SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Prin Hotărârea din 21 decembrie, CJUE a statuat că un judecător nu poate refuza să execute un mandat european de arestare (MEA) pentru simplul motiv că persoana căutată este mama unor copii de vârstă mică care conviețuiesc cu ea.
Cu toate acestea, judecătorul respectiv poate refuza predarea acestei persoane cu titlu excepțional dacă sunt îndeplinite două condiții: în primul rând, trebuie să existe un risc real de încălcare a dreptului fundamental al mamei la
respectarea vieții sale private și de familie și a interesului superior al copiilor săi, ca urmare a unor deficiențe sistemice sau generalizate în ceea ce privește condițiile de detenție a mamelor cu copii de vârstă mică și de luare în îngrijire a acestor copii în statul membru emitent al MEA, și, în al doilea rând, trebuie să existe motive
serioase și întemeiate de a crede că, având în vedere situația lor personală, persoanele vizate vor fi expuse acestui risc ca urmare a unor astfel de condiții.
O femeie a fost condamnată în Belgia, în lipsă, la o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru infracțiuni de trafic de persoane și de facilitare a imigrației ilegale.
În vederea executării acestei pedepse, un judecător din Belgia a emis un MEA în privința sa. Câteva luni mai târziu, această femeie a fost arestată la Bologna (Italia). În momentul arestării sale, ea era însărcinată și însoțită de fiul său în vârstă de aproape trei ani.
Judecătorul italian care trebuia să execute MEA nu a obținut informații de la judecătorul belgian în ceea ce privește modalitățile de executare a unei pedepse în Belgia pentru mamele care conviețuiesc cu copiii lor minori, astfel încât
a refuzat predarea.
Sesizată cu cauza, Curtea de Casație italiană întreabă Curtea de Justiție dacă și, după caz, în ce condiții judecătorul italian poate refuza executarea MEA într-o astfel de situație, care nu este menționată în Decizia-cadru privind MEA
printre motivele de neexecutare a unui MEA.
Curtea de Justiție răspunde că judecătorul nu poate refuza executarea unui MEA pentru simplul motiv că persoana căutată este mama unor copii de vârstă mică care conviețuiesc cu ea. Având în vedere principiul încrederii reciproce între statele membre, există astfel o prezumție că condițiile de detenție ale unei mame cu copii de vârstă mică în statul membru emitent al MEA sunt adaptate la o asemenea situație.
Predarea persoanei vizate poate fi totuși refuzată cu titlu excepțional în prezența unor elemente care permit să demonstreze:
- existența unui risc real de încălcare a dreptului fundamental al mamei la respectarea vieții sale private și
de familie și a interesului superior al copiilor săi, ca urmare a unor deficiențe sistemice sau generalizate în ceea
ce privește condițiile de detenție a mamelor cu copii de vârstă mică și de luare în îngrijire a copiilor acestora în statul
membru emitent al MEA, și - existența unor motive serioase și întemeiate de a crede că, având în vedere situația lor personală,
persoanele în cauză vor fi expuse acestui risc ca urmare a unor astfel de condiții.
Întrebările preliminare adresate de Curtea de Casație:
„1) Articolul 1 alineatele (2) și (3) și articolele 3 și 4 din [Decizia‑cadru 2002/584] trebuie interpretate în sensul că nu permit autorității judiciare de executare să refuze sau, în orice caz, să amâne predarea mamei cu copii minori care conviețuiesc cu aceasta?
2) În cazul unui răspuns afirmativ la această primă întrebare, articolul 1 alineatele (2) și (3) și articolele 3 și 4 din [Decizia‑cadru 2002/584] sunt compatibile cu articolul 7 și cu articolul 24 alineatul (3) din [cartă], inclusiv în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la articolul 8 din CEDO și a tradițiilor constituționale comune statelor membre, în măsura în care acestea impun predarea mamei, rupându‑se legăturile cu copiii minori care conviețuiesc cu aceasta, fără a ține seama de interesul superior al copilului?”
Răspunsul CJUE: Articolul 1 alineatele (2) și (3) din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, citit în lumina articolului 7 și a articolului 24 alineatele (2) și (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se opune ca autoritatea judiciară de executare să refuze predarea persoanei care face obiectul unui mandat european de arestare pentru motivul că această persoană este mama unor copii de vârstă mică care conviețuiesc cu ea, cu excepția cazului în care, în primul rând, această autoritate dispune de elemente care demonstrează existența unui risc real de încălcare a dreptului fundamental la respectarea vieții private și de familie al acestei persoane, garantat la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale, și a interesului superior al copiilor săi, astfel cum este protejat la articolul 24 alineatele (2) și (3) din această cartă, ca urmare a unor deficiențe sistemice sau generalizate în ceea ce privește condițiile de detenție a mamelor cu copii de vârstă mică și de luare în îngrijire a acestor copii în statul membru emitent și, în al doilea rând, există motive serioase și întemeiate de a crede că, având în vedere situația lor personală, persoanele în cauză vor fi expuse acestui risc ca urmare a unor astfel de condiții.
Decizia CJUE: https://curia.europa.eu/juris/document/
Partajează acest conținut:
