Recunoaşterea pe cale incidentală a unei hotărâri judecătoreşti străine în cadrul unei cereri de reabilitare | Practică neunitară

În perioada 3-4 iunie 2021 a avut loc la Craiova Întâlnirea președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal și dreptului procesual penal, ocazie cu care s-a pus în discuție țeși problema privind recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri judecătorești străine în cadrul unei cereri de reabilitare.

Potrivit actualului art. 147 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 302/2004: „… (2) recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare…. (4) în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), lipsa unui tratat nu împiedică recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine, dacă aceasta se dovedeşte necesară soluţionării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa; dispoziţiile art. 137 alin. (1), art. 138, 141 şi ale art. 142 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”
2.a. Prima problemă invocată vizează soluţia ce se va pronunţa în situaţia în care, urmare a recunoaşterii hotărârii penale străine s-ar constata neîntrunirea condiţiilor legale pentru acordarea beneficiului reabilitării: instanţa respinge cererea de reabilitare ca neîntemeiată, fără a proceda la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii penale străine (deși soluţia de
respingere este determinată chiar de infracţiunea şi pedeapsa vizate de hotărârea penală străină), sau procedează la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii penale străine, urmată de respingerea cererii de reabilitare ca neîntemeiată.

2.b. O altă problemă priveşte soluţia ce se va pronunţa în situaţia în care, urmare a demersurilor efectuate cu autorităţile statului străin, ar rezulta că petentul ar avea de executat în regim de detenţie, în tot sau în parte, pedeapsa stabilită prin hotărârea judecătorească străină. În ceea ce privește prima întrebare, autorul acesteia repune în discuție aspectele discutate cu ocazia Întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel de la București,din 16-17 mai 2019, când s-a discutat despre posibilitatea reţinerii reabilitării de drept, pentru o condamnare din România, în cazul în care, în cursul termenului de reabilitare de drept, condamnatul săvârşeşte o altă infracţiune, în străinătate, pentru care se pronunţă o condamnare, soluţie ce se comunică serviciului de cazier judiciar, dar care nu este încă recunoscută în România și s-a decis că instanța învestită cu cererea de constatare a reabilitării de drept trebuie să realizeze recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine menționată în cazierul judiciar, conform art. 1401 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (trimiterea se face la forma legii în vigoare la acea dată). S-a decis, de asemenea, că aceeași soluție se impune și în ipoteza în care problema intervenirii reabilitării nu face obiectul principal al cauzei, cum ar fi cazul în care instanța verifică îndeplinirea condițiilor termenilor unei recidive. Și în această ipoteză, recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii judecătorești străine este fundamentală pentru stabilirea formei de pluralitate incidentă în cauză, fiind așadar necesară pentru soluționarea cauzei penale, devenind incidente dispozițiile imperative ale art. 1401 alin. (2) și (3) din Legea nr. 302/2004 pentru atribuirea de efecte juridice acesteia.
Opinia INM a fost în sensul că, astfel cum s-a stabilit și la întâlnirea precedentă, instanța va dispune recunoașterea hotărârii pe cale incidentală, iar apoi va soluționa cererea de reabilitare.

Procedura de recunoaștere pe cale incidentală, prevăzută de art. 147 din Legea nr. 302/2004, presupune o examinare sumară, care nu contravine Deciziei – cadru nr. 675/2008, astfel cum a fost interpretată prin hotărârea din 5 iulie 2018 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-390/16 sau prin aceea din 21 septembrie 2017 în cauza nr. C-171/16.Pe de altă parte, în lipsa parcurgerii acestei proceduri, nu ar exista cadrul în care judecătorul să verifice dacă nu există vreun impediment pentru ca hotărârea străină să producă efecte în România (de exemplu, dacă fapta pentru care persoana a fost condamnată nu este infracțiune potrivit legii noastre sau a fost comisă la o vârstă la care în România nu operează răspunderea penală).

În ceea ce privește cea de a doua problemă, recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii nu poate avea ca efect executarea unei pedepse sau a unei părți din pedeapsa aplicată prin hotărârea străină. Un astfel de efect se poate atribui hotărârii străine doar în cazul recunoașterii acesteia pe cale principală, în procedura inițiată la cererea statului străin și derulată în fața curții de apel. De altfel, chiar în preambulul Deciziei-cadru anterior menționate se arată că, spre deosebire de alte instrumente, aceasta nu are ca scop executarea, într-un stat membru, a unor hotărâri judecătorești pronunțate în alte state membre ci, mai degrabă, posibilitatea ca unei condamnări anterioare pronunțate într-un stat membru să îi fie asociate consecințe cu ocazia unui nou proces penal într-un alt stat membru în măsura în care astfel de consecințe sunt asociate condamnărilor naționale anterioare conform legislației celuilalt stat membru.