Golgheterul all-time al CAO, Iuliu Bodola, „Duduș”, ar fi împlinit 112 ani. S-a spus că a fost mai talentat ca Hagi și Dobrin

Iuliu Bodola e socotit  mai emblematic fotbalist român al primei jumătăți din secolul trecut. Interesantă în acest sens este declarația fostului antrenor al naționalei României în nu mai puțin de șapte mandate, culminând cu Campionatul Mondial din 1970 (Mexic). Atunci când Sandu Neagu învingea Cehoslovacia, iar “Mopsul” Dumitrache și Dembrovschi înscriau în poarta faimoasei Brazilii: „Pentru mine, cel mai mare fotbalist român din toate timpurile a fost Iuliu Bodola. Nici Nicolae Dobrin, nici Gică Hagi nu se puteau compara cu el”, afirma Angelo Niculescu, scrie brasov.net.

Ieri s-au împlinit 112 ani de când, sub poalele Tâmpei, se năștea cel care avea să devină unul dintre cei mai prolifici atacanți din istoria fotbalului românesc, dar și maghiar, Iuliu Bodola. „Duduș”, cum era poreclit, a început fotbalul la vârsta de 10 ani, în tricoul echipei locale Brașovia Brașov. În 1929 ajunge la CAO, unde marchează pe bandă rulantă, ceea ce îi facilitează un transfer la Venus București, în 1937, echipă alături de care își trece în cont două campionate. Revine la CAO în 1940, acum sub titulatura de NAC și face parte din echipa de aur, campioană a Ungariei în 1944. După Război rămâne în Ungaria, unde timp de trei sezoane va apăra culorile celor de la MTK Hungária.

Pentru CAO, Iuliu Bodola este un „monstru sacru”, 205 meciuri în alb și verde, respectiv 143 de goluri, ceea ce îl și face golgheterul all-time al clubului. După semnarea celui de al doilea tratat în capitala Austriei, se va stabili în Ardealul de Nord, unde îşi va continua cariera la clubul Nagyváradi AC (Clubul Atletic Oradea). Echipa sa va deveni campioana Ungariei în sezonul 1943-44, după două locuri secunde ocupate în ediţiile anterioare. Odată cu sfârșitul războiului, va semna un contract cu Clubul Sportiv Feroviar (Ferar) din Cluj, actuala CFR, în sezonul 1945-1946. Ca urmare a Dictatului de la Viena, din august 1940, reușise să câștige un nou titlul de campion al țării vecine. Acolo se și stabilește, în 1946, unde va juca la clubul MTK până în 1950, la vârsta de 39 de ani. După retragere devine antrenor, mai întâi la echipele de tineret ale clubului maghiar, apoi în provincie.A fost golgheterul absolut al „tricolorilor” din 1940 până în anii ’90. După retragere a trecut pe banca tehnică, pregătind diverse echipe din țara vecină. Avea să treacă la cele veșnice în 1992, să-i fie țărâna ușoară!