Moartea care zgduie magistratura. Judecătorul mort la 38 de ani era la capătul puterilor. A repetat, nu o data că este copleșit de dosare

Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) a transmis vineri, 29 martie 2024, un mesaj dupa moartea judecatorului Aurelian-Marian Murgoci-Luca  de la Curtea de Apel Bucuresti.

Cu aceasta ocazie, Asociatia condusa de judecatoarea Andreea Ciuca dezvaluie ca judecatorul Murgoci-Luca (vicepresedinte AMR) ajunsese la capatul puterilor, plangandu-se in mod repetat ca este coplesit de dosare.

Amintim ca Aurelian-Marian Murgoci-Luca a incetat din viata vineri, 29 martie 2024, in urma unui AVC. Avea doar 38 de ani.

Iata mesajul AMR:

“Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) aduce un pios elogiu de suflet colegului nostru, domnul judecator Aurelian-Marian Murgoci-Luca, membru al consiliului director al AMR, avand statut de vicepresedinte, cu regretul ca a plecat fulgerator dintre noi un om cu noblete de caracter, calauzit de dorinta de a face bine, atat in numele legii, cat si in viata de zi cu zi.

Foarte buna pregatire profesionala, accentuata de inteligenta, tenacitate si disponibilitate i-au permis sa urce treptele carierei, de la absolvirea Institutului National al Magistraturii la judecator si, apoi, presedinte al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, din anul 2021 fiind judecator la Curtea de Apel Bucuresti.

Cu o larga capacitate intelectuala de cuprindere si cu o mare dorinta de implicare in activitati semnificative, nu numai pentru el, ci si pentru semeni, a fost colaborator al Scolii Nationale de Grefieri, incepand cu anul 2019, in domeniile ‘Ecris civil’ si ‘procedura civila’.

A fost recomandat cu caldura de colegi, pentru calitatile pe care nu inceta sa le cultive, acceptand, in anul 2023, sa candideze la functia de membru in consiliul director al AMR – cu statut de vicepresedinte, dorind sa sprijine demersurile concrete pentru independenta justitiei, statutul magistratului, practica unitara, desi era deja coplesit de volumul mare de munca, de complexitatea si multitudinea lucrarilor, cum ne-a spus-o chiar atunci.

Era de netagaduit respectul lui pentru lege, echilibrul in gandire si in cuvant, dorinta de face lucrurile cat de bine posibil, grija pentru perfectionare, comunicarea binevoitoare.

Plecarea lui subita din aceasta lume, la 38 de ani de abia impliniti, ne-a lasat un gol si o tristete apasatoare.

Nu putem ignora faptul ca plecarea lui Aurelian trage un dureros semnal de alarma pentru ca el ajunsese la capatul puterilor din cauza suprasolicitarii, spunand si repetand nu o data ca este coplesit de dosare. Faptul ca ceilalti colegi (inca) rezista, nu diminueaza cu nimic tragedia. Iar, pe de alta parte, nu suntem toti identici si nu raspundem toti la fel la factorii de stres cronici.

Suntem alaturi de familia indoliata si, neputand concepe ca Aurelian – Reli, cum ii spuneau prietenii si colegii – a ajuns la sfarsitul tuturor drumurilor, privim acest sfarsit ca pe un inceput si spunem:

Drum cu lumina, Reli!

Dumnezeu sa te odihneasca!”