Neagravarea situației în propriul apel: admiterea apelului și încetarea procesului penal față de inculpat ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale | Practică neunitară

În perioada 27-28 februarie 2023 a avut loc, la Bucureşti, Întâlnirea preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, unde s-a pus problema de drept susceptibilă de a genera practică neunitară se referă la situația particulară în care prin sentința penală apelată s-a dispus condamnarea inculpatului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel exclusiv persoana vătămată, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului. Instanța constată incidența prescripției răspunderii penale a cauzei, făcând aplicarea (obligatorie) a Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 (M. Of. nr. 518 din 25 iunie 2018) și nr. 358/2022 (M. Of. nr. 565 din 9 iunie 2022), precum și a Deciziei Î.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nr. 67/2022 (M. Of. nr. 1141 din 28 noiembrie 2022). În ceea ce privește posibilitatea desființării sentinței primei instanțe și dispunerii, în rejudecare, a încetării procesului penal, în baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În cadrul întâlnirii s-au conturat două opinii.

Într-o opinie, instanța de apel, în rejudecare, nu poate dispune încetarea procesului penal, în baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Aceasta deoarece s-ar încălca dispoziţiile art. 418 alin. 1 C. proc. pen. referitoare la neagravarea situației în propriul apel.

Într-o altă opinie, instanța de apel, în rejudecare, va dispune încetarea procesului penal, care este o soluţie imperativă, prescripția constituind un impediment, de ordine publică, pentru continuarea exercitării acţiunii penale, conform art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., astfel că nu prezintă relevanţă titularul căii de atac declarate.

În opinia INM, cea de-a doua opinie este cea corectă. În acest sens, potrivit art. 418 C. proc. pen., „(1) Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru
cei care au declarat apel.”
Cu toate acestea, pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, în baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. nu reprezintă o agravare a situației persoanei vătămate în propria cale de atac, constatarea impedimentului la continuarea exercitării acțiunii penale fiind obligatorie, normele care reglementează
prescripția răspunderii penale fiind de ordine publică. Singura excepție este dată de situația în care inculpatul poate cere continuarea procesului penal în caz de prescripție,
potrivit art. 18 C. proc. pen., iar instanța constată incidența unui impediment la exercitarea acțiunii penale potrivit art. 16 alin. (1) lit. a)-d), dispunând achitarea.
În privința aplicării regulii non reformatio in pejus este relevantă practica de îndrumare a fostului Tribunal Suprem, în care s-a statuat că, în calea de atac a părții vătămate (persoanei vătămate în actuala reglementare), prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, se poate pronunța oricare dintre soluțiile prevăzute de lege, ca urmare, s-ar putea pronunța în loc de condamnare o soluție de achitare sau de încetare a procesului penal ori s-ar putea menține condamnarea, dar micșora pedeapsa (Decizia de îndrumare nr. 25/1962).
„Această practică se întemeiază pe ideea că nu se poate considera o agravare a situației persoanei vătămate schimbarea sau modificarea soluției în favoarea inculpatului, deoarece aplicarea corectă a legii nu poate depinde de interesele nelegitime ale acestui subiect procesual principal; dacă apelul procurorului în defavoarea unei părți poate fi admis și în favoarea acestuia, o soluție similară trebuie să se aplice, în latura penală, și în apelul persoanei vătămate” (G.Theodoru, I-P. Chiș, Tratat de drept procesual penal, Ediția a 4-a, pag. 871).

Participanţii la întâlnire au agreat, cu majoritate, opinia INM, pentru argumentele prezentate în susținerea acesteia. În plus, s-a subliniat că în cazul persoanei vătămate, Codul de procedură penală nu reglementează dreptul acesteia de a obține condamnarea inculpatului, nici măcar în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale are loc la plângerea sa prealabilă. În ceea ce privește opinia minoritară, s-a arătat că soluția încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului, similar soluției achitării inculpatului, reprezintă o agravare a situației persoanei vătămate în propria cale de atac.