cum îi sună numele, este un lucru rău.

Literatura politologică a remarcat de multă vreme impactul pe care înțelegerile pe care le fac partidele tradiționale pentru a prelua controlul asupra resurselor statului și pentru a reduce competiția electorală le au asupra atitudinilor alegătorilor și, mai ales, asupra orientării alegătorilor către partidele anti-sistem.

În unele țări occidentale, partidele tradiționale se înțeleg și/sau adeseori mimează competiția pentru a pune mâna ferm pe resurse publice pe termen lung (guvernare, finanțare directă pentru partide etc.) și pentru a elimina eventuala competiție.

Stânga nu mai combate chiar hotărât alături de clasa muncitoare și a statului bunăstării sau, partidele de dreapta votează, în mod surprinzător, măsuri socialiste. Aceste surogate de ideologii poartă și denumiri – a treia cale, comunitarianism, social-liberalism. Adeseori înțelegerile se ascund sub masca managementului public competent sau a tehnocrației.

Normal că o bună parte a alegătorilor se simt nereprezentați, și se simt din ce în ce mai nemulțumiți de modul în care funcționează politica. În timp ce în viața de zi cu zi au parte de numeroase frustrări, născute din conflicte și competiție socială, din interesele divergente cărora trebuie să le facă față, în politică li se vorbește despre consens, armonie și despre unitate.

Coaliția de guvernare PNL-PSD este un astfel de cartel politic. Concepte precum „dezvoltare” sau „modernizare” utilizate până la refuz pentru a-l susține nu pot să ascundă absența unei ideologii și lipsa de asumare a unor politici urmărind încercarea de a se plasa la distanță medie cât mai mică de opțiunile cât mai multor alegători. În cele din urmă, o astfel de ofertă politică nu poate decât să alieneze părți importante din societate care își vede interesele ignorate. Dincolo de manevrele de război hibrid ale agenților Rusiei și ale Rusiei însăși, în ultimele evoluții politice trebuie să recunoaștem că oportunitatea pentru acestea a fost furnizată de nemulțumirile unei mari părți a tineretului, a claselor muncitorești și, probabil, și a micilor întreprinzători (așa cum am arătat și eu, și alții, în câteva analize consecutive alegerilor prezidențiale).

Este clar că, perseverarea într-o astfel de manevră (făcută în esență cu scopul de a garanta miilor de primari ai celor două partide accesul la un flux constant de finanțare, evident sub controlul strict al șefilor de filiale, ca și cum în România politicile publice s-ar derula doar prin primării și consilii județene) cele două partide nu ar face decât să hrănească în continuare nemulțumirea populară și ascensiunea partidelor anti-sistem.

Pentru pregătirea alegerilor prezidențiale este corectă varianta unui guvern de avarie pro-european. Din aceasta trebuie să facă parte toate partidele parlamentare care se declară pro-UE și pro-NATO iar intenția sugerată a USR de a se retrage din înțelegerea de după primul tur al parlamentare este, în opinia mea, iresponsabilă și politicianistă. După ce se stabilește noul președinte însă, cred că PNL-ul trebuie să își reia locul de exponent principal al dreptei și să evite politica de cartel din ultimii trei ani. In caz contrar, mi se corect ca alegătorii de dreapta să își caute alte partide.