Consulul care vrea să țină vii tradițiile . În complexul său Huta Slavia ești invitat să pătrunzi într-o lume născută cu 200 de ani în urmă

“Să faci o plimbare prin vremurile în care primii slovaci s-au stabilit în Munții Plopiș, să cunoști viața pe care o duceau, tradițiile și ocupațiile lor, să descoperi elemente de cultură, spiritualitate, religie, etnografie și artă”, așa cum remarcă autorii poveștii slovacilor din Huta.

Secara și cartoful sunt pâinea slovacului spune consulul onorific al Slovaciei la Salonta, Miroslav Iabloncsik, organizatorul evenimentului din weekend de la Șinteu, acolo unde peste 100 de slovaci și-au dat întâlnire în lanul de secară de la Huta Slavia pentru a recolta secara, așa cum se făcea în urmă cu peste 50 de ani. În straie populare oamenii și-au luat coasele, secerele și batoza de 200 de ani pentru a readuce la viață un tablou arhaic. Secara astfel treierată va ajunge, sub formă de pâine, pe mesele turiștilor care vizitează Huta Slavia. Tot s-a întâmplat pe ritmuri slovace, fiindcă slovacii cântă tot timpul și la lucru, și la bucurie, și la supărare, spune consulul. Înainte de a trece la seceriș, slovacii au spus „Tatăl nostru” în limba slovacă, au binecuvântat pâinea și secara, apoi au mâncat pentru a avea putere de muncă.

Slovacii din Şinteu au trezit la viaţă poveştile bunicilor. La coacerea holdelor, s-au adunat, cu mic, cu mare, în lanurile de secară şi au adus instrumente vechi: secere, coase şi o batoză de aproape 200 de ani, pe care au împodobit-o cu flori. Pe vremuri, secara era cosită manual şi legată în mănunchiuri de spice. Snopii erau urcaţi în batoză, care desfăcea boabele de pe spic.

Secara se adapta mai ușor la condițiile naturale din zona Munților Plopiș, fiind o cereală nepretențioasă și având un randament ridicat. După pregătirea prealabilă a terenului (gunoit, arăt, grăpat) avea loc semănarea. ” Grâul era cereala cea mai râvnită și cea mai cultivată de-a lungul timpului. Din grâu se făcea pâinea cea de toate zilele, pâinea care avea și puteri augurale. În gândirea țărănească, pâinea are puteri supranaturale; prin intermediul pâinii se intră mai ușor în dialog cu divinitatea, cu sufletele strămoșilor. Însă productivitatea redusă a solului din zona înaltă a Șinteului făcea dificilă cultivarea grâului, randamentul său fiind scăzut. De aceea grâul se cultiva pe suprafețe mai reduse, de multe ori în amestec cu alte cereale (orz, ovăz, secară, mei). Secara se adapta mai ușor la condițiile naturale din zona Munților Plopiș, fiind o cereală nepretențioasă și având un randament ridicat. După pregătirea prealabilă a terenului (gunoit, arat, grăpat) avea loc semănarea. Se făcea manual și putea fi făcută toamna sau primăvara, în funcție de cultura aleasă. Vara avea loc secerișul, acțiune la care participa întreaga familie. Toate celelalte munci erau lăsate de-o parte până la încheierea secerișului. Bărbații coseau, iar femeile și copiii adunau spicele și formau cruci. Cerealele erau apoi cărate cu carele la arie sau acasă pentru a fi treierate; aici erau depozitate în stoguri sau în șuri. Inițial, treieratul se făcea cu ajutorul animalelor, iar ulterior cu batoza. O batoză de treierat exista în Șinteu încă din prima jumătatea secolului al XIX-lea. Cerealele erau apoi depozitate sub diverse forme (gropi de cereale, hambare, căzi, lăzi de cereale și erau măcinate la moara de apă. Dincolo de calitățile ei panificabile, secara era cultivată și pentru paiele ei lungi și tari, cele mai bune pentru confecționarea acoperișurilor, iar uneori pleava era folosită la umplerea pernelor”, e prezentat modul în care slovacii din zona Șinteu cultivau și recoltau secara. Oamenii nu au fost intimidați de cele 37 de grade Celsius, ei spun că sunt obișnuiți așa, s-au călit în bătaia soarelui la munca câmpului. Slovacii din Huta organizează anual astfel de acțiuni , de la copii la octogenari cu toții sunt bucuroși să vină la secerat secara la îndemnul consulului Miroslav Iabloncsik, originar din zona Șinteu. Consulul vrea ca și copii să știe cum își câștigau înaintașii pâinea cea de toate zilele. “Pâinea vine din pământ, secara și cartoful sunt pâinea slovacului și noi încercăm să punem pe masa turiștilor pâinea cu secară… Aceste recolte le folosim doar pentru turiști”, spune Miroslav Iabloncsik.

otul pare desprins dintr-un tablou creionat de Sadoveanu :”Batoza duduie la arie și geme lung… cârd are de mestecat snopi plini, nedesfăcuți cum trebuie” sau de Vlahuță: “Unii cară clăile de pe câmp, alții adună paiele în șiră, alții stau sus pe batoze și hrănesc mașina, care le smulge snopii din mâini cu lăcomia furioasă a unei bestii hămesite”. Nu e singura acțiune prin care consulul vrea să țină vii tradițiile . în complexul său Huta Slavia ești invitat să pătrunzi într-o lume născută cu 200 de ani în urmă.

“Să faci o plimbare prin vremurile în care primii slovaci s-au stabilit în Munții Plopiș, să cunoști viața pe care o duceau, tradițiile și ocupațiile lor, să descoperi elemente de cultură, spiritualitate, religie, etnografie și artă”, așa cum remarcă autorii poveștii slovacilor din Huta.